Cum stric eu surprizele

De pe la vreo 6 ani am inceput sa stiu fiecare colt din casa, in care mai devreme sau mai tarziu tot am dat cu capul ( literalmente). asa am ajuns sa gasesc, ascunse din timp de mama, diferite lucruri ce urmau sa imi fie facute cadou de craciun, paste, mos niculae, ziua mea, ziua de nume, 1 iunie.

deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.

le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.

din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.

dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.


cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?

starea de azi: cafea bauta prea tarziu si [audio]

Stalker

poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?

cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.

totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.

Unde ma termin si incepi tu

of
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina

iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine

dar nu uita ca...

ziua mea incepe si se termina cu tine

Audio

Hai sa ne intalnim aici, dar atunci

ce ciudat a fost aseara
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.

dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.


P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.

Nu stiu nici macar cat face unu plus unu

nu mai am rabdare sa cresc, sa "ajung la casa mea" ca sa pot avea animal de companie, ca sa ma culc atunci cand se presupune ca ar trebui sa ma trezesc, sa pot sa-mi pun o cantitate revoltator de mare de zahar in cafea si sa-mi incalc propriile reguli.
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589

Imi place toamna

...cand fumez pe furis o tigara in bucatarie, cat e mama plecata la piata, dis de dimineata.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.

Audio

ETA

cand tu esti acolo, dar eu te simt aici; in sare, in mare, in soapte, in noapte, aproape- departe, in stele, in gustul de mere. mai stii? ne ascundeam printre saltele.

te simt aici, in metrou, la bunici, la liceu, cand adorm in troleu, in suflet, in noapte, aproape-departe.

te simt in suflare, in tample- ma doare. te vad venind, poate chiar si calare, alergand de departe, vreau sa te simt mai aproape.

te simt in orice melodie, o sa ma opresc din facut barcute din hartie, ce plutesc pe ape, ma apuc de modelat avioane cartonate si le voi trimite catre tine, departe, doar sa ma simti aproape.


tu esti singur acolo, blocat printre oameni-furnici. dar ghici ce?! nici eu nu mai sunt aici.

Audio

P.S.: ETA= estimated time of arrival

Dupa matematica

Acum ca m-ai luminat, am aflat ca aproximativ 10 miliarde de picaturi se loveau aseara de corpul meu si de corpul tau. Traversam desculti, cu mult dupa miez de noapte, parcul din drumul spre apartamentul tau. Stropii se izbeau de lac, de maieul meu, de blugii tai, de asfalt, de frunzele deja galbene ale copacilor, de pietricele, de zebrele de pe trecerea de pietoni.

Am stors si hainele mele si hainele tale in chiuveta, am dat drumul la cuptor si am pus hainele pe un scaun, in fata lui. Mi-ai facut ceai cald si bun. Mirosea toata casa a citrice uscate si tutun ars. Vedeam numai aburii ce se ridicau din cana mea alba si fumul de la capatul tigarilor noastre. Auzeam doar clinchetul linguritelor argintii ce zgariau zaharul de pe fundul cestilor si apa de ploaie ce se scurgea din parul meu, fix in scrumiera. Ne-am uscat cu un singur prosop, ne-am incalzit buzele cu cele doua cani de ceai si corpurile, facand un pas inainte.

Am murdarit gresia cu urme ude, in forma de talpi de dimensiuni diferite. Am lasat baltoace mici cu ploaie de sfarsit de vara din hol si pana in dormitor. Am julit varul de pe perete cu tablia de sus a patului.
Am pierdut sirul greselilor pe care le fac cu tine. Am uitat numarul intrebarilor stupide pe care ti le pot pune atunci cand ti-e somn. Am omis sa iti multumesc pentru rasfaturi, rabdare si raspunsuri.


P.S. : Titlul trebuie tradus in engleza, fara space, pardon, spatiu.

coloana sonora

Curatenie de toamna

Bunica m-a invatat sa aleg graul, bunicul sa deosebesc piulitele de saibe, mama cum sa pun rufele rosii,verzi si albastre la colorate si pe cele albe separat, inainte sa le bag in masina, tata cum sa fac diferenta intre muzica de consum si cea de calitate.

M-am apucat, ca o casnica plictisita de gatit, stat degeaba si butonat televizorul, sa fac curat.
Am facut gramezi mari prin camera de: lucruri indispensabile, maruntisuri cu valoare sentimentala, maruntisuri cu valoare sentimentala inventata si altele care sigur sunt destinate cosului de gunoi.
Am aruncat cariocile uscate, niste caiete, desene de la gradi, sosete despecheate, pastile expirate si chiar si cateva papusi.
In mod evident, gramada problematica, e cea de maruntisuri pseudo importante, care candva au insemnat ceva ce acum a disparut. Cu alea ce ma fac? Sunt disperata, imi ocupa peste jumatate de covor. Las' ca, le bag sub pat si ma mai gandesc toamna urmatoare la destinatia lor.

Tu la ce te gandesti?

Deobicei, cand un tip e cu o fata in pat si trebuie sa faca imposbilul pentru a amana inevitabilul, se gandeste la orice altceva, mai putin la ce se intampla: la traficul din oras, cosuri de gunoi ce refuleaza, la cum se face Cordon bleu-ul, la perucile purtate de barbati in secolul 18, la atentate teroriste, la maica-sa' , la tot felul de bucati de carne trecute prin masina de tocat.


Ma intreb
Si cand ti-e frica sa te indragostesti ce faci? Cand nu vrei sa termini asa de neplacut de repede cu... hoinaritul sufletului tau,inca in stare de convalescenta, merge regula de mai sus? Te chinui sa ti se umple mintea cu orice alt fel de gand si dispare inceputul de gol in stomac?

Nu stiu. Eu, una, am fugit. N-am timp sa ma gandesc la asta; am altele pe cap. Trebuie sa spal vasele, sa invat sa crosetez, sa injur perfect in cel putin 25 de limbi straine si sa evit subiectul asta pe cat de mult posibil.

Fugi pentru viata ta

tu ar trebui sa salvezi balenele de tipii aia rai, cu harpoane, care le vaneaza de prea mult timp pentru oase si carne si ulei. sa te duci cu vaporul in larg si sa le sperii, pentru binele lor.
sau ai putea sa te angajezi la departamentul politiei pentru opintirea tentativelor sinucigase. sa primesti telefoane dupa miezul noptii si sa te cheme pe diverse acoperisuri de bloc si sa salvezi pustoaicele cu inimi frante, ce considera ca fara iubirea lui, viata nu merita traita.
da.
tu esti baiatul perfect.
perfect pentru salvat suflete ratacite, pentru aratat drumul cel bun si alternativa nu atat de sumbra. potrivit pentru intins batiste la nevoie sau pentru oferitul propriului umar, si-asa pus la dispozitie pentru a plange pe el, pe post de batista.
si ce te faci cand sufletul ratacit vrea sa fie liber sa rataceasca in continuare, cand tot ce ti-ai dori ar fi sa gresesti alaturi de el?
te reprofilezi.
iti usuci frumos umerii.
iti menajezi somnul.
te opresti din a fi eroul din viata altora si te apuci sa-ti resuscitezi propria existenta.


P.S. : in mod evident, titlul trebuie tradus in engleza pentru a fi savurat, dar mi-am promis ca macar aici voi renunta la romgleza mea fluenta.