Fix cand a iesit din camin si a facut dreapta, din cladirea alaturata, cea de fete, o umbra neagra a cotit dreapta, la randul ei.
Au ajuns amandoi in statia de tramvai de vizavi. Asteptau cu mainile in buzunar si scoteau aburi din gura, sub forma unor cerculete imperfecte.
Dan s-a apropiat de ea si i-a adresat cea mai comuna replica de bagat in seama: "ai cumva un foc?". Isi tinea tigara preferata intre dinti, si nu intre buze. Ea i-a zambit, a coborat privirea si si-a rasucit mana in buzunarul paltonului cu doua randuri de nasturi. I-a aprins ea tigara.
Asa au ajuns in barul in care el isi petrecea fiecare noapte de sambata. Ghici ce, era tot sambata, dar de data asta nu mai statea singur, pe scaunele inalte de la tejghea, socializand fortat cu un fost coleg de liceu, actual barman, si scrumand un pic cam des, asteptand aparitia unei prezente feminine.
Nu, asta-seara era langa ea. Avea parul scurt si ondulat, castaniu, perfect pentru a-ti trece mana prin el si a-l ciufuli si mai mult. Ochii ei mari, migdalati, de culoarea malachitului, ii urmareau fiecare cuvant ce i se lipea de buze. Stateau fata in fata, se aplecau unul inspre celalalt, pentru a se auzi, iar carliontii ei atingeau lobul urechii lui. Si-au dat seama ca au copilarit impreuna, dar ea statea la scara C. Pe la 10 ani, el o placea, dar atunci isi exprima afectiunea lovind-o peste fund cu toata puterea la leapsa si trangand-o de par, la "prinselea".
Acum, a procedat altfel. Ii zambea necontrolat, instinctiv. Daca inchidea ochii, chiar si pentru o secunda, incaperea joasa, semi- intunecoasa, se invartea putin; bause "ca deobicei", dar mai repede, de emotie. Nu isi dorea decat ca ea sa fi purtat doar paltonul cu buzunare adanci, ce ascund brichete, si falduri, ce ii ascund corpul.
In mod normal, le spune fetelor urate ca nu ii plac fetele frumoase. Iar fetelor frumoase ca ii plac cele interesante. In schimb, ei i-a spus ca numele si parfumul ei ii amintesc de ploaia de afara.
Ploua infernal, si daca ar fi avut caminul mansarda, s-ar fi iubit prin mansarde.
S-au multumit cu patul lui, cel de deasupra, cat colegii de camera erau printre alte coapse sau in vizita saptamanala, la scara A.
Saturday, December 26, 2009
Saturday, December 05, 2009
Poveste de la scara A- partea a2a
Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.
ma intorc tarziu, dar asteapta-ma
azi m-am intins pe cei doi metri de saltea si am baut 3 cafele sau ma rog 3 cani cu surogatul ala dulce. am inceput o carte noua. are coperta verde si e scrisa de tipul ala, care nu, nu e in echipa nationala a cehiei de fotbal. am cantat prin casa si mi-am amintit sa-mi ud mandarinul din ghiveci. am facut doua liste cu cadouri de craciun: una cu cele dorite, alta cu cele pe care urmeaza sa le cumpar. am primit o invitatie +1 la o petrecere. am ajuns la concluzia ca toata muzica pe care o ascult este perfecta pentru artistii ratati ce-si ineaca dezamagirile in alcool. astept sa se faca 7 si sa ma duc in oras. o sa-mi fumez ratia zilnica si o sa-mi cheltuiesc banii pe bauturi rozalii de fete, servite in pahare triunghiulare cu cirese confiate cu gust de plastic sau lamai verzi. o sa ma intorc mai tarziu, cu ultimul autobuz.
p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.
p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.
Tuesday, November 24, 2009
Metamorfoza
ai venit alergand in statia de autobuz
ti-am zambit, mi-ai raspuns ursuz.
mi-ai spus: ma doare in partea stanga
mai sus de splina,
sub gat, clavicula, piele fina
inima ma doare, e inutila, complet natanga.
inima mi-e plina de omizi carnoase;
da-mi un semn, nu ma lasa sa fug de nebun, sa-ti caut si cadou de craciun
pana in martie, omizile ii sparg membrana, ma rod pana la oase;
si ies multi fluturi albastri, ce imi umplu tot stomacul.
si noi doi nu am exista, totul s-ar duce dracu' .
ti-am zambit, mi-ai raspuns ursuz.
mi-ai spus: ma doare in partea stanga
mai sus de splina,
sub gat, clavicula, piele fina
inima ma doare, e inutila, complet natanga.
inima mi-e plina de omizi carnoase;
da-mi un semn, nu ma lasa sa fug de nebun, sa-ti caut si cadou de craciun
pana in martie, omizile ii sparg membrana, ma rod pana la oase;
si ies multi fluturi albastri, ce imi umplu tot stomacul.
si noi doi nu am exista, totul s-ar duce dracu' .
Sunday, November 22, 2009
Poveste de la scara A
asta e povestea a 5 pusti, ce locuiau in cartierul siderurgistilor, din galati, pe la jumatatea anilor '90.
invatau la aceeasi scoala, la o strada distanta de blocul lor. s-au nascut in acelasi bloc de 4 etaje, dar la scari diferite. desi faceau parte in aceeasi gasca, ce arunca cu pietre in pisici tarcate, nu semanau prea mult. 5 nuante diferite de saten ale parului, 5 constitutii diferite, 5 marimi diferite de adidasi, 5 perechi de parinti de baiat pe care nu ai vrea sa le cunosti.
blocul lor era lung, cat o strada intreaga. isi mai pastrase o vaga nuanta de verde scorojit al peretilor exteriori, dar nu semana cu zugraveala initiala, de acum treizeci de ani.
imagineaza-ti un bloc plin de familisti si mosuleti. nu fac niciodata scandal; daca ei le bat pe ele, o fac discret, fara a-si exterioriza fonic nemultumirea. la 23:30 cam toate luminile din apartamente sunt stinse, toti se culca devreme, maine au treaba. de fapt, sunt genul de oameni, care indiferent de data calanderistica, "maine" vor avea treaba. duminica, e ziua nationala de batut covoare si de luat masa in familie.
ei aveau vreo 7 ani pe atunci si nu le placea blocul asta. nu puteau sa asculte radioul prea tare, nici sa se joace cu mingea pana tarziu; nu era mare lucru de facut.
pana intr-o zi... cand vecinul de la 1, a lasat usa garajului deschisa. blocul avea structura clasica, fara lift, ghena la parter, boxe pentru fiecare apartament si cateva garaje alaturi.
si ei stateau plictisiti pe treptele de la intrare si era cald si mingea li se desumflase si nu gaseau acul de la pompa. au observat usa deschisa si au intrat. pe langa o bicicleta si sifoane neumplute, au vazut "lastunul" vechi si alb al vecinului. au deschis portierele si au intrat in masina. au tras scaunul aproape de volan, ca sa ajunga la pedale si au schimbat vitezele in ordinea fireasca, crescatoare. doar cheile le lipseau si ii desparteau de o plimbare in toata regula. au deschis torpedoul si au gasit o panza mare de paianjen, o cruce impletita si 20.000 lei. doar ca era prea cald, asa ca au spart parbrizul ca sa se racoreasca( geamurile erau intepenite si doar nu erau sa calatoreasca cu portierele deschise?! ). s-au plimbat cu gandul vreo ora-doua. dupa, au plecat in centru si au cheltuit toti banii pe dropsuri cu cacao. vecinul nu a aflat niciodata cine i-a spart parbrizul, dar de atunci isi fereca mereu poarta de la garaj cu un lacat mare, de alimentara.
anii au trecut, baietii au crescut. poarta peste 43 la picior si au mustata. acum sunt la facultate, in capitala, in anul 2.
stau la camin. tot intr-un cartier nu tocmai central, intr-o cladire nu cu mult diferita de blocurile copilariei, dar mai inalta. 3 etaje cu holuri lungi, cu usi pe ambele parti. pe coridor, alti baieti sunt in fata camerelor. unul dintre ei, a pus friteuza pe gresia cu model mozaic si face niste cartofi prajiti. intreaba pe cineva din camera "Cat e scorul" si isi scarpina burta neacoperita. de-a lungul holului, alti doi sunt in trening si in papuci, stau turceste, rezemati de peretii bej pana la jumatate. au niste foi in fata si discuta despre sesiunea ce vine.
ei stau la ultimul etaj, pe dreapta, cum intri. au mocheta gri petrol, doua paturi suprapuse si unul individual. nu stiu cum s-or descurca cu un sifonier asa mic. pe un perete, e urcata o bicicleta, care nu pare fixata prea stabil. sub geam, langa calorifer au pe masa nes la borcan, zahar si niste cani. in colt e un frigider arctic, mic. cel mai gras dintre ei, ocupa doua rafturi intregi din frigider cu mancarea pe care i-o trimite maica-sa' la sfarsit de saptamana. noroc ca se termina repede. in camera sunt 5 asternuturi diferite, 5 laptopuri negre si 5 perechi de papuci aruncate prin camera. pachete de tigari, napolitane, sticle de plastic goale si fara dopuri si pe ici pe colo cursuri imprastiate, desi camera nu e neaparat dezordonata. in dreptul fiecarui pat, e cate un petic de perete umplut de postere, dupa gusturile personale. fete imbracate doar in piele uda ca dupa dus, trupe de rock, peisaje, animale si o poza mare cu un bugatti.
totusi, ceva nu s-a schimbat. inca mai arunca de la geam pungi umplute cu apa in capul celor care intra in camin. cateodata, victimele sunt alti colegi, in zilele norocoase, nimeresc chiar si portarul.
invatau la aceeasi scoala, la o strada distanta de blocul lor. s-au nascut in acelasi bloc de 4 etaje, dar la scari diferite. desi faceau parte in aceeasi gasca, ce arunca cu pietre in pisici tarcate, nu semanau prea mult. 5 nuante diferite de saten ale parului, 5 constitutii diferite, 5 marimi diferite de adidasi, 5 perechi de parinti de baiat pe care nu ai vrea sa le cunosti.
blocul lor era lung, cat o strada intreaga. isi mai pastrase o vaga nuanta de verde scorojit al peretilor exteriori, dar nu semana cu zugraveala initiala, de acum treizeci de ani.
imagineaza-ti un bloc plin de familisti si mosuleti. nu fac niciodata scandal; daca ei le bat pe ele, o fac discret, fara a-si exterioriza fonic nemultumirea. la 23:30 cam toate luminile din apartamente sunt stinse, toti se culca devreme, maine au treaba. de fapt, sunt genul de oameni, care indiferent de data calanderistica, "maine" vor avea treaba. duminica, e ziua nationala de batut covoare si de luat masa in familie.
ei aveau vreo 7 ani pe atunci si nu le placea blocul asta. nu puteau sa asculte radioul prea tare, nici sa se joace cu mingea pana tarziu; nu era mare lucru de facut.
pana intr-o zi... cand vecinul de la 1, a lasat usa garajului deschisa. blocul avea structura clasica, fara lift, ghena la parter, boxe pentru fiecare apartament si cateva garaje alaturi.
si ei stateau plictisiti pe treptele de la intrare si era cald si mingea li se desumflase si nu gaseau acul de la pompa. au observat usa deschisa si au intrat. pe langa o bicicleta si sifoane neumplute, au vazut "lastunul" vechi si alb al vecinului. au deschis portierele si au intrat in masina. au tras scaunul aproape de volan, ca sa ajunga la pedale si au schimbat vitezele in ordinea fireasca, crescatoare. doar cheile le lipseau si ii desparteau de o plimbare in toata regula. au deschis torpedoul si au gasit o panza mare de paianjen, o cruce impletita si 20.000 lei. doar ca era prea cald, asa ca au spart parbrizul ca sa se racoreasca( geamurile erau intepenite si doar nu erau sa calatoreasca cu portierele deschise?! ). s-au plimbat cu gandul vreo ora-doua. dupa, au plecat in centru si au cheltuit toti banii pe dropsuri cu cacao. vecinul nu a aflat niciodata cine i-a spart parbrizul, dar de atunci isi fereca mereu poarta de la garaj cu un lacat mare, de alimentara.
anii au trecut, baietii au crescut. poarta peste 43 la picior si au mustata. acum sunt la facultate, in capitala, in anul 2.
stau la camin. tot intr-un cartier nu tocmai central, intr-o cladire nu cu mult diferita de blocurile copilariei, dar mai inalta. 3 etaje cu holuri lungi, cu usi pe ambele parti. pe coridor, alti baieti sunt in fata camerelor. unul dintre ei, a pus friteuza pe gresia cu model mozaic si face niste cartofi prajiti. intreaba pe cineva din camera "Cat e scorul" si isi scarpina burta neacoperita. de-a lungul holului, alti doi sunt in trening si in papuci, stau turceste, rezemati de peretii bej pana la jumatate. au niste foi in fata si discuta despre sesiunea ce vine.
ei stau la ultimul etaj, pe dreapta, cum intri. au mocheta gri petrol, doua paturi suprapuse si unul individual. nu stiu cum s-or descurca cu un sifonier asa mic. pe un perete, e urcata o bicicleta, care nu pare fixata prea stabil. sub geam, langa calorifer au pe masa nes la borcan, zahar si niste cani. in colt e un frigider arctic, mic. cel mai gras dintre ei, ocupa doua rafturi intregi din frigider cu mancarea pe care i-o trimite maica-sa' la sfarsit de saptamana. noroc ca se termina repede. in camera sunt 5 asternuturi diferite, 5 laptopuri negre si 5 perechi de papuci aruncate prin camera. pachete de tigari, napolitane, sticle de plastic goale si fara dopuri si pe ici pe colo cursuri imprastiate, desi camera nu e neaparat dezordonata. in dreptul fiecarui pat, e cate un petic de perete umplut de postere, dupa gusturile personale. fete imbracate doar in piele uda ca dupa dus, trupe de rock, peisaje, animale si o poza mare cu un bugatti.
totusi, ceva nu s-a schimbat. inca mai arunca de la geam pungi umplute cu apa in capul celor care intra in camin. cateodata, victimele sunt alti colegi, in zilele norocoase, nimeresc chiar si portarul.
-se va continua-
Tuesday, November 17, 2009
Cum stric eu surprizele
De pe la vreo 6 ani am inceput sa stiu fiecare colt din casa, in care mai devreme sau mai tarziu tot am dat cu capul ( literalmente). asa am ajuns sa gasesc, ascunse din timp de mama, diferite lucruri ce urmau sa imi fie facute cadou de craciun, paste, mos niculae, ziua mea, ziua de nume, 1 iunie.
deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.
le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.
din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.
dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.
cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?
deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.
le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.
din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.
dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.
cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?
starea de azi: cafea bauta prea tarziu si [audio]
Thursday, October 29, 2009
Stalker
poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?
cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.
totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?
cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.
totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.
Saturday, October 24, 2009
Unde ma termin si incepi tu
of
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina
iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine
dar nu uita ca...
ziua mea incepe si se termina cu tine
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina
iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine
dar nu uita ca...
ziua mea incepe si se termina cu tine
Tuesday, October 20, 2009
Hai sa ne intalnim aici, dar atunci
ce ciudat a fost aseara
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.
dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.
P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.
dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.
P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.
Thursday, October 08, 2009
Nu stiu nici macar cat face unu plus unu
nu mai am rabdare sa cresc, sa "ajung la casa mea" ca sa pot avea animal de companie, ca sa ma culc atunci cand se presupune ca ar trebui sa ma trezesc, sa pot sa-mi pun o cantitate revoltator de mare de zahar in cafea si sa-mi incalc propriile reguli.
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589
Saturday, October 03, 2009
Imi place toamna
...cand fumez pe furis o tigara in bucatarie, cat e mama plecata la piata, dis de dimineata.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.
Sunday, September 27, 2009
ETA
cand tu esti acolo, dar eu te simt aici; in sare, in mare, in soapte, in noapte, aproape- departe, in stele, in gustul de mere. mai stii? ne ascundeam printre saltele.
te simt aici, in metrou, la bunici, la liceu, cand adorm in troleu, in suflet, in noapte, aproape-departe.
te simt in suflare, in tample- ma doare. te vad venind, poate chiar si calare, alergand de departe, vreau sa te simt mai aproape.
te simt in orice melodie, o sa ma opresc din facut barcute din hartie, ce plutesc pe ape, ma apuc de modelat avioane cartonate si le voi trimite catre tine, departe, doar sa ma simti aproape.
tu esti singur acolo, blocat printre oameni-furnici. dar ghici ce?! nici eu nu mai sunt aici.
P.S.: ETA= estimated time of arrival
te simt aici, in metrou, la bunici, la liceu, cand adorm in troleu, in suflet, in noapte, aproape-departe.
te simt in suflare, in tample- ma doare. te vad venind, poate chiar si calare, alergand de departe, vreau sa te simt mai aproape.
te simt in orice melodie, o sa ma opresc din facut barcute din hartie, ce plutesc pe ape, ma apuc de modelat avioane cartonate si le voi trimite catre tine, departe, doar sa ma simti aproape.
tu esti singur acolo, blocat printre oameni-furnici. dar ghici ce?! nici eu nu mai sunt aici.
P.S.: ETA= estimated time of arrival
Sunday, September 06, 2009
Dupa matematica
Acum ca m-ai luminat, am aflat ca aproximativ 10 miliarde de picaturi se loveau aseara de corpul meu si de corpul tau. Traversam desculti, cu mult dupa miez de noapte, parcul din drumul spre apartamentul tau. Stropii se izbeau de lac, de maieul meu, de blugii tai, de asfalt, de frunzele deja galbene ale copacilor, de pietricele, de zebrele de pe trecerea de pietoni.
Am stors si hainele mele si hainele tale in chiuveta, am dat drumul la cuptor si am pus hainele pe un scaun, in fata lui. Mi-ai facut ceai cald si bun. Mirosea toata casa a citrice uscate si tutun ars. Vedeam numai aburii ce se ridicau din cana mea alba si fumul de la capatul tigarilor noastre. Auzeam doar clinchetul linguritelor argintii ce zgariau zaharul de pe fundul cestilor si apa de ploaie ce se scurgea din parul meu, fix in scrumiera. Ne-am uscat cu un singur prosop, ne-am incalzit buzele cu cele doua cani de ceai si corpurile, facand un pas inainte.
Am murdarit gresia cu urme ude, in forma de talpi de dimensiuni diferite. Am lasat baltoace mici cu ploaie de sfarsit de vara din hol si pana in dormitor. Am julit varul de pe perete cu tablia de sus a patului.
Am pierdut sirul greselilor pe care le fac cu tine. Am uitat numarul intrebarilor stupide pe care ti le pot pune atunci cand ti-e somn. Am omis sa iti multumesc pentru rasfaturi, rabdare si raspunsuri.
P.S. : Titlul trebuie tradus in engleza, fara space, pardon, spatiu.
Am stors si hainele mele si hainele tale in chiuveta, am dat drumul la cuptor si am pus hainele pe un scaun, in fata lui. Mi-ai facut ceai cald si bun. Mirosea toata casa a citrice uscate si tutun ars. Vedeam numai aburii ce se ridicau din cana mea alba si fumul de la capatul tigarilor noastre. Auzeam doar clinchetul linguritelor argintii ce zgariau zaharul de pe fundul cestilor si apa de ploaie ce se scurgea din parul meu, fix in scrumiera. Ne-am uscat cu un singur prosop, ne-am incalzit buzele cu cele doua cani de ceai si corpurile, facand un pas inainte.
Am murdarit gresia cu urme ude, in forma de talpi de dimensiuni diferite. Am lasat baltoace mici cu ploaie de sfarsit de vara din hol si pana in dormitor. Am julit varul de pe perete cu tablia de sus a patului.
Am pierdut sirul greselilor pe care le fac cu tine. Am uitat numarul intrebarilor stupide pe care ti le pot pune atunci cand ti-e somn. Am omis sa iti multumesc pentru rasfaturi, rabdare si raspunsuri.
P.S. : Titlul trebuie tradus in engleza, fara space, pardon, spatiu.
Friday, September 04, 2009
Curatenie de toamna
Bunica m-a invatat sa aleg graul, bunicul sa deosebesc piulitele de saibe, mama cum sa pun rufele rosii,verzi si albastre la colorate si pe cele albe separat, inainte sa le bag in masina, tata cum sa fac diferenta intre muzica de consum si cea de calitate.
M-am apucat, ca o casnica plictisita de gatit, stat degeaba si butonat televizorul, sa fac curat.
Am facut gramezi mari prin camera de: lucruri indispensabile, maruntisuri cu valoare sentimentala, maruntisuri cu valoare sentimentala inventata si altele care sigur sunt destinate cosului de gunoi.
Am aruncat cariocile uscate, niste caiete, desene de la gradi, sosete despecheate, pastile expirate si chiar si cateva papusi.
In mod evident, gramada problematica, e cea de maruntisuri pseudo importante, care candva au insemnat ceva ce acum a disparut. Cu alea ce ma fac? Sunt disperata, imi ocupa peste jumatate de covor. Las' ca, le bag sub pat si ma mai gandesc toamna urmatoare la destinatia lor.
M-am apucat, ca o casnica plictisita de gatit, stat degeaba si butonat televizorul, sa fac curat.
Am facut gramezi mari prin camera de: lucruri indispensabile, maruntisuri cu valoare sentimentala, maruntisuri cu valoare sentimentala inventata si altele care sigur sunt destinate cosului de gunoi.
Am aruncat cariocile uscate, niste caiete, desene de la gradi, sosete despecheate, pastile expirate si chiar si cateva papusi.
In mod evident, gramada problematica, e cea de maruntisuri pseudo importante, care candva au insemnat ceva ce acum a disparut. Cu alea ce ma fac? Sunt disperata, imi ocupa peste jumatate de covor. Las' ca, le bag sub pat si ma mai gandesc toamna urmatoare la destinatia lor.
Monday, August 31, 2009
Tu la ce te gandesti?
Deobicei, cand un tip e cu o fata in pat si trebuie sa faca imposbilul pentru a amana inevitabilul, se gandeste la orice altceva, mai putin la ce se intampla: la traficul din oras, cosuri de gunoi ce refuleaza, la cum se face Cordon bleu-ul, la perucile purtate de barbati in secolul 18, la atentate teroriste, la maica-sa' , la tot felul de bucati de carne trecute prin masina de tocat.
Ma intreb
Si cand ti-e frica sa te indragostesti ce faci? Cand nu vrei sa termini asa de neplacut de repede cu... hoinaritul sufletului tau,inca in stare de convalescenta, merge regula de mai sus? Te chinui sa ti se umple mintea cu orice alt fel de gand si dispare inceputul de gol in stomac?
Nu stiu. Eu, una, am fugit. N-am timp sa ma gandesc la asta; am altele pe cap. Trebuie sa spal vasele, sa invat sa crosetez, sa injur perfect in cel putin 25 de limbi straine si sa evit subiectul asta pe cat de mult posibil.
Ma intreb
Si cand ti-e frica sa te indragostesti ce faci? Cand nu vrei sa termini asa de neplacut de repede cu... hoinaritul sufletului tau,inca in stare de convalescenta, merge regula de mai sus? Te chinui sa ti se umple mintea cu orice alt fel de gand si dispare inceputul de gol in stomac?
Nu stiu. Eu, una, am fugit. N-am timp sa ma gandesc la asta; am altele pe cap. Trebuie sa spal vasele, sa invat sa crosetez, sa injur perfect in cel putin 25 de limbi straine si sa evit subiectul asta pe cat de mult posibil.
Fugi pentru viata ta
tu ar trebui sa salvezi balenele de tipii aia rai, cu harpoane, care le vaneaza de prea mult timp pentru oase si carne si ulei. sa te duci cu vaporul in larg si sa le sperii, pentru binele lor.
sau ai putea sa te angajezi la departamentul politiei pentru opintirea tentativelor sinucigase. sa primesti telefoane dupa miezul noptii si sa te cheme pe diverse acoperisuri de bloc si sa salvezi pustoaicele cu inimi frante, ce considera ca fara iubirea lui, viata nu merita traita.
da.
tu esti baiatul perfect.
perfect pentru salvat suflete ratacite, pentru aratat drumul cel bun si alternativa nu atat de sumbra. potrivit pentru intins batiste la nevoie sau pentru oferitul propriului umar, si-asa pus la dispozitie pentru a plange pe el, pe post de batista.
si ce te faci cand sufletul ratacit vrea sa fie liber sa rataceasca in continuare, cand tot ce ti-ai dori ar fi sa gresesti alaturi de el?
te reprofilezi.
iti usuci frumos umerii.
iti menajezi somnul.
te opresti din a fi eroul din viata altora si te apuci sa-ti resuscitezi propria existenta.
P.S. : in mod evident, titlul trebuie tradus in engleza pentru a fi savurat, dar mi-am promis ca macar aici voi renunta la romgleza mea fluenta.
sau ai putea sa te angajezi la departamentul politiei pentru opintirea tentativelor sinucigase. sa primesti telefoane dupa miezul noptii si sa te cheme pe diverse acoperisuri de bloc si sa salvezi pustoaicele cu inimi frante, ce considera ca fara iubirea lui, viata nu merita traita.
da.
tu esti baiatul perfect.
perfect pentru salvat suflete ratacite, pentru aratat drumul cel bun si alternativa nu atat de sumbra. potrivit pentru intins batiste la nevoie sau pentru oferitul propriului umar, si-asa pus la dispozitie pentru a plange pe el, pe post de batista.
si ce te faci cand sufletul ratacit vrea sa fie liber sa rataceasca in continuare, cand tot ce ti-ai dori ar fi sa gresesti alaturi de el?
te reprofilezi.
iti usuci frumos umerii.
iti menajezi somnul.
te opresti din a fi eroul din viata altora si te apuci sa-ti resuscitezi propria existenta.
P.S. : in mod evident, titlul trebuie tradus in engleza pentru a fi savurat, dar mi-am promis ca macar aici voi renunta la romgleza mea fluenta.
Wednesday, August 19, 2009
Nu stiu cine esti
Am nevoie de tine, oricine ai fi tu, strainule, am nevoie sa te invat cum sa fii mai bun. Stiu ca ti-e frica, o sa-ti fie imposibil sa ma uiti cate zile vei avea. Stiu ca n-or sa fie multe, ca tu crezi, ca si mine, ca o sa traiesti putin, dar intens. Si o sa mori repede, strivit de o masina sau de un alt corp ce te iubeste.
O sa ma iubesti pentru ca vom vorbi in pat pana cand noaptea se transforma intr-o noua dimineata. O sa dormim in timpul zilei si seara o sa stam intr-o cafenea pana cand nu vom mai avea monede de bagat in tonomatul ala vechi. O sa inveti cum imi place cafeaua si o sa ma intelegi cand adorm cu tigara aprinsa. O sa ma iubesti pentru ca si tie iti mai place sa te joci. O sa ma iubesti pentru ca o sa fi indragostit iremediabil de ticurile mele ce implica muscarea buzei de jos. O sa ma iubesti pentru ca o sa-ti placa si tie sa-mi musti buza de jos.
Nu stiu cine esti, dar stiu ca o sa-ti placa.
Nu stiu cum sau cand, dar incerc sa ma prind de ce, la un moment dat, te vei opri si nu o sa ma mai iubesti.
[post inspirat de melodia primita de la o cititoare secreta si din fapte reale. ]
[da, sufar de OCB in stare incipienta -> dovada si asta ascult acum]
O sa ma iubesti pentru ca vom vorbi in pat pana cand noaptea se transforma intr-o noua dimineata. O sa dormim in timpul zilei si seara o sa stam intr-o cafenea pana cand nu vom mai avea monede de bagat in tonomatul ala vechi. O sa inveti cum imi place cafeaua si o sa ma intelegi cand adorm cu tigara aprinsa. O sa ma iubesti pentru ca si tie iti mai place sa te joci. O sa ma iubesti pentru ca o sa fi indragostit iremediabil de ticurile mele ce implica muscarea buzei de jos. O sa ma iubesti pentru ca o sa-ti placa si tie sa-mi musti buza de jos.
Nu stiu cine esti, dar stiu ca o sa-ti placa.
Nu stiu cum sau cand, dar incerc sa ma prind de ce, la un moment dat, te vei opri si nu o sa ma mai iubesti.
[post inspirat de melodia primita de la o cititoare secreta si din fapte reale. ]
[da, sufar de OCB in stare incipienta -> dovada si asta ascult acum]
Thursday, August 13, 2009
Cat de mult poti sta sub apa?
trag fumul ultimei tigari, expir, trag aer in piept, te trag de mana si te trag in apa dupa mine.
"hai in larg"
talpile mele nu mai ating nici nisipul, nici pietricelele de pe fund, ci doar talpile tale.
ne sarutam sub apa si nu mai stiu ce e timpul.
uit de mine, uit de cum mergea treaba cu respiratul pe sub apa. de tine nu am cum sa uit, esti chiar aici, lipit de mine. ne ies bule de aer prin coltul gurii. acum te las sa nu ai grija unde iti pui mainile. "ce frumos ne miroase pielea pe sub apa". mi s-au incretit buricele degetelor si nu mai simt cum te mangai. mi s-au lipit pleoapele si nu le mai pot deschide ca sa te vad cum ma saruti.
"hai la mal"
"hai sa mergem sa ne uscam si sa se lipeasca nisipul de noi si sa ne trezeasca rasaritul"
"hai in larg"
talpile mele nu mai ating nici nisipul, nici pietricelele de pe fund, ci doar talpile tale.
ne sarutam sub apa si nu mai stiu ce e timpul.
uit de mine, uit de cum mergea treaba cu respiratul pe sub apa. de tine nu am cum sa uit, esti chiar aici, lipit de mine. ne ies bule de aer prin coltul gurii. acum te las sa nu ai grija unde iti pui mainile. "ce frumos ne miroase pielea pe sub apa". mi s-au incretit buricele degetelor si nu mai simt cum te mangai. mi s-au lipit pleoapele si nu le mai pot deschide ca sa te vad cum ma saruti.
"hai la mal"
"hai sa mergem sa ne uscam si sa se lipeasca nisipul de noi si sa ne trezeasca rasaritul"
Friday, July 24, 2009
Ce poti pune intr-un borcan?
O sa plec la mare. Imi iau de-acasa un borcan plin cu integrame, pentru drum.
Pe tren, o sa beau un borcan mare cu cafea.
Pe plaja, o sa imi arunc tigarile fumate intr-un borcan.
In mare, o sa arunc un borcan cu capac cu filet plin cu amintiri.
In cort, o sa imi umplu un borcan cu bondari si alte gaze.
Dimineata, mananc cate un borcan de peltea.
Seara, imi inec amarul in bere la borcan.
Dupa care, dimineata, imi dreg mahmureala cu muraturi din borcan.
La plecare, o sa iau un borcan cu scoici si nisip.
Ce vrei sa-ti aduc? Vezi ca nu am mult loc in borcan.
Pe tren, o sa beau un borcan mare cu cafea.
Pe plaja, o sa imi arunc tigarile fumate intr-un borcan.
In mare, o sa arunc un borcan cu capac cu filet plin cu amintiri.
In cort, o sa imi umplu un borcan cu bondari si alte gaze.
Dimineata, mananc cate un borcan de peltea.
Seara, imi inec amarul in bere la borcan.
Dupa care, dimineata, imi dreg mahmureala cu muraturi din borcan.
La plecare, o sa iau un borcan cu scoici si nisip.
Ce vrei sa-ti aduc? Vezi ca nu am mult loc in borcan.
Thursday, July 23, 2009
Am intarziat
Agenda ei e plina cu numerele de telefon ale diferitelor firme de taxi din oras. Nici macar nu sunt scrise in ordine alfabetica, ci sunt impartite dupa alte criterii: ieftin, scump, soferul dragut.
Nu stie sa se descurce cu mijloacele de transport in comun, dar minte frumos ca a invata scurtaturile din capitala de pe geamul din spate al taxiului.
E studenta la Arte Plastice si nu sta tocmai central, ci mai degraba intr-un cartier cu vecini burtosi, amatori de senzatii tari pe stadioanele de fotbal si de gratare spontane in fata blocului.
Mignona, cu parul lung si carliontat, niciodata nu iese din casa fara sa fie parfumata. Poarta genti mari, colorate, unele cu franjuri, altele cu petice in care sigur gasesti creioane cu mina 2B.
Iar intarzie la facultate.
Nimic nou. Ba, mai mult, si-a dat intentionat ceasul cu un sfert de ora in urma, pe post de scuza universala pentru lipsa ei de punctualitate. "Imi pare rau ca am intraziat, uite cat arata ceasul meu, habar nu aveam ca e asa tarziu."
In timpul asta, un tip la vreo 20 de ani fuge dupa autobuz. Soferul amabil, ca deobicei, doar fata de calatorii de sex feminin, ii inchide usile in nas.
S-a trezit prea tarziu. A repetat pana la vreo 6 la chitara si a adormit cu ea in brate. Enervat de cat de prost si-a inceput dimineata, fara cafeaua imperios necesara, isi aprinde o tigara, arunca o injuratura pentru sine si se aseaza pe o bordura mai inalta.
E normal sa fie nervos, autobuzul ala vine din an in paispe.
Nu stie sa se descurce cu mijloacele de transport in comun, dar minte frumos ca a invata scurtaturile din capitala de pe geamul din spate al taxiului.
E studenta la Arte Plastice si nu sta tocmai central, ci mai degraba intr-un cartier cu vecini burtosi, amatori de senzatii tari pe stadioanele de fotbal si de gratare spontane in fata blocului.
Mignona, cu parul lung si carliontat, niciodata nu iese din casa fara sa fie parfumata. Poarta genti mari, colorate, unele cu franjuri, altele cu petice in care sigur gasesti creioane cu mina 2B.
Iar intarzie la facultate.
Nimic nou. Ba, mai mult, si-a dat intentionat ceasul cu un sfert de ora in urma, pe post de scuza universala pentru lipsa ei de punctualitate. "Imi pare rau ca am intraziat, uite cat arata ceasul meu, habar nu aveam ca e asa tarziu."
In timpul asta, un tip la vreo 20 de ani fuge dupa autobuz. Soferul amabil, ca deobicei, doar fata de calatorii de sex feminin, ii inchide usile in nas.
S-a trezit prea tarziu. A repetat pana la vreo 6 la chitara si a adormit cu ea in brate. Enervat de cat de prost si-a inceput dimineata, fara cafeaua imperios necesara, isi aprinde o tigara, arunca o injuratura pentru sine si se aseaza pe o bordura mai inalta.
E normal sa fie nervos, autobuzul ala vine din an in paispe.
Tuesday, July 14, 2009
Are you sure you want to remove this?
Acetona sterge oja, detergentul scoate nu chiar atat de multe pete, diluantul sterge vopseaua, foarfeca taie linile strambe, lama de ras indeparteaza parul nedorit, cu bricheta deobicei ard atele inestetice, corectorul cica face cerneala sa dispara, apa spala diverse murdarii de la farfurii la trupuri.
Si eu ce naiba fac cu tine? Cum mi te scot din cap?
Si eu ce naiba fac cu tine? Cum mi te scot din cap?
Wednesday, July 08, 2009
Partaj
Voi vorbi cu dumnezeul meu. O sa-ti pun o vorba buna. Vreau sa-ti las prin testament toti norii mei.
"de ce?", o sa te intrebi de parca iti explic ceva la mate.
Pentru ca ii urasc. Imi amintesc constant de tine. Da, bucatile alea nenorocite de vata, suspendate dumnezeu-stie-cum cu fire transparente de guta ma urmaresc. Oriunde as ridica privirea, vad nori. si in bezna si la rasarit si la apus. Ti-i dau tie pe toti, in special pe cei care imi aduc ploaia. Stiu, ploaia e vremea ta preferata, dar pe mine ma dezorienteaza. Da, eu sunt genul ala care nu iti place tie, genul care foloseste umbrele.
Te rog, accepta. ia-mi norii astia de pe cap. Spune-le ca daca vor mai insista sa imi hartuiasca viata, ii voi da in judecata. Voi arunca cu avioane de hartie in ei, pana se spulbera. Mie lasa-mi doar soarele din spatele lor.
"de ce?", o sa te intrebi de parca iti explic ceva la mate.
Pentru ca ii urasc. Imi amintesc constant de tine. Da, bucatile alea nenorocite de vata, suspendate dumnezeu-stie-cum cu fire transparente de guta ma urmaresc. Oriunde as ridica privirea, vad nori. si in bezna si la rasarit si la apus. Ti-i dau tie pe toti, in special pe cei care imi aduc ploaia. Stiu, ploaia e vremea ta preferata, dar pe mine ma dezorienteaza. Da, eu sunt genul ala care nu iti place tie, genul care foloseste umbrele.
Te rog, accepta. ia-mi norii astia de pe cap. Spune-le ca daca vor mai insista sa imi hartuiasca viata, ii voi da in judecata. Voi arunca cu avioane de hartie in ei, pana se spulbera. Mie lasa-mi doar soarele din spatele lor.
Sunday, June 07, 2009
Despre dragoste si alti demoni
iubirea mea e imorala. se bate, injura, minte, omite, face orice e nevoie pentru a trai cat mai mult si a muri cat mai tarziu.
iubirea mea e contagioasa. e o stare de bine, de euforie, cam ca dupa ce bei.
iubirea mea e coplesitoare. reuseste sa imi controleze corpul, gandurile, cuvintele.
iubirea mea e contagioasa. e o stare de bine, de euforie, cam ca dupa ce bei.
iubirea mea e coplesitoare. reuseste sa imi controleze corpul, gandurile, cuvintele.
iubirea mea e imatura. cam ca o pustoaica teribilista, care nu se gandeste la consecinte.
iubirea mea e exagerata. nu stie niciodata cand trebuie sa inceapa sau cand ar fi cazul sa dispara.
iubirea mea e neconditionata. nu asteapta nici macar raspunsuri.
iubirea mea e inconstienta. se tot loveste singura de niste ziduri, asteptand ca ele sa dispara.
iubirea mea e singura curajoasa dintre noi doua.
iubirea mea e imprevizibila. nu stiu niciodata ce va vrea sa faca.
iubirea mea e orgolioasa. nu stie cum sa piarda.
Sunday, April 26, 2009
spune-mi unde te doare
mi-au spus unii ca ma dor prea tare amintirile. serios? nu dor deloc. cum sa te doara cand zambesti?!
doare mai curand faptul ca lucrurile alea au farmec o singura data.
vrei sa stii ce doare cu adevarat? ca am crescut.
mai stii cand apogeul apropierii noastre fizice era sa-mi mangai genunchii prin rupturile din blugi?
mai stii cand ma desparteam de tine dintr-un motiv inventat pe moment, iar peste un minut te sarutam?
mai stii cand ne ascundeam, ca doar noi sa stim ce ni se intampla?
si acum mi-e frica. stiu ca daca simti, inseamna ca traiesti. dar daca am simtit prea mult, prea repede, ce-mi mai ramane pentru restul iubirilor?
doare mai curand faptul ca lucrurile alea au farmec o singura data.
vrei sa stii ce doare cu adevarat? ca am crescut.
mai stii cand apogeul apropierii noastre fizice era sa-mi mangai genunchii prin rupturile din blugi?
mai stii cand ma desparteam de tine dintr-un motiv inventat pe moment, iar peste un minut te sarutam?
mai stii cand ne ascundeam, ca doar noi sa stim ce ni se intampla?
si acum mi-e frica. stiu ca daca simti, inseamna ca traiesti. dar daca am simtit prea mult, prea repede, ce-mi mai ramane pentru restul iubirilor?
Thursday, April 23, 2009
Un long dimanche de fiancailles
Mi-am zis ca daca primul autobuz care opreste in statie va fi unul care ma va duce la el, inseamna ca exista o sansa pentru noi doi. Batea vantul, haos cu claxoane . Eu, intr-o margine de refugiu imi muscam buza si tineam pumnii stransi in buzunare. Ghici ce masina a venit? Ghici ce numar din trei cifre avea? Fix cel care ma lasa in fata casei lui. Normal ca m-am urcat, nu aveam cum sa ratez ocazia, parca ni se decidea viitorul in secunda aia. Parca destinul zicea "nu fi fraiera, ce alte dovezi vrei? Uite! se mai poate! ". Am gasit si scaun liber, incredibil sau nu, si am inceput sa-mi aranjez in minte toate cuvintele. Daca "ia-ma inapoi" va fi la inceputul sau la sfarsitul conversatiei. Si, da... aveam emotii si imi inchipuiam scena: hainele lui, cand o sa zambeasca, cand o sa ne luam in brate si o sa incepem sa radem.
Normal ca am uitat sa cobor la statia la care trebuia. Am ajuns la dracu', la capatul liniei. Daca as fi fost genul care sa injure, ala ar fi fost momentul in care as fi aratat de ce sunt in stare. Dar nu, eu am oftat. Oare era alt semn?
Si acum stau si incerc sa-mi explic de ce eu, care sunt capabila de a-mi imagina imposibilul, imi alimentez speranta?
Ma intreb, acum ca am scris asta, chiar nu mai e nicio sansa?
Thursday, April 02, 2009
Cum am invatat sa pierd
Stia. Stia de la bun inceput. O tinea strans de mana stanga, ca ea sa poata fuma cu dreapta. O strangea si simtea. Simtea ca tipul care venea din sens opus ar fi perfect pentru ea. Stia, desi nu ar fi recunoscut-o niciodata. Aveau acelasi mers; acelasi gen de ochi, care au ganduri pigmentate in spatele irisului. Ochi de culori diferite, ce-i drept, dar cu siguranta aceleasi ganduri. Par asemanator, ondulat, aproape brunet. Strainul era ceea ce i-ar fi trebuit ei. Genul care pare un dur universal, dar capabil sa-i ofere toata dragostea pe care ea si-o doreste atat de mult. "Pe pariu ca si el rade rar, dar zgomotos." . Era constient de tot: ca cel ce se apropia de ei, ar putea fi ce el nu a fost niciodata: o provocare, o joaca, un risc, o incercare. Ei ii place sa se joace; stia bine ca atunci e cea mai frumoasa.
Tipul se apropia. Stia ca daca ea l-ar vedea, s-ar indragosti si i-ar da drumul mainii.
Trebuia sa faca ceva.
"Macar daca nu l-ar vedea acum..."
Ajunsese in dreptul ei. "sa nu intoarca acum capul..."
-Nu te uita in dreapta!
Normal ca s-a uitat. Din greseala, l-a atins cu tigara...s-au privit cu ochii lor ingandurati. Si-au cerut scuze cu zambetele lor nevinovate chiar si cand gresesc.
Desi, de vina a fost frica lui.
Asa a pierdut-o.
Thursday, March 12, 2009
ce liniste si ce intuneric
Audio
( Era ceata in Bucuresti si era o noapte de martie. Prognoza meteo anunta si soare, si nori , numai in suflet furtuna. )
Se intorcea acasa, singur cu mizeria lui . (Bezna si o liniste infricosatoare, cu becuri arse pe hol si ecoul butoanelor de la lift apasate.) Nu se difuza niciun meci la televizor, blocul tacea.
Talpi izbite pe trepte, o secunda de liniste, zornait de chei, zgomotul unei incercari nereusite, scartiat de usa (de doua ori) ,zbang, intrerupator apasat, pantofi trantiti pe gresie, alt zgomot de intrerupator, unghii atingand sticla paharului, apa curgand, plescait, sunetul limbii plimbate peste buze, fundul paharului atinge masa, inspira.
-Ce dracu' fac?
Si muzica porneste; coloana sonora a vietii acestui tip cu destin de personaj sparge peretii tacuti.
"Nu e nimic mai oribil decat linistea, nici intunericul, nici inaltimea."
Inainte, asculta muzica buna... bataile inimii ei.
Acum i-au ramas doar discurile aranjate in ordine alfabetica; a avut grija sa-i lase cate un cantec pentru fiecare noapte din fiecare saptamana a fiecarei luni petrecute impreuna.
( Era ceata in Bucuresti si era o noapte de martie. Prognoza meteo anunta si soare, si nori , numai in suflet furtuna. )
Se intorcea acasa, singur cu mizeria lui . (Bezna si o liniste infricosatoare, cu becuri arse pe hol si ecoul butoanelor de la lift apasate.) Nu se difuza niciun meci la televizor, blocul tacea.
Talpi izbite pe trepte, o secunda de liniste, zornait de chei, zgomotul unei incercari nereusite, scartiat de usa (de doua ori) ,zbang, intrerupator apasat, pantofi trantiti pe gresie, alt zgomot de intrerupator, unghii atingand sticla paharului, apa curgand, plescait, sunetul limbii plimbate peste buze, fundul paharului atinge masa, inspira.
-Ce dracu' fac?
Si muzica porneste; coloana sonora a vietii acestui tip cu destin de personaj sparge peretii tacuti.
"Nu e nimic mai oribil decat linistea, nici intunericul, nici inaltimea."
Inainte, asculta muzica buna... bataile inimii ei.
Acum i-au ramas doar discurile aranjate in ordine alfabetica; a avut grija sa-i lase cate un cantec pentru fiecare noapte din fiecare saptamana a fiecarei luni petrecute impreuna.
Tuesday, March 10, 2009
dialog
a: do you actually believe in love?
b: din nefericire ,da
a: de ce? argumenteaza-ti opinia.
b: pentru ca are momente cand chiar nu e insotita de probleme si secundele alea jur ca par perfecte
a: doar cand le traiesti,cand privesti in retrospectiva nu
b: serios,are farmec si in reluare. ca fazele bune din titanic (normal ca ma refer la faza cu geamul aburit al masinii)
b: din nefericire ,da
a: de ce? argumenteaza-ti opinia.
b: pentru ca are momente cand chiar nu e insotita de probleme si secundele alea jur ca par perfecte
a: doar cand le traiesti,cand privesti in retrospectiva nu
b: serios,are farmec si in reluare. ca fazele bune din titanic (normal ca ma refer la faza cu geamul aburit al masinii)
Wednesday, March 04, 2009
magazin de amintiri cu tampiti
ma uit la depozitul din jurul meu. unii o numesc camera. dar, eu pastrez tot.
cuiul pe care l-am batut in perete ca sa agat prima poza cu noi
genele tale cazute
niste nisip de la mare
ultima gura din berea ta
mirosul pielii tale
ziare din care am citit horoscopul meu si al tau
tabelele noastre de whist,unde eu pierdeam si tu castigai
tigari fumate si indoite pentru a fi stinse
si totusi...de ce nu accept sa traiesc in prezent? ma agat de tot ce am avut,ca si cum nu as mai putea avea asta niciodata. e bine?
transform momentele noastre in cele mai frumoase experiente vreodata. e rau?
Friday, February 27, 2009
Bilant
intre mine si tine
2 usi
2 zavoare
3 statii de metrou si vreo 10 minute de mers pe jos
vreo 3 cartiere
multe blocuri
nu-stiu-cate mii de oameni grabiti
cateva secunde de asteptare de cand imi formezi numarul
7 nasturi ai camasii tale, plus inca 2, cei de la mansete
fermoare
sireturi
material de prisos
goluri...dar doar in stomac
2 usi
2 zavoare
3 statii de metrou si vreo 10 minute de mers pe jos
vreo 3 cartiere
multe blocuri
nu-stiu-cate mii de oameni grabiti
cateva secunde de asteptare de cand imi formezi numarul
7 nasturi ai camasii tale, plus inca 2, cei de la mansete
fermoare
sireturi
material de prisos
goluri...dar doar in stomac
Abac
E atat de simplu, nici n-am nevoie de numaratoare. 1 2 3 4...1 2 3 4... de atati pereti ai nevoie ca sa construiesti o camera, si ca sa ajungi sa te simti singur. 4 ziduri nenorocite ,caramizi suprapuse. o podea, ca sa nu cazi in gol si un tavan ca sa nu te lase sa zbori.
si ramai singur intr-un spatiu. nu ai ferestre, nici usi, nici fisuri in pereti, nici macar urme lasate de cuie. totul e intact, ca in prima zi intr-o casa noua. dupa ce te-ai gandit la toate metodele de a iesi, nu-ti mai ramane decat un singur lucru: sa numeri 1 2 3 4
si sa urli
si sa speri
si sa lovesti peretii
si sa vezi ca nu poti decat...
sa astepti.
si ramai singur intr-un spatiu. nu ai ferestre, nici usi, nici fisuri in pereti, nici macar urme lasate de cuie. totul e intact, ca in prima zi intr-o casa noua. dupa ce te-ai gandit la toate metodele de a iesi, nu-ti mai ramane decat un singur lucru: sa numeri 1 2 3 4
si sa urli
si sa speri
si sa lovesti peretii
si sa vezi ca nu poti decat...
sa astepti.
Monday, February 23, 2009
trebuie sa vorbim serios
de ceva timp...nu stiu ce am
NU
si
AM
NU
- mai am bani
- mai am timp
- mai am lacrimi
- mai imi e teama
- mai am cum sa dorm singura
- mai are cum sa doara
- mai vreau sa ma sarute altcineva
si
AM
- numai pofte
- cu cine sa beau cafea dulce
- cu cine sa fumez dupa ore tigara de dupa
Saturday, January 24, 2009
Souvenir
Audio
Mai tii minte vremea in care nu stiam sa ne sarutam pe buze?Stiam amandoi ca vrem asta, stiam chiar si cum se face, din scenele cu saruturi din filme, la care nu indrazneam sa ne uitam de fata cu ai nostri.
Mai tii minte primul sarut?
Ne-am ciocnit dinti in dinti in statia de autobuz.
Dar pe cel mai frumos?
In parcul din fata scolii,intinsi pe iarba,ascunsi de soare si de colegi sub camasa ta alba,parte din uniforma, ,prin care razele tipau : "Iubeste!" .
Ultimul?
Nu vreau sa-mi amintesc, consider ca inca nu s-a intamplat.
Tuesday, January 13, 2009
Simplu
suntem pe bancheta din spate a unui troleu care circula aproape de facultatea ta si departe de liceul meu. ghiozdanele si chitara ta ocupa locul unei persoane. in jurul nostru,diversi oameni ai strazii ce beau diverse lichide spirtoase si cateva geamuri aburite, cu injuraturi desenate cu buricele degetelor calde,din loc in loc. ne-am cam blocat in trafic. lumea foloseste ce au masinile mai de pret,si anume,claxonul.
eu beau cafea la plic dintr-un pahar de unica folosinta si tu de-abia astepti sa opreasca la prima ca sa fumezi inca o tigara. ducem o existenta modesta. nu purtam haine de firma, nu mancam la restaurant. cafeaua pe care o bem e instant,nicidecum columbiana. fumam tutun ieftin,pe care il aprindem cu chibrituri. in vacante, facem autostopul. o data...chiar am reusit sa trecem granita si sa facem baie in marea altora. acum am un loc de munca stabil, te iubesc cu norma intreaga. asa ca mi-am permis sa ma mut...am un domiciliu permanent, intr-un spatiu dragut: in locul tau ala problematic, de deasupra coastei stangi.
si in nicio secunda nu ne dorim mai mult.
Saturday, January 03, 2009
Apartamentul de la parter
Audio
mai stii cand traversam doua magistrale cu metroul si luam si tramvaiul pana la capat? cand tramvaiul se golea, si ramaneam noi doi cu vatmanul si cu cate un muncitor ametit de frig si de alcool,tolanit pe vreun scaun portocaliu din spate, stiam ca ne-au mai ramas 10 minute intregi de mers pe jos.
si ajungeam in ceea ce a urmat sa devina apartamentul fratelui tau mai mare. daca stau sa ma gandesc, nu stiu ce era mai gol...corpul meu lipit de al tau sau camerele intunecoase? aveam un singur bec, o saltea si niste chei de la intrare. chiuveta din baie picura anemic, tocurile geamurilor lasau linistea sa intre pe sub ele, iar eu ma strecuram pe sub pielea ta. dar in ultima noapte cand am fost acolo...ne-am dezbracat incet, cu timiditate curioasa, parca frigul din camera ne facea sa ne simtim ca si cum de-abia ne-am fi cunoscut. un bec de pe strada ne lumina un colt de saltea, tie un genunchi si mie un umar. si atunci ne-am apropiat. si saruturile nu se terminau, se extindeau pe tot corpul, ca un foc dintr-o seara cu vant. si atunci mi-ai cuprins tot corpul intr-o inclestare groaznic de placuta. si am deschis ochii. o ramasita din tigara ta inca mai fumega pe ciment, iar pe peretele crapat, umbra ta o iubea pe a mea.
Subscribe to:
Posts (Atom)
