Saturday, September 04, 2010

Poveste de la scara A- partea a8a

modelul de urechi din romanul lui murakami a facut-o sa-i fie rusine de urechile mediocre, neiesite din niciun fel de tipar, asa ca le acopara cu bucati de argint si devin, brusc, nesarutabile sau, cel putin, greu accesibile oricarei perechi de buze.
l. este inalta si eventual interesanta, nicidecum frumoasa. hainele, starile si cuvintele i se schimba de la zi la zi. putin cam zgomotoasa, putin cam lipsita de feminitate si de tact, reuseste sa se faca placuta tuturor, mai putin mamelor de baieti.
are degete lungi si strambe cu care fumeaza cam mult, sfidand toata propaganda eco anti-tutun, atat de la moda. spre deosebire de marc, e mult mai instinctuala, cu singura deosebire ca atunci cand ea actioneaza in urma unui impuls, da gres.
in ultimul timp, incearca sa poarte cat mai multe rochii si fuste, si-a lasat parul sa creasca, nu-si mai roada unghiile si incet, incet, trecutul de "tomboy" dispare. nu e deloc norocoasa. daca unii inteleg printr-o zi proasta sa stea la o coada lunga de la posta, la ea sta altfel treaba: ploua, o stropesc cel putin 2 masini, i se rasuceste umbrela, i se desira ciorapii de lycra, ii cad cheile intr-o baltoaca si i se rup pungile la cateva minute dupa ce iese din magazin. in alte cuvinte, viata ei e o insiruire de legi ale lui Murphy: stupide, imprevizibile si greu de explicat.

acum un an si ceva, era intr-o seara in statia aia urata de metrou de la eroilor, sprijinita de o coloana. strangea in pumn nenorocita de scrisoare de despartire de la pe-atunci actualul fost-prieten. ciudat pentru ea; l. nu adormea niciodata cu pumnii stransi, caci inca de mica ii era frica sa nu sufoce aerul. o primise deja de 4 zile si o purta dupa ea peste tot, in buzunarul stang al paltonului, acoperind-o protector cu palma atunci cand ploua sau batea vantul. l-a vazut venind inspre ea pe marc, un fost coleg de liceu, mai mare cu un an decat ea. l-a rugat sa citeasca scrisoarea. i-a zis, inevitabil ca tipul nu merita, desi ea, inca proasta, i-ar fi dat tot.
marc a dus-o acasa, desi el nu statea in directia aia.
a doua zi, l-a sunat si s-a autoinvitat la el la camin, la o cafea. era prima sambata din primavara aia cand iesise soarele. de atunci, sambata dimineata a devenit echivalenta cu ziua lor de baut cafea impreuna.

lui marc i-a luat o jumatate de an destul de dramatica sa o convinga pe l. ca acest ciclu infinit de fete care il considera cel mai bun prieten, dar la care el ajunge sa tina mai mult, trebuie sa fie rupt, iar ea e cea potrivita pentru a schimba asta. stia ca nu e nici cel mai inalt, nici cel mai sarmant tip si ca multor fete nu le place strungareata. iar ea stia prea bine genul lui marc: cel pe care ea ajunge, indubitabil, sa-l raneasca.
au trecut prin diverse etape: el ii scria, ii explica, ea ii raspundea, ii zicea ca nu e o idee buna. a incercat sa o sarute intr-o seara cand a dormit in camera de camin 41, dar ea a asteptat sa se termine, s-a intors cu spatele la el si a inceput sa planga fara zgomot, gandindu- se inca la "nenorocitul" cu scrisoarea.

pana cand, au plecat la mare impreuna, iar in una din nopti, ea i-a cedat. a doua zi, a tinut sa restabileasca cu marc ce se intampla de fapt cu ei. au hotarat de comun acord, ca ei doi sa fie impreuna numai cand sunt ei doi, si nimeni altcineva, in camere incuiate.
toata minciuna asta nu a durat prea mult. fix o luna. intr-o noapte in care ploua cu galeata, ei doi se sarutau pe strazi, ca in filmele siropoase in care punctul culminant ii gaseste pe "el" si "ea" imbratisati in ploaie.
s-a indragostit si ea. caci au suficient de multe lucruri in comun, incat sa ii uneasca si suficient de putine incat sa nu ii plictiseasca. ea, studenta la unatc, se viseaza viitoare scenarista, ii suplineste lui frustrarea de a nu fi avut vreodata o latura artistica. iar el... el ii simplifica ei toata existenta voit tumultoasa.

deja a trecut un an de cand sunt unul piesa lipsa din puzzle-ul celuilalt. pana si baietii de la scara A glumesc ca daca marc si l. s-ar desparti, inseamna ca totul s-ar duce naibii de-atunci incolo.


P.S.: cele doua personaje sunt inspirate din fapte reale.

No comments: