spune-mi unde te doare

mi-au spus unii ca ma dor prea tare amintirile. serios? nu dor deloc. cum sa te doara cand zambesti?!
doare mai curand faptul ca lucrurile alea au farmec o singura data.
vrei sa stii ce doare cu adevarat? ca am crescut.
mai stii cand apogeul apropierii noastre fizice era sa-mi mangai genunchii prin rupturile din blugi?
mai stii cand ma desparteam de tine dintr-un motiv inventat pe moment, iar peste un minut te sarutam?
mai stii cand ne ascundeam, ca doar noi sa stim ce ni se intampla?

si acum mi-e frica. stiu ca daca simti, inseamna ca traiesti. dar daca am simtit prea mult, prea repede, ce-mi mai ramane pentru restul iubirilor?

Un long dimanche de fiancailles

Mi-am zis ca daca primul autobuz care opreste in statie va fi unul care ma va duce la el, inseamna ca exista o sansa pentru noi doi. Batea vantul, haos cu claxoane . Eu, intr-o margine de refugiu imi muscam buza si tineam pumnii stransi in buzunare. Ghici ce masina a venit? Ghici ce numar din trei cifre avea? Fix cel care ma lasa in fata casei lui. Normal ca m-am urcat, nu aveam cum sa ratez ocazia, parca ni se decidea viitorul in secunda aia. Parca destinul zicea "nu fi fraiera, ce alte dovezi vrei? Uite! se mai poate! ". Am gasit si scaun liber, incredibil sau nu, si am inceput sa-mi aranjez in minte toate cuvintele. Daca "ia-ma inapoi" va fi la inceputul sau la sfarsitul conversatiei. Si, da... aveam emotii si imi inchipuiam scena: hainele lui, cand o sa zambeasca, cand o sa ne luam in brate si o sa incepem sa radem.

Normal ca am uitat sa cobor la statia la care trebuia. Am ajuns la dracu', la capatul liniei. Daca as fi fost genul care sa injure, ala ar fi fost momentul in care as fi aratat de ce sunt in stare. Dar nu, eu am oftat. Oare era alt semn?

Si acum stau si incerc sa-mi explic de ce eu, care sunt capabila de a-mi imagina imposibilul, imi alimentez speranta?

Ma intreb, acum ca am scris asta, chiar nu mai e nicio sansa?

Cum am invatat sa pierd

Audio

Stia. Stia de la bun inceput. O tinea strans de mana stanga, ca ea sa poata fuma cu dreapta. O strangea si simtea. Simtea ca tipul care venea din sens opus ar fi perfect pentru ea. Stia, desi nu ar fi recunoscut-o niciodata. Aveau acelasi mers; acelasi gen de ochi, care au ganduri pigmentate in spatele irisului. Ochi de culori diferite, ce-i drept, dar cu siguranta aceleasi ganduri. Par asemanator, ondulat, aproape brunet. Strainul era ceea ce i-ar fi trebuit ei. Genul care pare un dur universal, dar capabil sa-i ofere toata dragostea pe care ea si-o doreste atat de mult. "Pe pariu ca si el rade rar, dar zgomotos." . Era constient de tot: ca cel ce se apropia de ei, ar putea fi ce el nu a fost niciodata: o provocare, o joaca, un risc, o incercare. Ei ii place sa se joace; stia bine ca atunci e cea mai frumoasa.

Tipul se apropia. Stia ca daca ea l-ar vedea, s-ar indragosti si i-ar da drumul mainii.

Trebuia sa faca ceva.

"Macar daca nu l-ar vedea acum..."

Ajunsese in dreptul ei. "sa nu intoarca acum capul..."

-Nu te uita in dreapta!

Normal ca s-a uitat. Din greseala, l-a atins cu tigara...s-au privit cu ochii lor ingandurati. Si-au cerut scuze cu zambetele lor nevinovate chiar si cand gresesc.

Desi, de vina a fost frica lui.

Asa a pierdut-o.