Fragmente inchise-n pleoapa

Noapte de noapte,L. isi strecura rotunjimile corpului in pat,lipita de perete,intotdeauna cu o mana pastrata sub perna rce si cu picioarele in afara coconului de plapuma.

Pana sa adoarma,isi freca talpile una de cealalta,amintind de jocul bebelusilor inchisi in pantecele mamelor sau poate doar ii amintea de atingerea talpilor lui M. .

L. s-a nascut somnambula si foarte bruneta,cu aspect aproape asiatic.Cand era mica,isi gangurea singura povesti de adormit pe sine.Nicidata nu-i placuse Cenusareasa(cum sa ramai fara pantofi?!),era mai curand adepta Albei ca Zapada,o poveste de iubire continuata chiar si tragiucl eveniment de inecare cu un mar otravit.

Visele erau intr-adevar o problema serioasa..de cele mai multe ori le confunda cu viata insasi.De cate ori nu si-a lovit piciorul de perete,crezand ca este de fapt intr-un meci de fotbal cu tribune pline,coplesit de aplauze,in care sutul ei era decisiv?Sau nici nu cred ca mai tine minte de cate ori s-a trezit plangand,visand cum ar fi viata fara M. .[Bizar sau nu,desi traise si inainte de a-l cunoaste pe M.,ba foarte bine chiar,aceasta perspectiva ii parea acum catastrofal de imposibila.]

Intr-o seara, cand L. si M. au dormit impreuna,dupa o petrecere in compania unor prieteni vechi ,a multor pajhare golite si a unui strat dens de fum.Culcusul lor le-a fost un fotoliu extensibil de o persoana si jumatate,adica,cat pentru M.(nu intelegeti gresit,pentru M. si jumatatea lui,L.).Au cascat amandoi pofticiosi,inghitandu-si unul celuilalt somnul,pana cand au patruns pe taramul periculos al viselor,tinandu-se in brate.M.,probabil jinduia ,cu pleoapele inchise si buzele despicate,la sanii lui L.,tavaliti prin patul lui de adolescent controlat de hormoni.Pana cand,L. a inceput sa tresara.M. s-a dezmeticit,s-a rezemat cu un cot in cotiera fotoliului si cu un ochi intredeschis a inceput sa-i vorbeasca:

-Ce faci?

-Uite ma plimbam,raspunse L.,pierduta de-abia in inceputul visului.

-Cu cine te plimbai?intreba M.,cu o usoara doza de gelozie in tonul adormit,tipic masculina.

-Nu cu tine.

-Dar....?

-Imi plimb umbra.

-Pe unde?

-Prin viata mea.

-I n ce etapa a ei?

-In cea mai luminata,raspunse zambetul lui L. .

-Cum se poate sa-ti vezi umbra in lumina?

- E simplu:e lumina inainte de marele intuneric.

Mazgaliturile vietii

Viata lui L. pana acum 15 ani si 8 luni se derulase fara scantei sau explozii.

Era absolut tot,mai putin comuna si numai ideea de a fi la fel ca o alta persoana,o infiora.Nu credea in prietenii cei mai buni,deoarece i se demonstrase ca acestia nu exista.Nu credea nici macar in ea.Incetase sa judece oamenii,considerand ca fiecare isifabrica fericirea.

Avea cativa prieteni,castigati din intamplari mai mult sau mai putin fericite,majoritatea baieti,restul colege.Desi realiza ca baietilor le e practic imposibil sa inteleaga o fata,ea ii intelegea pe ei;cu toate obsesiile lor legate de jocuri,cu toate ideile preconcepute si copilaresti legate de anatomia fetelor.cu dorinta lor inexplicabila de superioritate in orice moduri,inzestrati cu neindemanare nativa,cu gusturi indoielnice legate de moda,cu un apetit gigantic si stangaci in incercarea de a formula biletele de dragoste.

Cand avea 4ani,unicul interes al lui L. era sa le decupeze ochii luciosi de plastic ai papusilor;sa le fereasca cumva de lumea mult prea des rea.

L a5 ani,inca desena cu creioane cerate pe peretii din spatele fotoliului plusat din sufragerie.Pana cand,mama i-a potolit porinirile artistice prin palme bine aplicate.(Totusi,nu si aminteste sa fi desenat vreodata "Eu,mama si tata").

La 7ani,a sustras din camara imbacsita cu borcane mai mult sau mai putin pline cu dulceata,o surubelnita cu capul "cruce",cu maner rosu si si-a gaurit tocul usii camerei ei.Gaura era suficient de mare si rotunda,incat sa-i permita pupilei sale migdalate,sa spioneze cum mama se cuibarea in fiecare seara la pieptul tatei,facand plapuma sa fosneasca.(A se preciza:pentru a nu da de banuit parintilor,L. astupa cu grija vizorul din tocul vopsit alb,din lemn cu un abtibild cu o ratusca.)

La 8ani,L. a avut prima "experienta" cu un baiat.Era cu 5ani mai mare si-a intrebat-o daca vrea"sa faca ca-n filme".Curioasa,a zis:"Da!".Baiatul cret si uratel,i-a luat capul intre mainile prafuite de mingea de fotbal,i-a apasat buzele cu ale lui,facandu-si loc cu limba in gura rozalie a lui L. .Aceasta,l-a muscat scurt si dureros de varful limbii,plecand acasa fara niciun cuvant.In baie,deasupra chiuvetei,si-a spalat limba cu sapun,fiind nevoie de multi clabuci amarui pentru a face senzatia de umezeala neplacuta din gura sa dispara.

La 9ani,a furat o tigara pentru a incerca sa inteleaga de le spune alor ei ca viciul asta ii omoara.A fumat-o pana la filtru,fara a se ineca,tot asteptand sa i se intample ceva.N-a fost deloc impresionata.(Pe la 14 ani,a inceput sa-i placa.)

La 10ani,si-a aruncat toate papusile sub pat,divortand de ele.Tot atunci,a inceput sa scrie poezii intr-un carnetel verde.

La 11 ani,a inceput sa citeasca romane de dragoste,asteptand agitata pasajele in care erau descrise saruturile.Tot ,la aceeasi varsta,L. si-a visat bunicul preferat(cel care ii aducea napolitane si eugenii),bolnav in spital,iar dupa 6luni,acesta a plecat in Ceruri.

La 12 ani ,i s-a bombat pieptul.La 13,inca un pic,a trecut la sutien ,si-a lasat parul saten inchis,nici vorba brunet ,sa creasca,intrucat baietilor nu le plac fetele cu par scurt si s-a inaltat mult.

La 14 ani,deja forma sanilor se stabilise la a fi rotunda si s-a indragostit nebuneste de un fost coleg.

La 15,si-a parasit atat prima iubire,cat si pe prietenul lui cel mai bun(de fapt el pe ea,nu se pune),a intrat la liceu,a pierdut 3luni de vara nu se stie cum,si l-a cunoscut pe M.,mai mare cu un an.

Acum se aproprie de 16.L.,incotro iti fuge viata?

scris in cerneala albastra

L. isi plimba ochii usor cam vioi pentru acea ora prin intunericul desavarsit al camerei de 10 pe 10.Urmarea atent fiecare umbra ce se odihnea pe cate un perete alb:umbra unei plantepe care mama i-a cumparat-o in ideea de a socializa,umbra draperiilor si umbrele luminilor.Prin bezna,se chinuia sa-si faca unghiile de la picioare;oja rosie o atragea cel mai mult.Folosita numai pentru unghiile de la picioare,create pentru a fi acoperite si care tipau din toti rarunchii rosului doar in dus sau la culcare.

L. isi desfasura acest intim ritual doar in timpul noptii.De ce?Pentru ca L. se indragostea noaptea.Se indragostea numai noaptea ,atunci cand nimeni nu o vede;nici macar mama,ca nu e invelita cu plapuma pana sub barbie.Dansul feromenilor este unul tainic,destinat numai noptilor instelate.

In fiecare seara,candstingea lumina lustrei ei cu doua becuri in forma de lumanare(stinsa,eventual,avand in vedere ca straluceau prea putin,spre deloc),L. se tavalea pe toata lungimea patului ei cu tablii de lemn si cu doua saltele,intinzandu-si corpul de adolescenta insomniaca pe burta si pastrandu-si talpile in aer.Degetele mainilor lungi i se infasurau singure in jurul suvitelor castanii de par,iar fluturi nabadaiosi incepeau sa-i oiasca prin stomac:se indragostea;de mirosul proaspat al cerului cu stele,de paloarea lunii,de umbrele mereu mute si de singuratatea ce suiera prin oras.

Timpul,in inocenta lui trecea prea repede pentru L. .Ii imbatranise pana si ursuletul,ramas acum fara un ochi si cu mult mai putina blana.Ii rapea si zilele prea curand,secerandu-i orice moment in crae s-ar fi putut indragosti de un soare frumos,daca nu de un baiat(neaparat cu ochi verzi).

Numele lui L., desprins parca din romane siropoase,era cel pe care il gasea scris de mama sa pe copertile caietelor sau pe spatele pozelor de la mare,din vremea cand era si ea adolescenta,nume scris caligrafic impecabil,asa cum numai curtezanele semnau sub pseudonim ravasele destinate amantilor .Cu un astfel de nume,demn de povesti cu zane,era clar ca menirea lui L. era sa aduca placere oamenilor.Studia germana si franceza in particular pentru a-i face placere mamei,urma cursurile unui liceu cu profil real,pentru a- face pe plac tatei,nu purta uniforma decat pentru a nu crea neplaceri si nu asculta muzica tare pentru a nu-si nemultumi parintii.Ce ii facea ei placere?Sa viseze ca iubeste si ca a trai aceasta viata ,chiar ii face placere.

Desigur ,si ciocolata,oja rosie ,bratarile,plimbatul prin centrul vechi,cafeaua dulce,cartile filozofice,filmele tulburatoare,bezelele,studiatul oamenilor,muzica cu mesaj ,camasile,sunetul sorbitului prin pai,trosnitul degetelor,cronicile de carti,revistele literare,acadelele,culoarea verde,fotografiile cu tenta retro si utilizarea pixurilor cu cerneala neagra,constituiau cateva dintre deliciile absolut necesare desfasurarii vietii.

Cronica

Sunt un"observator al spectatorilor" asa cum spunea Kafka.Privesc detasat chiar si desfasurarea spectacolului vietii mele.Un amalgam stupid de rasete si lacrimi ,majoritatea fara rost,fiecare sfarsite din senin.Blestemul meu e ca nu pot sa intervin niciodata in propriile-mi greseli,le pot doar constata si regreta,macinandu-mi zambetul;sa critic toti actorii,sa le blamez fiecare pas,sa ii dispretuiesc chiar si pe ai mei,fara sa pot face nimic...sa deschid gura si sa nu se auda decat ecoul tacerii...sa nu-mi mai pese nici macar ca sunt singura in sala,genericul s-a sfarsit demult,fara spectatori sau aplauze..sa nu-mi mai pese ca joc rolul arlechinei singuratice,singurul si cel mai important rol din piesa vietii mele.