La inceput, cand nu ma puteai minti

inca nu-mi explic ce era cu noi pe atunci. un straniu consimtamant comod, dar bilateral convenabil. a fost una din zilele lenese in care tacerea in doi nu a fost nicicand mai frumoasa.

ne-am trezit tarziu si ne-am intins pe tot patul, ca pisicile amortite. eram infasurata in cearceafuri si tu in parul meu, sarat in prealabil de baia in mare, de la rasarit. timpul se misca in reluare si aveam ochii carpiti de somn.
mi-am desprins asternutul alb, plin de nisip ce mi se lipise de genunchi, coate si intrase si-n buric. mi-am pus costumul de baie, un tricou si fusta mea nici alba, nici bej. ti-am aruncat slapii in fata talpilor si i-am incaltat si eu pe-ai mei in fata usii. am aruncat in geanta impletita bricheta, ultimele tigari.
-inchizi tu?
-mhm.
trantesti usa, tragi de clanta inspre tine, bagi cheia in broasca, o rasucesti si dai drumul cheilor in geanta mea de umar.

ne miscam inspre plaja. ne oprim la un moment dat. tu iti iei o portie de hamsii cu lamaie, iar eu o inghetata la cornet. pana ma chinui sa-i desfac perfect ambalajul, tu ai si terminat de mancat. impartim inghetata bicolora- tu iei partea cu vanilie, iar eu pe cea cu ciocolata. ne lasam lucrurile langa niste tipi cu o chitara. iarasi imi canta versul cantecului al carui nume il port, eu iar ii zambesc, desi e a suta oara cand repeta asta.
fugim in apa. sunt valuri mari azi: "uite, au ridicat steagul rosu".
marea e plina de alge, iar valurile rascolesc tot nisipul. inotam mai in larg, dar ne oprim acolo unde stim noi ca e portiunea in care e apa mai mica, ne ajunge ceva mai sus de buric si asteptam sa vina valurile si sa sarim in ele, fix inainte sa se sparga pe pielea noastra. iesim din mare, plini de alge verzi-brune. pasim peste scoicile de la mal, mergem la tipii cu chitara. ii gasim greu, caci valurile ne-au dus mai departe fara sa ne dam seama. ne luam ce aveam, le lasam restul de tigari, recompensa.
mergem catre dusurile de pe plaja. platim fiecare pretul unui dus cu apa calda si ne spalam separat: eu la fete, tu la baieti, amandoi cu apa rece, caci calda nu e. mergem la terasa care-mi place mie si stam sus, la etaj. ne asezam pe bancile de lemn, fata in fata. imi intind picioarele pe genunchi tai. gasim un ziar si completam integrame si un sudoku si bem cafeaua cu gheata.

s-a facut vreo 6, cerul isi schimba culoarea. plecam inapoi inspre plaja, pentru tura de dupa-amiaza. ne oprim la chiosc, caci suntem pe zero cu tigarile de cateva ore. gasim o promotie si primim doua pachete, in loc de unul. ne trantim imbracati pe nisip. eu fumez linistita, numar norii si las fumul sa iasa incet- mi se prelinge inspre varful limbii, trece printre buze si expir niste forme deloc geometrice. tu ai adormit.
inchid ochii. nu stiu cat timp trece, dar pare destul si ma trezesc. am dormit ghemuita, cu capul pe clavicula ta bronzata pe sub tricou. bate tare vantul acum, iar norii s-au inmultit. langa noi se aseaza un beagle batran cu un stapan vorbaret. ne jucam cu cainele, care isi baga capul pe sub fusta mea si-asa suflata de vant. stapanul ii prinde lesa sub sezlong, catelul se supara si se apuca sa sape in nisip, care, inevitabil ajunge tot pe noi.

s-a facut chiar frig.

-auzi, tu stii melodia lui andries- cea mai frumoasa zi?
-da. de ce?
-care ti se pare "din toate intrebarile cea mai grea"?
-taci vreo jumatate de minut; pare ca te gandesti- cred ca "ma mai iubesti?" .

sigur vine furtuna.

-ia-ma in brate.
te conformezi, adorm la loc, zambind.

[Audio]

Poveste de la scara A- partea a5a

cand intri in camera de camin 41, probabil nu dezordinea iti atrage prima atentia, nici mirosul de tutun si de sosete, ci craniul de pe birou. se vede ca a fost al unui domn respectabil, caci maxilarul este aproape complet si isi poarta mandru tigara infipta la comisura. cand razvan a intrat la medicina, baietii au facut cheta, au vorbit cu responsabila peste criptele din cimitirul bellu si i l-au cumparat pe jack, cel multifunctional, pe post de partener de tigara si material didactic.
razvan doarme in patul de sub dan si ii suporta fiecare sforait. in primul semestru, din primul an de facultate, ceilalti 3 dormeau.
-psst ba, dane
-nimic-
-ma gandeam sa mergem si noi de 1 mai la mare. imi trimite mama banii pe luna asta, de bilete de tren oricum n-avem nevoie, facem cumva cu nasu' pana-n mangalia si facem stopul pana in vama. vlad are 2 corturi, e perfect.
-nimic-
razvan isi ridica un picior si impinge salteaua lui dan cu talpa.
-nimic-
isi intinde ambele picioare, indoaie genunchii, isi ia avant si impinge cu putere salteaua de desupra, pana cand scrasnesc arcurile. si atunci imposibilul se produce, barele vechi ale patului au iesit de la locul lor, iar dan a cazut, cu tot cu saltea, deasupra lui razvan, la o distanta de 3 cm de varful nasului sau. nu numai ca i-a trezit pe baieti, dar si pe paznicul din tura de noapte, care dormea linistit in post.
maica-sa' e cea mai tanara dintre mamele baietilor, dar, saraca, a imbatranit prematur. are destule riduri si i se crapa palmele, dupa o zi de spalat "de mana". avea 19 ani, de-abia daduse bacul si il luase cu brio, si se angajase. iti dai seama ca nu i-au dat vreun post mare, ci era fata ce facea cafea si ducea hartii si dosare de colo-colo. si asa s-a nascut razvan, din bunavointa sefului. da, razvan e produsul unui viol si nu, nu si-a cunoscut niciodata tatal. mama lui a avut grija de el, a apucat sa si termine o facultate, ba chiar sa-l trimita si pe el in bucuresti sa faca una. de-abia dupa ce l-a vazut intrat la medicina si-a amintit sa respire si pentru sine si acum umbla cu un tip care a facut-o sa apuce calea bisericii. nu e pe gustul lui razvan toata treaba, dar decat sa o stie singura, fara cineva care sa-i schimbe un bec prin casa, mai bine cu misionarul.
mama l-a rugat un singur lucru: " tu sa inveti, si de restul ma ocup eu. sa ai grija cu fetele, ca la varsta asta sunt disperate sa te tina langa ele si poate iti toarna vreun copil. sa nu le bagi in seama, caci tu trebuie sa-ti cladesti viitorul. si sa nu uiti de mine, mai da-mi si mie un telefon, tine-ma de vorba cat sunt la munca. si duminica, suna dupa pranz, ca inainte ma duc la biserica."
si l-a mai pus sa promita ca se duce la psiholog saptamanal: "iti dau eu bani, dar, te rog, du-te. nu vreau sa fii incapabil sa iti cresti intr-o zi proprii copii din cauza unui cretin."
si asta facea, in fiecare joi.




intersectia e blocata, se claxoneaza in draci. semafoarele au cedat si nu mai arata decat un portocaliu intermitent. ea sta in taxi, fumeaza pe geamul din dreapta-spate. se uita la ceas, priveste inainte, vede ca masina nu inainteaza, iar soferul e cu capul scos pe geam si gesticuleaza furios, printre injuraturi. o zi tipica de joi, inainte de ora 18:00.


P.S.: personajele sunt, au fost si vor fi in continuare inspirate din realitate si nu sunt produsul unei tulburari de personalitate multipla, ci doar bucati de viata amestecate.

[Audio]

Epicentru

cred ca amintirea mea preferata cu noi doi, e de cand eram la mare si dormeam. am tresarit speriata, o data cu tine. ti-am zis ca a fost cutremur, caci inca ni se mai zdruncinau peretii. te chinuiai sa-ti deschizi ambii ochi complet. m-am uitat cu o nonsalanta grijulie, nejustificata pe-atunci, caci nu mi-e nici acum clar ce era intre noi doi si ti-am zis "nu-i nimic. culca-te la loc"

m-am dat jos din pat. tin minte ca purtam slipul albastru din costumul meu de baie si un maieu. am iesit din camera desculta si m-am dus pana in bucataria comuna. era niste cafea facuta, am turnat vreo 4 degete in doua cani si le-am umplut, pana sus, cu lapte rece din frigider. era si-un pachet de tigari pe-acolo, al nu-stiu-cui, am luat si eu una si mi-am aprins-o ca fumatorii experimentati, de la ochiul aragazului pe butelie. cu tigara aprinsa-n dinti si cu canile, m-am intors la tine. mi-am scuturat talpile de pietricele, am lasat canile pe noptiera si n-am mai inchis usa camerei. disparusei din pat. faceai dus cu usa deschisa si cu perdeaua netrasa. m-am intins in pat, pe spate, si picioarele mele erau incrucisate, unul peste celalalt. tin minte ca fumam si batea vantul si perdelele de la geam se duceau aiurea, sus-jos. si usa era deschisa larg, ma mir ca nu se trantea. si ma uitam la palma de iarba din fata camerei si la nisip, de lungimea unui spagat imperfect, si la mare. si tu vorbeai destul de tare, ca inca iti siroia apa din dus pe tine, de cum mergem sa mancam clatite si cu ciocolata si cu nuca. stiu ca am mormait ca "da" si mi s-au inchis ochii.
(de-aici mi-ai povestit tu)
ai iesit din dus cu prosopul legat in jurul soldurilor, tipic masculin, si eu dormeam, intinsa pe spate, picior peste picior, cu tigara inca aprinsa intre doua degete strambe ale mainii mele drepte. ai oftat, te-ai aplecat peste mine mi-ai luat tigara din mana, ai tras ultimul fum, ai luat o gura de cafea si m-ai trezit cu o morala demna de mama cicalitoare. imi amintesc ca ziceai" vezi, de-aia nu inteleg de ce te-ai apucat de fumat la o varsta la care esti iresponsabila. fumai in pat, foarte inteligent. luam foc imediat, uite cum bate vantul. hai da-te jos din pat, te las sa mai adormi pe plaja."
si eu nu ziceam nimic si iti zambeam. iti zambeam caci era prima din multele dati in care m-ai salvat.

Poveste de la scara A- partea a4a

dan s-a trezit inaintea ei. dormea linistita, iar la fiecare interval, de aproximativ 3 secunde, cand expira, isi clatina o suvita ce ii cazuse pe nas.
s-a dat incet jos din pat si a iesit in sosete, pe hol. dupa ce a batut in usa de vizavi ceva timp, un coleg a venit sa-i deschida. avea cearcane adanci si multe vartejuri prin par. i-a cerut imprumut prajitorul de paine si i-a dat la schimb doua tigari cu filtru bej.
intr-o mana avea farfuria cu felii de paine prajita cu peltea si cu degetele mainii stangi tinea de toarte doua cani . s-a chinuit sa apese clanta cu cotul si a impins usa cu calcaiul. a pasit incet, sa nu o trezeasca. ea il astepta pe marginea patului supraetajat. isi legana picioarele inainte-inapoi ( principala ei dezamagire, o data cu trecerea anilor, era ca devenise din ce in ce mai inalta si ca pe orice scaun ar fi stat; cu exceptia celor de bar, preferatele ei; picioarele intinse i-ar fi atins solul si nu mai putea sa si le miste).
era ciufulita si tricoul lui de pe ea, de-abia ii acoperea un sfert de coapsa. dan a pus farfuria pe saltea, langa ea, si i-a dat o cana cu ceai. i-a luat in brate picioarele si i-a sarutat genunchii- doua elipse perfecte-de "buna dimineata" . si-a rezemat barbia pe ei si ii urmarea buzele cu privirea. stia ca voia sa ii zica ceva.
- haide sa plecam. sigur exista un loc pe lume unde ploile sunt frumoase chiar si cand nu e vara.
m-am saturat de orasul asta unde masinile sunt folosite exclusiv pentru claxoane. vreau sa pot purta numai tenisi albi, fara sa se prafuiasca, vreau sa te invat sa faci dragoste pe iarba, vreau sa imi insiri toate defectele tale si sa mi se para toate absurde.
- scot zgomote ciudate cand beau apa.
-vezi, esti paranoic! pana si bulele din apa carbogazoasa iti aluneca aromonios pe limba. nu, serios. hai sa plecam.
-ai rabdare. inca putin si scapam de orasul asta. ne mutam intr-un loc unde sunt mai multi copaci decat blocuri si mai multe parcuri decat cimitire.
-... si sa fie mai curand cald, decat frig, te prefer fara tricou
-uite, promit ca te duc undeva unde poti sa porti sosete de culori, modele si lungimi diferite si nimeni nu va observa
-poti fuma peste tot?
-da, inclusiv in cinematografe, cum era si pe vremea alor nostri
-atunci, eu o sa gasesc o localnica draguta si grasa si o sa-ti cumpar borcane cu serbet de portocale facut de ea.

i-a intins pana in dreptul gurii o felie de paine, cu peltea de gutui intinsa imperfect. a muscat pofticioasa si a ros intai marginile prajite dimprejurul feliei. dan i-a zambit sincer si ochii lui au devenit albastru cobalt, ca atunci cand se juca pe degete cu omizile, nici verzi nici albe, ce cadeau primavara din duzii din fata scarii A.

-se va continua-

[Audio]

Mai mult ca imperfect

stiu ca am mai multe imperfectiuni decat ar fi normal sau , in orice caz, suficient de multe incat restul sa para nesemnificativ.
sper macar, ca un singur lucru sa fie perfect: sa dormi cu mine in brate fara sa te deranjeze ca plapuma ajunge sub mine, fara sa auzi zgomotul masinilor ce dezapezesc strazile si fara sa te sperie cutele cearceafului intiparite pe pielea mea.

Audio

P.S.: Postul si melodia sunt pentru cineva special, care a mers mai mult de 500 de mile ca sa cada in fata usii mele.

dragavecheiubire.tu

cu ce am ramas din trecut?cu niste conexiuni extrem de ciudate.

poate datorita faptului ca primul petic de piele din spatele urechii pe care l-am sarutat, iti apartinea, am ajuns sa asociez parfumul fiecarui baiat, cu parfumul pielii tale.
si pe langa mine tot trec straini si ii urmaresc, sa stii. incerc sa-mi dau seama de ce miros a tine.

cu mainile tale, m-am descoperit chiar si pe mine, incluzand zonele in care pielea imi e mai calda.
si pe langa mine, tot trec straini si ma urmaresc. incerc sa-mi dau seama de ce cand ma cauta, urmeaza aceleasi cute si mici santuri ale pielii ca si tine.

primul "uita-te pe geam, ninge!" ti l-am spus tie.
si pe langa mine, tot trec straini. incerc sa-mi dau seama de ce ninge in fiecare an de atunci.

si unii ar fi zis ca te-am iubit superficial, cu un numar de despartiri suficient de mare incat sa fie pronuntat de-abia pe la 10 ani, si cu impacari aferente. dar dupa cum vezi, te-am iubit atent, cu detalii pacatoase.

[Audio]

Cauta-ma

Adorm cu mana sub perna, unde ascund un tricou de-al tau. Dorm mereu pe burta, in caz ca ai veni mai incolo si ai vrea sa mi te alaturi, pe jumatatea ta, din patul meu; ai putea sa-mi saruti doar spatele, cum imi place mie. Cauta-ma cu mainile:

• aici Pe mine m-ai lasat visand in camera noastra alba, de la mansarda cu usi vechi, din lemn scartaietor. Eu inca dorm acolo, am ramas cu tine in vacanta. Imi place sa ma dau jos din pat, sa-mi lipesc fruntea de geam si sa vad siruri de copii cum se dau cu aceeasi sanie, pe strazi devenite derdelusuri. Iau zapada de pe pervaz, improvizez un bulgare si il zdrobesc de obrajii tai. Te strambi, iei moaca de copil rasfatat si iti pup zapada deja topita.

• aici Daca ajungi tarziu, pe mine ma gasesti dormind pe salteaua noastra din Vama Veche. Sunt dispusa sa petrec alte nopti albe si sa ma trezesc impartind o saltea subtire si tot praful de pe jos, strans in cocoloase, cu tine. Dupa, sa imi cobor privirea si sa vad ca iti port doar camasa in carouri.

• si aici Insa, nu uita ca imi place la nebunie sa nu dorm cu tine. Imi plac asa de mult noptile la tine, in patul alor tai. Vad rasaritul in folia de aluminiu pusa in geamul vecinului de la et. 4, din blocul de vizavi. Cateodata vad cum rasare soarele in patul tau, insuficient chiar si pentru o singura persoana, si imi deschide ochii fortat, eu neavand nicio intentie de a ma scula vreodata de langa tine.

[audio]

Poveste de la scara A- partea a3a

Fix cand a iesit din camin si a facut dreapta, din cladirea alaturata, cea de fete, o umbra neagra a cotit dreapta, la randul ei.
Au ajuns amandoi in statia de tramvai de vizavi. Asteptau cu mainile in buzunar si scoteau aburi din gura, sub forma unor cerculete imperfecte.
Dan s-a apropiat de ea si i-a adresat cea mai comuna replica de bagat in seama: "ai cumva un foc?". Isi tinea tigara preferata intre dinti, si nu intre buze. Ea i-a zambit, a coborat privirea si si-a rasucit mana in buzunarul paltonului cu doua randuri de nasturi. I-a aprins ea tigara.
Asa au ajuns in barul in care el isi petrecea fiecare noapte de sambata. Ghici ce, era tot sambata, dar de data asta nu mai statea singur, pe scaunele inalte de la tejghea, socializand fortat cu un fost coleg de liceu, actual barman, si scrumand un pic cam des, asteptand aparitia unei prezente feminine.
Nu, asta-seara era langa ea. Avea parul scurt si ondulat, castaniu, perfect pentru a-ti trece mana prin el si a-l ciufuli si mai mult. Ochii ei mari, migdalati, de culoarea malachitului, ii urmareau fiecare cuvant ce i se lipea de buze. Stateau fata in fata, se aplecau unul inspre celalalt, pentru a se auzi, iar carliontii ei atingeau lobul urechii lui. Si-au dat seama ca au copilarit impreuna, dar ea statea la scara C. Pe la 10 ani, el o placea, dar atunci isi exprima afectiunea lovind-o peste fund cu toata puterea la leapsa si trangand-o de par, la "prinselea".
Acum, a procedat altfel. Ii zambea necontrolat, instinctiv. Daca inchidea ochii, chiar si pentru o secunda, incaperea joasa, semi- intunecoasa, se invartea putin; bause "ca deobicei", dar mai repede, de emotie. Nu isi dorea decat ca ea sa fi purtat doar paltonul cu buzunare adanci, ce ascund brichete, si falduri, ce ii ascund corpul.
In mod normal, le spune fetelor urate ca nu ii plac fetele frumoase. Iar fetelor frumoase ca ii plac cele interesante. In schimb, ei i-a spus ca numele si parfumul ei ii amintesc de ploaia de afara.
Ploua infernal, si daca ar fi avut caminul mansarda, s-ar fi iubit prin mansarde.
S-au multumit cu patul lui, cel de deasupra, cat colegii de camera erau printre alte coapse sau in vizita saptamanala, la scara A.

-se va continua-

[Audio]

P.S.: Orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Poveste de la scara A- partea a2a

Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.

-se va continua-
[audio]

p.s.: orice asemanare cu realitatea nu este accidentala.

ma intorc tarziu, dar asteapta-ma

azi m-am intins pe cei doi metri de saltea si am baut 3 cafele sau ma rog 3 cani cu surogatul ala dulce. am inceput o carte noua. are coperta verde si e scrisa de tipul ala, care nu, nu e in echipa nationala a cehiei de fotbal. am cantat prin casa si mi-am amintit sa-mi ud mandarinul din ghiveci. am facut doua liste cu cadouri de craciun: una cu cele dorite, alta cu cele pe care urmeaza sa le cumpar. am primit o invitatie +1 la o petrecere. am ajuns la concluzia ca toata muzica pe care o ascult este perfecta pentru artistii ratati ce-si ineaca dezamagirile in alcool. astept sa se faca 7 si sa ma duc in oras. o sa-mi fumez ratia zilnica si o sa-mi cheltuiesc banii pe bauturi rozalii de fete, servite in pahare triunghiulare cu cirese confiate cu gust de plastic sau lamai verzi. o sa ma intorc mai tarziu, cu ultimul autobuz.

p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.

[audio]

Metamorfoza

ai venit alergand in statia de autobuz
ti-am zambit, mi-ai raspuns ursuz.
mi-ai spus: ma doare in partea stanga
mai sus de splina,
sub gat, clavicula, piele fina
inima ma doare, e inutila, complet natanga.
inima mi-e plina de omizi carnoase;
da-mi un semn, nu ma lasa sa fug de nebun, sa-ti caut si cadou de craciun
pana in martie, omizile ii sparg membrana, ma rod pana la oase;
si ies multi fluturi albastri, ce imi umplu tot stomacul.
si noi doi nu am exista, totul s-ar duce dracu' .

Poveste de la scara A

asta e povestea a 5 pusti, ce locuiau in cartierul siderurgistilor, din galati, pe la jumatatea anilor '90.
invatau la aceeasi scoala, la o strada distanta de blocul lor. s-au nascut in acelasi bloc de 4 etaje, dar la scari diferite. desi faceau parte in aceeasi gasca, ce arunca cu pietre in pisici tarcate, nu semanau prea mult. 5 nuante diferite de saten ale parului, 5 constitutii diferite, 5 marimi diferite de adidasi, 5 perechi de parinti de baiat pe care nu ai vrea sa le cunosti.
blocul lor era lung, cat o strada intreaga. isi mai pastrase o vaga nuanta de verde scorojit al peretilor exteriori, dar nu semana cu zugraveala initiala, de acum treizeci de ani.
imagineaza-ti un bloc plin de familisti si mosuleti. nu fac niciodata scandal; daca ei le bat pe ele, o fac discret, fara a-si exterioriza fonic nemultumirea. la 23:30 cam toate luminile din apartamente sunt stinse, toti se culca devreme, maine au treaba. de fapt, sunt genul de oameni, care indiferent de data calanderistica, "maine" vor avea treaba. duminica, e ziua nationala de batut covoare si de luat masa in familie.
ei aveau vreo 7 ani pe atunci si nu le placea blocul asta. nu puteau sa asculte radioul prea tare, nici sa se joace cu mingea pana tarziu; nu era mare lucru de facut.
pana intr-o zi... cand vecinul de la 1, a lasat usa garajului deschisa. blocul avea structura clasica, fara lift, ghena la parter, boxe pentru fiecare apartament si cateva garaje alaturi.
si ei stateau plictisiti pe treptele de la intrare si era cald si mingea li se desumflase si nu gaseau acul de la pompa. au observat usa deschisa si au intrat. pe langa o bicicleta si sifoane neumplute, au vazut "lastunul" vechi si alb al vecinului. au deschis portierele si au intrat in masina. au tras scaunul aproape de volan, ca sa ajunga la pedale si au schimbat vitezele in ordinea fireasca, crescatoare. doar cheile le lipseau si ii desparteau de o plimbare in toata regula. au deschis torpedoul si au gasit o panza mare de paianjen, o cruce impletita si 20.000 lei. doar ca era prea cald, asa ca au spart parbrizul ca sa se racoreasca( geamurile erau intepenite si doar nu erau sa calatoreasca cu portierele deschise?! ). s-au plimbat cu gandul vreo ora-doua. dupa, au plecat in centru si au cheltuit toti banii pe dropsuri cu cacao. vecinul nu a aflat niciodata cine i-a spart parbrizul, dar de atunci isi fereca mereu poarta de la garaj cu un lacat mare, de alimentara.

anii au trecut, baietii au crescut. poarta peste 43 la picior si au mustata. acum sunt la facultate, in capitala, in anul 2.
stau la camin. tot intr-un cartier nu tocmai central, intr-o cladire nu cu mult diferita de blocurile copilariei, dar mai inalta. 3 etaje cu holuri lungi, cu usi pe ambele parti. pe coridor, alti baieti sunt in fata camerelor. unul dintre ei, a pus friteuza pe gresia cu model mozaic si face niste cartofi prajiti. intreaba pe cineva din camera "Cat e scorul" si isi scarpina burta neacoperita. de-a lungul holului, alti doi sunt in trening si in papuci, stau turceste, rezemati de peretii bej pana la jumatate. au niste foi in fata si discuta despre sesiunea ce vine.
ei stau la ultimul etaj, pe dreapta, cum intri. au mocheta gri petrol, doua paturi suprapuse si unul individual. nu stiu cum s-or descurca cu un sifonier asa mic. pe un perete, e urcata o bicicleta, care nu pare fixata prea stabil. sub geam, langa calorifer au pe masa nes la borcan, zahar si niste cani. in colt e un frigider arctic, mic. cel mai gras dintre ei, ocupa doua rafturi intregi din frigider cu mancarea pe care i-o trimite maica-sa' la sfarsit de saptamana. noroc ca se termina repede. in camera sunt 5 asternuturi diferite, 5 laptopuri negre si 5 perechi de papuci aruncate prin camera. pachete de tigari, napolitane, sticle de plastic goale si fara dopuri si pe ici pe colo cursuri imprastiate, desi camera nu e neaparat dezordonata. in dreptul fiecarui pat, e cate un petic de perete umplut de postere, dupa gusturile personale. fete imbracate doar in piele uda ca dupa dus, trupe de rock, peisaje, animale si o poza mare cu un bugatti.

totusi, ceva nu s-a schimbat. inca mai arunca de la geam pungi umplute cu apa in capul celor care intra in camin. cateodata, victimele sunt alti colegi, in zilele norocoase, nimeresc chiar si portarul.

-se va continua-

Cum stric eu surprizele

De pe la vreo 6 ani am inceput sa stiu fiecare colt din casa, in care mai devreme sau mai tarziu tot am dat cu capul ( literalmente). asa am ajuns sa gasesc, ascunse din timp de mama, diferite lucruri ce urmau sa imi fie facute cadou de craciun, paste, mos niculae, ziua mea, ziua de nume, 1 iunie.

deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.

le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.

din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.

dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.


cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?

starea de azi: cafea bauta prea tarziu si [audio]

Stalker

poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?

cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.

totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.

Unde ma termin si incepi tu

of
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina

iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine

dar nu uita ca...

ziua mea incepe si se termina cu tine

Audio

Hai sa ne intalnim aici, dar atunci

ce ciudat a fost aseara
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.

dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.


P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.

Nu stiu nici macar cat face unu plus unu

nu mai am rabdare sa cresc, sa "ajung la casa mea" ca sa pot avea animal de companie, ca sa ma culc atunci cand se presupune ca ar trebui sa ma trezesc, sa pot sa-mi pun o cantitate revoltator de mare de zahar in cafea si sa-mi incalc propriile reguli.
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589

Imi place toamna

...cand fumez pe furis o tigara in bucatarie, cat e mama plecata la piata, dis de dimineata.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.

Audio

ETA

cand tu esti acolo, dar eu te simt aici; in sare, in mare, in soapte, in noapte, aproape- departe, in stele, in gustul de mere. mai stii? ne ascundeam printre saltele.

te simt aici, in metrou, la bunici, la liceu, cand adorm in troleu, in suflet, in noapte, aproape-departe.

te simt in suflare, in tample- ma doare. te vad venind, poate chiar si calare, alergand de departe, vreau sa te simt mai aproape.

te simt in orice melodie, o sa ma opresc din facut barcute din hartie, ce plutesc pe ape, ma apuc de modelat avioane cartonate si le voi trimite catre tine, departe, doar sa ma simti aproape.


tu esti singur acolo, blocat printre oameni-furnici. dar ghici ce?! nici eu nu mai sunt aici.

Audio

P.S.: ETA= estimated time of arrival

Dupa matematica

Acum ca m-ai luminat, am aflat ca aproximativ 10 miliarde de picaturi se loveau aseara de corpul meu si de corpul tau. Traversam desculti, cu mult dupa miez de noapte, parcul din drumul spre apartamentul tau. Stropii se izbeau de lac, de maieul meu, de blugii tai, de asfalt, de frunzele deja galbene ale copacilor, de pietricele, de zebrele de pe trecerea de pietoni.

Am stors si hainele mele si hainele tale in chiuveta, am dat drumul la cuptor si am pus hainele pe un scaun, in fata lui. Mi-ai facut ceai cald si bun. Mirosea toata casa a citrice uscate si tutun ars. Vedeam numai aburii ce se ridicau din cana mea alba si fumul de la capatul tigarilor noastre. Auzeam doar clinchetul linguritelor argintii ce zgariau zaharul de pe fundul cestilor si apa de ploaie ce se scurgea din parul meu, fix in scrumiera. Ne-am uscat cu un singur prosop, ne-am incalzit buzele cu cele doua cani de ceai si corpurile, facand un pas inainte.

Am murdarit gresia cu urme ude, in forma de talpi de dimensiuni diferite. Am lasat baltoace mici cu ploaie de sfarsit de vara din hol si pana in dormitor. Am julit varul de pe perete cu tablia de sus a patului.
Am pierdut sirul greselilor pe care le fac cu tine. Am uitat numarul intrebarilor stupide pe care ti le pot pune atunci cand ti-e somn. Am omis sa iti multumesc pentru rasfaturi, rabdare si raspunsuri.


P.S. : Titlul trebuie tradus in engleza, fara space, pardon, spatiu.

coloana sonora