Am intarziat

Agenda ei e plina cu numerele de telefon ale diferitelor firme de taxi din oras. Nici macar nu sunt scrise in ordine alfabetica, ci sunt impartite dupa alte criterii: ieftin, scump, soferul dragut.
Nu stie sa se descurce cu mijloacele de transport in comun, dar minte frumos ca a invata scurtaturile din capitala de pe geamul din spate al taxiului.
E studenta la Arte Plastice si nu sta tocmai central, ci mai degraba intr-un cartier cu vecini burtosi, amatori de senzatii tari pe stadioanele de fotbal si de gratare spontane in fata blocului.
Mignona, cu parul lung si carliontat, niciodata nu iese din casa fara sa fie parfumata. Poarta genti mari, colorate, unele cu franjuri, altele cu petice in care sigur gasesti creioane cu mina 2B.
Iar intarzie la facultate.
Nimic nou. Ba, mai mult, si-a dat intentionat ceasul cu un sfert de ora in urma, pe post de scuza universala pentru lipsa ei de punctualitate. "Imi pare rau ca am intraziat, uite cat arata ceasul meu, habar nu aveam ca e asa tarziu."


In timpul asta, un tip la vreo 20 de ani fuge dupa autobuz. Soferul amabil, ca deobicei, doar fata de calatorii de sex feminin, ii inchide usile in nas.
S-a trezit prea tarziu. A repetat pana la vreo 6 la chitara si a adormit cu ea in brate. Enervat de cat de prost si-a inceput dimineata, fara cafeaua imperios necesara, isi aprinde o tigara, arunca o injuratura pentru sine si se aseaza pe o bordura mai inalta.
E normal sa fie nervos, autobuzul ala vine din an in paispe.