Stalker

poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?

cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.

totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.