Epilog

Mergea ,privind in jos, pe dalele prafuite ale orasului in care isi simtea sufletul acasa,apasand pe fiecare dintre ele,parca povestindu-le viata.

Toate librariile erau goale,ca tot orasul ,de altfel,doar lumina opaca,fara o sursa bine definita,umpland aerul nostalgic.L. isi tinea umbra de mana si apuca cotorul de culoarea visnii putrede al unei carti cu cealalta.Pe prima pagina,isi recunoscu scrisul ,rotunjit ,apasat si dezordonat ca intotdeauna "Amintiri".

Cartea,un album foto,cuprinde ,de fapt toatemomentele surprinse pe o pelicula infinita din relatia lui M. cu L. .Saruturi,strambaturi,"bezele", biletele ascunse prin buzunarele de la spate ale blugilor,trandafiri albi si ghiocei presati ,lacrimi bine conservate,bilete de teatru,de film,poze din copilarie(cand,desi nu se cunosteau,se iubeau de pe atunci ca doi nebuni),te iubescuri urmate de randuri intregi de semne de exclamatie(care aici nu exprima mirarea,ci hotararea autorului),bilete de tren,abonamente de petrou,contururi de inimioare trasate cu buricele degetelor pe geamurile taxiurilor,nume scrijelite pe banci sau copaci,deobicei incadrate in dificile operatii de adunare,care dau intotdeauna acelasi rezultat(L.+M.=<3),tavaleli>

L. rasfoi paginile pana la cuprins.

"Capitolul 5:Incercari .Ghinion,certuri,lacrimi,furie,usi,telefoane,palme trantite,diferente,urlete,nervi,dezamgiri,impacare,pierderea prietenilor,libertatii,vina distribuita reciproc,fugi de-acasa,probleme.

L. rodea un nasture rotund si sidefiu de la camasa lui M. .Simtea stransoarea hotarata a dintisorilor ei si ii saruta,din reflex fruntea ce visa in continuare.

-L.,pe unde esti?

-Printre problemele noastre.

-Totusi,toate au avut rezolvari.

-Cmpromisuri,vrei sa spui.

-Nu,solutii.

-Predominant nereusite.

-Cum asa?Inca ne iubim!spuse M.,patruns de o indignare adormita.

-Dar oare pentru totdeauna?

-Da.

(L. se stranse mai aproape de camasa lui M. care mirosea perfect a parfum,tutun si coniac).

-Iubito,ce mai visezi?

-Stai ca mi-a cazut palaria.

-Porti tu palarie?Nu te-am vazut niciodata.

-Macar in vis sa indraznesc.Umbra,draga umbra,adu-mi palaria inapoi!

-Unde fugi?

-Nu stiu.E lumina aceea infernala,a zis L. gafaind oprita din alergat.

-Te ajut sa o prindem din urma?

-Nu.Ma descurc.Stai ca nu o mai vad.ma duc dupa ea.Sa nu uiti ca te iubesc!

-Cum sa uit?

M. tresari si visul i se spulbera in particule.Ingesuita-n bratele lui,in fotoliul extensibil,L. dromea linistita ca un copil multumit.

Nu avea de unde sa stie ca somnul rece o furase.

Nu si-a dat seama decat cand a sarutat-o lung,zgomotos chiar si buzele nu i se clintira;schitau acelasi zambet indragostit.Era prea tarziu.Ea plecase sa-si gaseasca palaria,undeva unde lumina dispare de tot.

Si totusi..."Nu-si putea imagina viata fara el."

...Sa nu sfaramam visele din noi...