Thursday, April 02, 2009

Cum am invatat sa pierd

Audio

Stia. Stia de la bun inceput. O tinea strans de mana stanga, ca ea sa poata fuma cu dreapta. O strangea si simtea. Simtea ca tipul care venea din sens opus ar fi perfect pentru ea. Stia, desi nu ar fi recunoscut-o niciodata. Aveau acelasi mers; acelasi gen de ochi, care au ganduri pigmentate in spatele irisului. Ochi de culori diferite, ce-i drept, dar cu siguranta aceleasi ganduri. Par asemanator, ondulat, aproape brunet. Strainul era ceea ce i-ar fi trebuit ei. Genul care pare un dur universal, dar capabil sa-i ofere toata dragostea pe care ea si-o doreste atat de mult. "Pe pariu ca si el rade rar, dar zgomotos." . Era constient de tot: ca cel ce se apropia de ei, ar putea fi ce el nu a fost niciodata: o provocare, o joaca, un risc, o incercare. Ei ii place sa se joace; stia bine ca atunci e cea mai frumoasa.

Tipul se apropia. Stia ca daca ea l-ar vedea, s-ar indragosti si i-ar da drumul mainii.

Trebuia sa faca ceva.

"Macar daca nu l-ar vedea acum..."

Ajunsese in dreptul ei. "sa nu intoarca acum capul..."

-Nu te uita in dreapta!

Normal ca s-a uitat. Din greseala, l-a atins cu tigara...s-au privit cu ochii lor ingandurati. Si-au cerut scuze cu zambetele lor nevinovate chiar si cand gresesc.

Desi, de vina a fost frica lui.

Asa a pierdut-o.

1 comment:

Anonymous said...

interesant. doar ca finalul m-a pus pe ganduri : "Asa a pierdut-o.", adica tipul a pierdut-o si ea a fugit in bratele primului iesit in cale? nu vreau sa te superi dar imi pare putin cam telenovelistic finalul dar imi place si asa. felicitari.