Tuesday, November 17, 2009

Cum stric eu surprizele

De pe la vreo 6 ani am inceput sa stiu fiecare colt din casa, in care mai devreme sau mai tarziu tot am dat cu capul ( literalmente). asa am ajuns sa gasesc, ascunse din timp de mama, diferite lucruri ce urmau sa imi fie facute cadou de craciun, paste, mos niculae, ziua mea, ziua de nume, 1 iunie.

deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.

le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.

din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.

dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.


cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?


starea de azi: cafea bauta prea tarziu si [audio]


No comments: