Noapte de noapte,L. isi strecura rotunjimile corpului in pat,lipita de perete,intotdeauna cu o mana pastrata sub perna rce si cu picioarele in afara coconului de plapuma.
Pana sa adoarma,isi freca talpile una de cealalta,amintind de jocul bebelusilor inchisi in pantecele mamelor sau poate doar ii amintea de atingerea talpilor lui M. .
L. s-a nascut somnambula si foarte bruneta,cu aspect aproape asiatic.Cand era mica,isi gangurea singura povesti de adormit pe sine.Nicidata nu-i placuse Cenusareasa(cum sa ramai fara pantofi?!),era mai curand adepta Albei ca Zapada,o poveste de iubire continuata chiar si tragiucl eveniment de inecare cu un mar otravit.
Visele erau intr-adevar o problema serioasa..de cele mai multe ori le confunda cu viata insasi.De cate ori nu si-a lovit piciorul de perete,crezand ca este de fapt intr-un meci de fotbal cu tribune pline,coplesit de aplauze,in care sutul ei era decisiv?Sau nici nu cred ca mai tine minte de cate ori s-a trezit plangand,visand cum ar fi viata fara M. .[Bizar sau nu,desi traise si inainte de a-l cunoaste pe M.,ba foarte bine chiar,aceasta perspectiva ii parea acum catastrofal de imposibila.]
Intr-o seara, cand L. si M. au dormit impreuna,dupa o petrecere in compania unor prieteni vechi ,a multor pajhare golite si a unui strat dens de fum.Culcusul lor le-a fost un fotoliu extensibil de o persoana si jumatate,adica,cat pentru M.(nu intelegeti gresit,pentru M. si jumatatea lui,L.).Au cascat amandoi pofticiosi,inghitandu-si unul celuilalt somnul,pana cand au patruns pe taramul periculos al viselor,tinandu-se in brate.M.,probabil jinduia ,cu pleoapele inchise si buzele despicate,la sanii lui L.,tavaliti prin patul lui de adolescent controlat de hormoni.Pana cand,L. a inceput sa tresara.M. s-a dezmeticit,s-a rezemat cu un cot in cotiera fotoliului si cu un ochi intredeschis a inceput sa-i vorbeasca:
-Ce faci?
-Uite ma plimbam,raspunse L.,pierduta de-abia in inceputul visului.
-Cu cine te plimbai?intreba M.,cu o usoara doza de gelozie in tonul adormit,tipic masculina.
-Nu cu tine.
-Dar....?
-Imi plimb umbra.
-Pe unde?
-Prin viata mea.
-I n ce etapa a ei?
-In cea mai luminata,raspunse zambetul lui L. .
-Cum se poate sa-ti vezi umbra in lumina?
- E simplu:e lumina inainte de marele intuneric.
1 comment:
pacat ca te-ai oprit tocmai acum, cand totul devenea mai interesant. continua si ia cu tine, peste tot, povestile tale. scrie-le in metrou, la coltul scolii, pe genunchi, pereti si banci, pe scari si pe palme, atunci cand nu ai foi. continua, stapana a lui L., caci in curand, L. va capata intregul nume.
Post a Comment