ma uit la depozitul din jurul meu. unii o numesc camera. dar, eu pastrez tot.
cuiul pe care l-am batut in perete ca sa agat prima poza cu noi
genele tale cazute
niste nisip de la mare
ultima gura din berea ta
mirosul pielii tale
ziare din care am citit horoscopul meu si al tau
tabelele noastre de whist,unde eu pierdeam si tu castigai
tigari fumate si indoite pentru a fi stinse
si totusi...de ce nu accept sa traiesc in prezent? ma agat de tot ce am avut,ca si cum nu as mai putea avea asta niciodata. e bine?
transform momentele noastre in cele mai frumoase experiente vreodata. e rau?
No comments:
Post a Comment