Poveste de la scara A- partea a2a

Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.

-se va continua-
[audio]

p.s.: orice asemanare cu realitatea nu este accidentala.