Stalker

poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?

cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.

totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.

Unde ma termin si incepi tu

of
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina

iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine

dar nu uita ca...

ziua mea incepe si se termina cu tine

Audio

Hai sa ne intalnim aici, dar atunci

ce ciudat a fost aseara
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.

dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.


P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.

Nu stiu nici macar cat face unu plus unu

nu mai am rabdare sa cresc, sa "ajung la casa mea" ca sa pot avea animal de companie, ca sa ma culc atunci cand se presupune ca ar trebui sa ma trezesc, sa pot sa-mi pun o cantitate revoltator de mare de zahar in cafea si sa-mi incalc propriile reguli.
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589

Imi place toamna

...cand fumez pe furis o tigara in bucatarie, cat e mama plecata la piata, dis de dimineata.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.

Audio