Inger sedat...

"In lumini albe cobor E omul neom al proscrisului om Nemiscat eu te fac sa respiri sacadat Eu anarhic, vandal, pacatos si venal Prin abisuri si urlete mov ma intorc Plictisit si ucis in lumini de neon Sunt un inger sedat, astazi nu am cap Nici tu nu ai cap, ce ma fac? "...am inceput blogul acesta cu versuri din Travka..de ce?pentru ca-mi plac...nu,nu m-am autoproclamat inger,doar ca ma simt ca unul,ca unul care zboara,strapungand cerul innorat,prin potop,injumatatind fulgerele...ajungand in sfarsit la destinatia mult ravnita:un cer senin,fara nori..un cer de un albastru nemaivazut...un cer pentru doi...si da,sunt sedata...with sugar,spice and everything nice...si cu iubire...cred ca in loc de limfocite,trombocite si leucocite am inimioare mici(dar nu roz!!!)..si daca as dona sange cuiva...ar intra in coma instantaneu..de ce?din prea multa dragoste...si cum rezist eu?te vei intreba..ma ajuta el...

~If I could fly...~

Se pare ca aceasta e cea mai mare,arzatoare frustrare a fiintei umane:ca nu poate zbura.Invidia il macina pana la autodistrugere atunci cand vede cum plutesc pescarusii,lipsiti de griji,de parca cerul ar fi regatul lor infinit si azuriu.Unii(spre exemplu,legendarii Dedal si Icar)si-au curmat viata incercand sa aiba aripi...Totusi,si oamenii pot simti aceeasi senzatie eliberatoare sau, ma rog ,macar una asemanatoare:cand isi saruta persoana iubita in mijlocul bulevardului arhi-populat si cred ca sunt numai ei doi,singuri...atunci starea aceea de dulce beatitudine si libertate incantatoare ii acapareaza si ii urca pe cel mai inalt nor(cum era?!nimbus,cummulus...?)
....in concluzie:nu regret ca sunt om si nu pescarus...il am pe el...el e aripa mea...