Poveste de la scara A- partea a3a

Fix cand a iesit din camin si a facut dreapta, din cladirea alaturata, cea de fete, o umbra neagra a cotit dreapta, la randul ei.
Au ajuns amandoi in statia de tramvai de vizavi. Asteptau cu mainile in buzunar si scoteau aburi din gura, sub forma unor cerculete imperfecte.
Dan s-a apropiat de ea si i-a adresat cea mai comuna replica de bagat in seama: "ai cumva un foc?". Isi tinea tigara preferata intre dinti, si nu intre buze. Ea i-a zambit, a coborat privirea si si-a rasucit mana in buzunarul paltonului cu doua randuri de nasturi. I-a aprins ea tigara.
Asa au ajuns in barul in care el isi petrecea fiecare noapte de sambata. Ghici ce, era tot sambata, dar de data asta nu mai statea singur, pe scaunele inalte de la tejghea, socializand fortat cu un fost coleg de liceu, actual barman, si scrumand un pic cam des, asteptand aparitia unei prezente feminine.
Nu, asta-seara era langa ea. Avea parul scurt si ondulat, castaniu, perfect pentru a-ti trece mana prin el si a-l ciufuli si mai mult. Ochii ei mari, migdalati, de culoarea malachitului, ii urmareau fiecare cuvant ce i se lipea de buze. Stateau fata in fata, se aplecau unul inspre celalalt, pentru a se auzi, iar carliontii ei atingeau lobul urechii lui. Si-au dat seama ca au copilarit impreuna, dar ea statea la scara C. Pe la 10 ani, el o placea, dar atunci isi exprima afectiunea lovind-o peste fund cu toata puterea la leapsa si trangand-o de par, la "prinselea".
Acum, a procedat altfel. Ii zambea necontrolat, instinctiv. Daca inchidea ochii, chiar si pentru o secunda, incaperea joasa, semi- intunecoasa, se invartea putin; bause "ca deobicei", dar mai repede, de emotie. Nu isi dorea decat ca ea sa fi purtat doar paltonul cu buzunare adanci, ce ascund brichete, si falduri, ce ii ascund corpul.
In mod normal, le spune fetelor urate ca nu ii plac fetele frumoase. Iar fetelor frumoase ca ii plac cele interesante. In schimb, ei i-a spus ca numele si parfumul ei ii amintesc de ploaia de afara.
Ploua infernal, si daca ar fi avut caminul mansarda, s-ar fi iubit prin mansarde.
S-au multumit cu patul lui, cel de deasupra, cat colegii de camera erau printre alte coapse sau in vizita saptamanala, la scara A.

-se va continua-

[Audio]

P.S.: Orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Poveste de la scara A- partea a2a

Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.

-se va continua-
[audio]

p.s.: orice asemanare cu realitatea nu este accidentala.

ma intorc tarziu, dar asteapta-ma

azi m-am intins pe cei doi metri de saltea si am baut 3 cafele sau ma rog 3 cani cu surogatul ala dulce. am inceput o carte noua. are coperta verde si e scrisa de tipul ala, care nu, nu e in echipa nationala a cehiei de fotbal. am cantat prin casa si mi-am amintit sa-mi ud mandarinul din ghiveci. am facut doua liste cu cadouri de craciun: una cu cele dorite, alta cu cele pe care urmeaza sa le cumpar. am primit o invitatie +1 la o petrecere. am ajuns la concluzia ca toata muzica pe care o ascult este perfecta pentru artistii ratati ce-si ineaca dezamagirile in alcool. astept sa se faca 7 si sa ma duc in oras. o sa-mi fumez ratia zilnica si o sa-mi cheltuiesc banii pe bauturi rozalii de fete, servite in pahare triunghiulare cu cirese confiate cu gust de plastic sau lamai verzi. o sa ma intorc mai tarziu, cu ultimul autobuz.

p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.

[audio]