Poveste de la scara A- partea a6a

*

-buna, alice. intra. femeia inalta, imbracata intr-un deux-pieces gri ii arata cu mana fotoliul din piele pe care sa ia loc, acelasi din fiecare saptamana.

-chiar nu am vrut sa intarzii din nou.
-nu-i nimic. zi-mi ce-ai mai facut?

"culoarea pietrelor de rau cade tare ciudat pe cineva vopsit blond norvegian", gandi alice

-nu mare lucru. a-nceput sesiunea.
-deci, slabe sanse sa te lasi de fumat. stii ca iti afecteaza tratamentul...
alice inchise ochii. -da, stiu.
-ai mai avut vreun episod?
-acum 2 nopti am visat ca ma intorceam de la mare. am oprit masina pe marginea drumului. in fata mea, era un camp cu maci portocalii. m-am dat jos din masina, sa ma duc mai in fata sa ii fotografiez. m-am ratacit.
-inceput de agorafobie... o sa iti adaug un medicament...
-nu, nu e vorba de asta. de ceva timp visez ca ma violeaza barbati cu joben si priviri ciudate. dar nu in modul placut, din fanteziile tuturor femeilor, pe care ele le doresc puse in practica; ci in modul brutal, ce merita denuntat si care provoaca rani in partile intime ale... subconstientului.
- stii ca s-au indeplinit 6 ani de la incident, si 5 de cand vii aici joia? nu te simti catusi de putin mai in siguranta? mi-ai spus ca de atunci, nu ai mai fost agresata in niciun fel...
- da, dar sunt incapabila de a avea o relatie. imi doresc asta, doar imboldul de a face primul pas imi lipseste. si apoi, sa am incredere in el, sa-i spun toata povestea, sa inteleaga ca trebuie sa aiba rabdare cu corpul meu...
-alice se balansa in pe scaunul ergonomic, isi lasa capul pe spate. -
sunt prea multe variabile, prea multe incertitudini. ma tot intreb de cate succesiuni: iubesti-pierzi, gasesti-pierzi, obtii-pierzi, ai-pierzi e nevoie sa experimentezi, ca sa se ajunga la un echilibru? si apoi, cat timp iti ia sa inveti sa traiesti fara frica acestor actiuni, desi ai deja un fond egoist bine conturat?
oricum, mi-a expirat ora. ar trebui sa plec, zise alice zambind in coltul neconvingator al gurii.

- se aud doua batai scurte si hotarate in usa cabinetului-

- trebuie sa fie urmatoarea programare... intra, te rog!

clanta se indoaie sub forta unei maini ce o apasa de pe partea cealalta.
un tip inalt; cu ochi nici verzi, nici albastri, patati de dungi, cercuri si forme nedefinite caprui;
brunet; nu cu mult mai mare decat alice, deschide usa si baga capul in cabinet.
-salut, sper ca nu deranjez. azi trebuia sa vin, nu, ca deobicei?
- da, razvan sigur. alice, sper ca pana data viitoare vei dormi mai linistit. succes cu examenele!
-multumesc mult, la revedere!

alice se indreapta catre usa, razvan ii tine usa, ii zambeste, si sopteste "bafta!". il aude, ii zambeste inapoi: -oricine e la arhitectura are nevoie de bafta, zise ea si inchise usa incet, fara prea mult zgomot.

**

e sfarsit de saptamana, iar in amfiteatrul B au mai ramas cativa, unii mananca, altii deseneaza. in spate de tot, alice sta aplecata deasupra unei agende cu coperti din piele de culoarea visinei putrede. isi sprijina cotul stang de pupitru si isi stapaneste in spatele urechii o suvita de par, cu palma din prelungirea aceleiasi maini. scrie de zor, mai are putin si termina si e tarziu si iar intarzie si e asteptata.
pe pagina stanga, titlul e ingrosat si stilizat. l-a scris inainte sa-i vina vreo idee, asa ca a avut destul timp sa retuseze marginile fiecarei litere. cele doua pagini sunt aproape pline de litere repezite si rotunjite, acum inghesuie sfarsitul in josul paginii din dreapta.

Aliteratie cu Z

" deznadajduita, zgribulita si satula de iluzii am dat un anunt la ziar: caut un tip cu parul ondulat, ca sa ii zapacesc zulufii; obligatoriu inalt; cu ochi de culoarea pe care o vezi dupa-amiezele la mare cand in dreptul linii orizontului se ciocnesc valurile zilei cu norii dezmatati, nici albastri, nici verzi; in intimitate mi-l doresc dezinhibat; sa bea cafea cu zahar pana la zat; sa ma priveasca dezorientat cu atata nesat; sa fie rarait; cu vocea joasa ca un diapazon ragusit; zdrobit de marginile mesei, sa traverseze strada numai pe dungile albe ale zebrei; sa ma faca sa zambesc ca atunci cand ma pudreaza iarna zeii cu zapada; sa-mi vorbeasca la ureche numai in franceza; sa-mi fie victima si-apoi calau, sa fim in infinita antiteza; sa fiu zmeu sau zepelin, iar el zefirul ce ma porta in zare; sa scrie poezie; sa fie, ca mine, alergic la puf de papadie; putin posesiv, dar nu hipnotizat de gelozie; sa ma aleaga in locul altor o mie; sa nu-mi aduca niciodata garoafe, trandafiri rosii sau zambile roz; sa ma doreasca si poate si iubeasca, altfel n-are haz. sa aiba un "z" in nume, sa ma ia de mana si sa fugim zi de zi doar noi doi, departe de lume.
m-am semnat, am publicat articolul, am asteptat. in zadar desconsiderati hazardul. a doua zi, a venit un strain cu ziarul impaturit, m-a sarutat zgomotos pe obraz si mi-a zambit. "


transforma ultimul punct intr-un cerculet hasurat evident, inchide agenda, arunca tot in geanta, isi ia si tubul si fuge. de acum, prepozitiile s-au schimbat, a renuntat sa fuga "de" si a invatat sa fuga "catre".

razvan statea in fata facultatii de arhitectura, sprijinit de un gard, fumand serpeste, batand din picior un ritm imaginar, asteptand una din fetele ce ieseau pe poarta cu tuburi negre in spate, de care se balangane teuri si echere supradimensionate.
mai nou, are zilele de joi libere, nu se mai duce la psiholog, caci acum are de cine sa aiba grija.
maine se urca cu alice intr-un tren de noapte. o duce acasa, la scara C, sa-i cunoasca mama si sa o duca prin toate locurile de care i-a povestit, unde se ascundea la "fata", de cofetaria cu ecleruri invelite in caramel si de elesteul in care facea el "broscute" din pietre.

[ Audio ]

daca ai uitat ce se intampla, reciteste
[ partea a5a]
[ partea a4a ]
[ partea a3a ]
[ partea a2a]
[ partea intai]