Românesc, firesc

Cândva în primăvara lui 2013 am găsit un concurs de eseuri cu temă dată: scrie despre ce e românesc pentru tine. Mereu mi-au plăcut subiectele  fixe, de când scriam compuneri în generală, așa că a apărut textul ăsta fără prea multe retușuri, lucru care nu mi se întâmplă prea des. L-am trimis redacției Carevasăzică și nu după mult timp am aflat că am câștigat concursul de eseuri și povestioara mea o să fie printată. Au trecut luni bune de atunci, doar că încă e printre puținele texte de-ale mele care-mi plac așa cum sunt, nu-mi vine să mă încrunt când îl recitesc. E textul care mi-a făcut bunicile să plângă și să fie mândre de mine în același timp. Și, cel mai important, e un text care urlă "eu": nostalgic, cu prea multe detalii, glumițe pe alocuri și destul de incoerent.

M-am născut în București și sunt, cum ar zice tata ‘copil crescut printre betoane’. De 21 de ani stau în același bloc cu 10 etaje, în sectorul unde e primar un domn cu nume de personaj de film polițist. Tot universul meu a gravitat în jurul cartierului. Aici avem de toate: non-stopuri, multe farmacii, saloane de înfrumusețare, amanet și jocuri de noroc. Noi n-avem blocuri vopsite în culori turbate, ci doar haite de maidanezi cu aceeași caracteristică. Pe vremuri, vizavi era o crâșmă pentru drojdierii din zonă, cu plante artificiale, furnir pe pereți și mușama înflorată pe mese și berea se servea în halbe cu model de fagure în relief. De ceva timp, a fost înlocuită cu un restaurant cu specific italienesc, că asta se cere acum. Mie-mi plăcea când la ghereta din stația de autobuz vindeau cico colorat cu care bunica mă ‘cinstea’ în ziua de pensie, fără să știe mama, preocupată de istoricul non-igienic al paharelor de sticlă pe care le refoloseau.

Parcul e aproape, îi știu toate aleile pe de rost și mulți dintre pomii în care m-am cățărat aveau nume date de mine. Știu și unde se joacă copiii, și unde joacă moșuleții table și unde se pupă cuplurile. M-am jucat ‘fața’ pe lângă scările de la crematoriu, pe care-l credeam bântuit și am dat ture cu rolele și am căzut până mi-am zdrelit genunchii. Vara, miroase constant a grătar și babele stau la soare pe marginea lacului în costume de baie lălâi și decolorate. Piața e în spatele blocului. De acolo, tata ia pătrunjel în loc de leuștean, mama gustă zece tipuri de telemea până să cumpere o bucată dintr-una și tot de acolo îi cumpăr de ziua ei buchețele de flori de câmp, că alea-i plac, și mereu mă tocmesc cu țiganca să-mi pună mai mulți maci și mai puține garofițe, dar niciodată nu negociez prețul, că sunt fraieră și mi-e rușine. Grădinița e pe o stradă de printre blocuri, cu o biserică catolică în curte și o boltă de trandafiri de dulceață pe sub care ne alergam când ne jucam de-a Sailor Moon. La vreo zece minute e și școala, lângă care încă mai există un chioșc la care vând țigări la bucată și dau gume pe post de rest. Și liceul puteam să-l fac vizavi, dar m-am gândit că mi-ar fi cam greu să chiulesc fără să mă vadă vecinii și să mă pârască maică-mii. Avem și biserica lângă, la care lumea se îngrămădește să ia aghiazmă de Bobotează. Cel mai frumos e de Înviere, când tot cartierul iese ori pe balcoane, ori se strânge sub nucul bătrân din fața bisericii și totul e luminat și mă simt mică din nou. Până când momentul e întererupt de un telefon cu coloana sonoră din The Godfather pe post de ton de apel. Avem personajele noastre: nebuna de cartier, cu păr galben sau vopsit cu violet de gențiană, homeless-ii care dorm lângă centrala termică sau cerșetorul pitic și bărbos de la metrou. Când eram mică, rar ieșeam din cartier. Cel mai des cu mama, la sfârșit de săptămână, luam ‘expresul’ verde care ne ducea în centru și mergeam la târguri de carte sau căscam gura ori în Magazinul Victoria, ori pe Lipscani când voia să cumpere metraje. Dacă mergeam mai departe, luam metroul și mereu treceam pe sub bara metalică a taxatoarelor, fără să validez vreo călătorie.

Acum 3 ani am plecat la facultate și am călătorit cu bilet cu tot la 3000 km depărtare. Mă întorc în toate vacanțele în țara asta ‘frumoasă, dar locuită’. Îmi place să zbor noaptea, ca să văd Bucureștiul luminat cu toate cartierele lui forfotind, iar în fiecare cartier știu că există cel puțin câte-un univers de-ăsta exact ca al meu. În el știu locuri unde îmi place să citesc, petreceri din grădini ascunse și bănci pe care mi-am scrijelit cândva numele. În el încă o găsesc pe bunica într-un apartament cu pereți colorați, icoane și o candelă mereu aprinsă și sifoane puse la rece în frigider, care mă așteaptă cu chifteluțe, sărățele și prăjitură Albă ca Zăpada, că ‘doar o nepoată are’. Găsesc orice, cel mai important părți din mine care au rămas acolo unde trebuie. Românesc e să văd folie de aluminiu pusă în geam vara, geamuri spălate în prealabil cu ziar și nu cu cârpe; ziare, care se strâng și ele cu sființenie la fel ca pungile de plastic, căci cine știe când ai nevoie de ele. Românesc e să nu am bani exacți și să mi se zică ‘lasă, domnișoară, aduceți dumneavoastră când o fi’. Românesc e că orice taximetrist e cel puțin filosof și că poți merge cu lunile cu autobuzul fără bilet. Românesc e sunetul camioanelor din care se descarcă vara pepenii de Dăbuleni care după ajung spintecați pe trotuare. Românesc e să intri în vorbă cu străini la coadă, uniți fiind doar de nemulțumiri mutuale. Românesc e să înjuri cu patos implicând tot familionul, dar și să-ți faci cruce din tramvai în fața bisericilor. Românesc e cântecul de ‘fiare vechi’ de printre blocuri îmbinat cu vândutul de ‘șosete Nike, Adidas, șase la o sutăăă’ din față de la Unirea. Românesc e cum îndoim vinul cu apă minerală și cum credem că suntem buni la toate, dar în special să facem haz de necaz. Românesc e prezentul, deși tot american e visul. Românesc e sistemul cu care îmi ordonez gândurile de la cele mai intime la cele care doresc moartea caprei vecinului. Românesc e să iubesc cu te iubesc rotit pe limbă. Românesc e universul meu de povești pe care nu am cum să-l traduc sau să-l mut în altă parte oricât aș încerca.

A apărut aici: http://carevasazica.com/numarul-6/

jenesaisquois

Mirosi a parfumul primului meu prieten si eu al mamei tale.
Mancam fiecare cate-o madlena-nu conteaza de care, dulce sa fie, poate cu migdale.
Dupa ce te sarut pe gat, imi ramane lipit de limba un gust dulce-amarui
Ca de Aperol portocaliu baut pe timp de vara, sorbit din ochii mei caprui.

Ai cate-un ghetar prins sub fiecare pleoapa,
alb-albastru gata sa se desprinda in bucati
dar dupa te privesc, chiar si-asa mioapa
iti amintesti ce simti si ghetarul se transforma-n balti.

Nu-i bine ca am citit mitologie
Caci tu adormi si pe mine m-apuca crizele de insomnie
Si incep sa ma gandesc cum sa-ti spintec capul cat mai curat,
sa vad ce ti se-ascunde pe sub par, sa-ti aflu gandul cel mai adevarat.

Dupa aparem la ora 5, la stirile cu omor:
- iubire terminata cu o lovitura de topor
Sau alt Romeo si Julieta, amor cu final nefericit
Dar nu-i cazul: tata te crede baiat cinstit.

Eu pot trai fara sa stiu adevarul absolut:
De ce, de cand si cat de mult
Raman cu jenesaisquois-ul tau, nu stiu cum sa-i spun
Cateodata imi place, cateodata chiar cred ca esti nebun.

Ora de lumina

-a se citi pe nerasuflate, fara pauze de gandit sau respirat-

Ma tot gandesc cum de nu ne-am cunoscut inainte. Ai tu o prietena care are un prieten care stie un fost coleg care era in acelasi liceu cu mine, care e aproape de casa ta si cu toate astea, a trebuit sa pleci ca sa ma gasesti de unde voi pleca. Oare mereu trebuie sa fie complicat cand vine vorba de mine?

Initial mi-ai parut prea guraliv, prea putin pansiv, ca profiti prea mult de avantajul ochilor albastri, cu care nu privesti, ci fixezi, asa ca nu stiam cum sa ma mai ascund in discutiile noastre lungi. Ai inceput intr-o noapte sa-mi descrii portretul robot al fetei ideale si iti radeam in nas ca esti un superficial, in timp ce cunoscutii mei faceau semne prin spatele tau ca se-nfiripa ceva-ceva. Ti-am zis ca si eu indeplinesc cele trei conditii necesare, dar nu si suficiente, si te-ai oprit, foarte calm, si mi-ai explicat ca doar de-aia imi vorbesti. Am inceput sa rad, m-ai incuiat. Aveam primul 'Fazan'. Oare asta imi trebuie: sa mi se inchida gura din cand in cand?

M-am gandit ca ai potential, ca o tanti care peteste sau ca un negustor orientat, cand am vazut pe noptiera ca seara citeai cum Kundera explica ce usoara-i fiinta in ultima noapte de dragoste, intaia noapte de revolutie pragheza. Ziua, te intereseaza ce faceau acei romani parsivi in imperiul lor extins sau citesti eseuri despre Kandinsky si cam cata muzica incape intre forme geometrice. Nu ma asteptam, totusi, ca dupa seara aia in care ne-am ascuns de restul la propria ta petrecere, sa nu ma satur sa iti vorbesc 24 de ore si dupa alte 48. 

Ti-am explicat ca mi-e bine singura, desi ne distram si te plac, dar nu 'asa'. Nu m-ai contrazis, nu ai renuntat, nici nu ai parut dezamagit. Ai stiut sa zici 'hai!' in continuare, de fiecare data cand imi gandeam dorintele cu voce tare si sa vezi, treptat, ca chiar nu sunt asa nebuna. Stopurile mele au inceput sa se defecteze cand mi-am dat seama ca imi plac venele tale crestate in relieful antebratelor pentru ca arata ca niste copaci cu trunchiuri lungi si noduroase si crengi intr-un numar prea mare pentru a fi contorizat. Oare imi plac asa mult pentru ca imi placi tu si inconstient si viata care curge prin tine? Si mai ai tot felul de gesturi cu mainile care-mi sunt asa de dragi: cum iti deschizi nasturii camasii cu doar trei degete, aceleasi trei cu care altii se inchina, cum imi apuci mana mea sau cum invarti vinilul striat si-l aduci unde trebuie pentru muzica cu putine versuri, spre deloc, care-ti place asa de mult. Oare n-ai nevoie de cuvinte? Oare si ale mele sunt uneori prea mult?

Am stiut insa, ca m-as putea indragosti cand te-am auzit fredonand in atonalitate deplina melodiile adolescentei mele. Si m-am indragostit cand mi-am dat seama ca nu inteleg cum poate sa-ti placa de mine cand nu fac nimic iesit din comun. Mi-e straina senzatia asta, sa ma placa cineva pentru mine fara raspunsuri gandite sau replici memorabile; pentru mine in varful patului, in bucatarie, arzandu-ma cu buza tigaii sau iesita din dus cu un prosop infasurat turban. Cu tine am intre 15-21 ani, niciodata nu stiu cat exact, dar stiu ca e un semn bun cand uit de mine. 

Ai disparut in timp ce impachetam 3 pulovere care ma zgarie pe gat, tocmai cand voiam sa-ti zic ca maine trebuie sa cumparam paine si vin si sa te-ntreb: unde naiba ai fost pana acum?

Cum mi-am petrecut vacanta de vara

Am ajuns in Vama Veche intr-o masina condusa de o necunoscuta, domnisoara de onoare la o nunta ce avea sa fie in 2 Mai. Am vorbit de baieti, de cum si-a gasit recent credinta pierduta prin liceu si de cum duhovnicul ei o sfatuieste sa isi scoata tatuajele 'ca asa se cade'.
M-am dus in prima curte cu bolta aplecata de prea multi ciorchini si cu corturi intinse-n curte si am facut rost de o camera pentru 3 de la o doamna pe care toti o strigau mamaie; inclusiv sotul ei.
Ceilalti doi veneau pe seara, asa ca m-am asezat pe plaja cu o carte si cu castile-n urechi. In doua ore, am terminat cartea si un pachet de tigari inceput pe drum si fumat pe geamul drept al masinii in timp ce gagica aia imi explica de ce Sean Paul e subestimat. Incepe sa se faca frig, bate putin vantul, e deja 7 si lumea incepe sa stranga.
Ma uit in jur: langa e un tip care se acopera in nisip, cum am facut-o cu totii, cel putin cand eram mici si fraieri. Eu nu prea am facut de-astea, oricum ajung plina de nisip, oricat de echilateral m-as pozitiona pe rogojina, cu grauncioare lipite pe pometi sau pe varful nasului candva carn, acum de negresa. Si cand eram mica si veneam ciufulita de la o aniversare, mama imi zicea 'of, cand o sa cresti si tu sa te vad atenta si ingrijita' si se gandea ca degeaba statuse juma de ora sa imi prinda parul cu moate si clame colorate si sa-mi calce rochia buna, cand eu oricum ma intorceam cu pete de tort si frisca.

Imi pun tricoul alb si lalau si fusta mea bej-grej, ca mi-e frig. Incerc sa-mi aprind ultima tigara din pachet, doar ca-mi bate vantul din fata. Imi fac cort din palme ca sa am vreo sansa si mi se face brusc dor de fostii iubiti cu maini mari cu care prindeau mingile de baschet. Renunt, asa ca imi continui observatia.
Ma uit la un cuplu. El poarta o camasa alba, din aia 'de vara, din in', cum poarta toti barbatii care se cred in vacanta pe malul lacului Como. Ea, iese topless din mare, are un corp dus de 3 ori pe saptamana la sala si lasat prea mult la soare. Isi infasoara un prosop in jurul taliei. Rusinata, se uita stanga-dreapta si isi da slipul jos pe sub prosop. El o urmareste, mandru ca-i a lui si ca toata lumea vede asta.
Intorc capul: in fata mea, alta pereche. Ea are un tatuaj pe noada: un triptic format din delfin, steluta si fluture, care probabil in capul ei are foarte mult sens. El e printre ultimii purtatori de slip tip Speedo si sa afirm ca e masliniu ar fi un eufemism nejustificat. Ii face un masaj scurt, finalizat cu o palmuta peste fund.
Un blond frumos cu profil de surfer isi pupa prietena creata care poarta o rochie dintr-o esarfa infasurata in v; par sa plece inspre cazare, sa faca un dus, cel mai probabil impreuna. Un catel cafeniu si cu ochi aposi alearga dinspre mare pana in dreptul unor sezlonguri unde crede ca-i momentul sa se scuture zdravan de apa si de alge. Fetele urla ca-s stropite, baietii rad. Alaturi, o pustoaica venita cu mama ii cere voie sa-si aprinda o tigara: 'Hai ma, mama, suntem in Vama, ce naiba!'. Mama se uita trist, coboara privirea si zice: 'Bine, dar numai una ai voie'. O alta fata cu par de culoarea primei Mirinda de care-mi aduc aminte isi aduna coama intr-o coada si o rasuceste ca sa-si stoarca parul ca lumea. Apa i se prelinge pe coloana usor curbata de scolioza pana ii ajunge in spatele slipului si formeaza o pata inegala.

Prind un moment oportun, cu putin vant din prora si imi aprind tigara aia nenorocita. Mai suntem vreo 10 oameni pe toata plaja, cam cat curpind cu ochii. Telefonul se aprinde, prietenii mi-au dat mesaj: 'acu' iesim din 2 Mai. Hai in fata la clatite'. Stau si ma uit la mare si vad cat e de frumoasa si ma intreb de ce nu ma las de fumat si simt ca am un moment 'de-ala' de ce misto e viata. Gandul mi-e intrerupt de un tip cu o sacosa de Selgros in mana. 'Nu te supara, nu mai ai si tu o tigara?'. 'Nu, chiar nu mai am, e ultima.' ii arat pachetul, e gol. 'stai linistita. sa stii ca nu prea fac asta deobicei. Da' cand dormi de 2 luni in Vama, ramai si fara tigari'. Ii urez o seara placuta, ma ridic, o pornesc pe strada principala. Ma intalnesc cu colegii mei de camera pentru weekend: un el si o ea. Par incalziti si transpirati, dar ma intampina zambind cu un dezarmant: 'Ia zi, ba, unde bem diseara?'.

varianta mea de cantec soptit

m-am decis: zona mea preferata pe corpul tau sunt coastele. imi place sa imi trec degetele peste ele, peste fiecare in parte, avand grija sa nu ratez niciuna. le si numar in gand, tot doua perechi a cate 12 sunt; poate ma asteptam sa se toceasca in urma mangaierilor mele repetate.

nu stiu daca e amintirea Evei care imi ghideaza mainile, dar momentul in care pielea se zgribuleste si se transforma intr-un relief periculos, ma incalzeste. de ce? caci tot ce e intre mine si tine e iubire, si tot ce simt e pulsul tau, prin coastele tale cu rol de diapazon mut.

.

Mi-am dat seama de ce nu am mai scris. Cand faci un curs care te obliga sa scrii peste 20.000 cuvinte in cateva luni, parca prefer sa ascult si sa simt si sa ma regasesc in cuvintele altora.

Noroc ca a venit vacanta.

http://www.youtube.com/watch?v=wz-fC-iQjg8

Poveste de la scara A- partea a9a

orice clasa are un tocilar, o fata care spera sa obtina ceva spunandu-i doamnei diriginte in fiecare zi cat de bine ii sta parul(desi toata lumea rade de mesele ei de culori diferite), de un sportiv si de un bufon. in cazul baietilor, vlad.

supranumit si 'capul rautatilor', vlad are cu ce se lauda. la gradinita, fugarea fetele sa le prinda si sa le pupe, iar dintr-a-ntaia pana intr-a patra, a spart cam toate geamurile de la primul etaj al scolii generale, jucand 'peretica'.

tot prin perioada aia a descoperit niste carti de joc deocheate de-ale bunicului, pitite bine, intr-o cutie metalica, langa niste monede vechi, o decoratie, si o suvita de par foarte blonda, innodata cu sfoara groasa. bineinteles ca le-a sterpelit si le-a dus baietilor sa le vada. fiecare si-a ales cate-o favorita: roscate cu inevitabili pistrui chiar si in locurile ascunse, brunete cu alunite pe obraji si pe sub clavicule, blonde cu par scurt si care scoteau limba jucaus. nu puteau sa le imparta frateste, erau mult prea valoroase. asa ca, vlad a mancat cornuri cu sampanie, pufuleti, a baut cate sticle de cola la jumate a avut el chef, guma turbo de la bufet la discretie, totul din partea baietilor recunoscatori.

e dimineata. si daca ceva poate fi mai rau decat o zi de luni, e cea de marti. vlad iese din camera si lasa usa cu arc sa se inchida in spatele lui. isi taraste marginile pantalonilor de trening pe holul cu gresie 'tabla de sah' al caminului. are o savoniera cu capac intr-o mana, un sampon in cealalta si un prosop pe umar. degeaba are noroc ca baia e mixta, baieti-fete, ca oricum nu sunt fete pe culoar. normal ca nu-i nimeni in baie la ora asta. numai nefericitii de la drept au ore de la 8. intra intr-o cabina de dus din margine si trage usa dupa el. trage si zavorul, ca nu exista nicio fata care sa intre accidental peste el. isi aseaza savoniera pe suport, samponul pe marginea cabinei de dus. se dezbraca atent si calculat, agata tot de carligul de pe usa, lasand prosopul la suprafata, ca de el are nevoie primul. inainte sa-si scoata picioarele din slapi, da drumul la apa de la dus, ca talpile lui sa nu intalneasca brusc suprafata rece a gresiei.

apa i se prelinge pe cap, isi trece mainile cu sampon prin parul scurt, le misca fata-spate si dupa isi curata spuma de pe frunte, ca sa nu-i intre in ochi. e perfect in dus. e galagie. daca ar porni vreo alarma de incendiu, nu ar auzi. daca ar suna vreo sirena impacientata, nu ar stii. e bine, nu isi aude nici macar gandurile. nici macar pe cele care ii spun ca e singurul dintre baieti care e...singur.

Poveste de la scara A- partea a8a

modelul de urechi din romanul lui murakami a facut-o sa-i fie rusine de urechile mediocre, neiesite din niciun fel de tipar, asa ca le acopara cu bucati de argint si devin, brusc, nesarutabile sau, cel putin, greu accesibile oricarei perechi de buze.

l. este inalta si eventual interesanta, nicidecum frumoasa. hainele, starile si cuvintele i se schimba de la zi la zi. putin cam zgomotoasa, putin cam lipsita de feminitate si de tact, reuseste sa se faca placuta tuturor, mai putin mamelor de baieti.

are degete lungi si strambe cu care fumeaza cam mult, sfidand toata propaganda eco anti-tutun, atat de la moda. spre deosebire de marc, e mult mai instinctuala, cu singura deosebire ca atunci cand ea actioneaza in urma unui impuls, da gres.

in ultimul timp, incearca sa poarte cat mai multe rochii si fuste, si-a lasat parul sa creasca, nu-si mai roada unghiile si incet, incet, trecutul de "tomboy" dispare. nu e deloc norocoasa. daca unii inteleg printr-o zi proasta sa stea la o coada lunga de la posta, la ea sta altfel treaba: ploua, o stropesc cel putin 2 masini, i se rasuceste umbrela, i se desira ciorapii de lycra, ii cad cheile intr-o baltoaca si i se rup pungile la cateva minute dupa ce iese din magazin. in alte cuvinte, viata ei e o insiruire de legi ale lui Murphy: stupide, imprevizibile si greu de explicat.

acum un an si ceva, era intr-o seara in statia aia urata de metrou de la eroilor, sprijinita de o coloana. strangea in pumn nenorocita de scrisoare de despartire de la pe-atunci actualul fost-prieten. ciudat pentru ea; l. nu adormea niciodata cu pumnii stransi, caci inca de mica ii era frica sa nu sufoce aerul. o primise deja de 4 zile si o purta dupa ea peste tot, in buzunarul stang al paltonului, acoperind-o protector cu palma atunci cand ploua sau batea vantul. l-a vazut venind inspre ea pe marc, un fost coleg de liceu, mai mare cu un an decat ea. l-a rugat sa citeasca scrisoarea. i-a zis, inevitabil ca tipul nu merita, desi ea, inca proasta, i-ar fi dat tot.

marc a dus-o acasa, desi el nu statea in directia aia.

a doua zi, l-a sunat si s-a autoinvitat la el la camin, la o cafea. era prima sambata din primavara aia cand iesise soarele. de atunci, sambata dimineata a devenit echivalenta cu ziua lor de baut cafea impreuna.

lui marc i-a luat o jumatate de an destul de dramatica sa o convinga pe l. ca acest ciclu infinit de fete care il considera cel mai bun prieten, dar la care el ajunge sa tina mai mult, trebuie sa fie rupt, iar ea e cea potrivita pentru a schimba asta. stia ca nu e nici cel mai inalt, nici cel mai sarmant tip si ca multor fete nu le place strungareata. iar ea stia prea bine genul lui marc: cel pe care ea ajunge, indubitabil, sa-l raneasca.

au trecut prin diverse etape: el ii scria, ii explica, ea ii raspundea, ii zicea ca nu e o idee buna. a incercat sa o sarute intr-o seara cand a dormit in camera de camin 41, dar ea a asteptat sa se termine, s-a intors cu spatele la el si a inceput sa planga fara zgomot, gandindu- se inca la "nenorocitul" cu scrisoarea.

pana cand, au plecat la mare impreuna, iar in una din nopti, ea i-a cedat. a doua zi, a tinut sa restabileasca cu marc ce se intampla de fapt cu ei. au hotarat de comun acord, ca ei doi sa fie impreuna numai cand sunt ei doi, si nimeni altcineva, in camere incuiate.

toata minciuna asta nu a durat prea mult. fix o luna. intr-o noapte in care ploua cu galeata, ei doi se sarutau pe strazi, ca in filmele siropoase in care punctul culminant ii gaseste pe "el" si "ea" imbratisati in ploaie.

s-a indragostit si ea. caci au suficient de multe lucruri in comun, incat sa ii uneasca si suficient de putine incat sa nu ii plictiseasca. ea, studenta la unatc, se viseaza viitoare scenarista, ii suplineste lui frustrarea de a nu fi avut vreodata o latura artistica. iar el... el ii simplifica ei toata existenta voit tumultoasa.

deja a trecut un an de cand sunt unul piesa lipsa din puzzle-ul celuilalt. pana si baietii de la scara A glumesc ca daca marc si l. s-ar desparti, inseamna ca totul s-ar duce naibii de-atunci incolo.

P.S.: cele doua personaje sunt inspirate din fapte reale.

Poveste de la scara A- partea a 7a

parintii i-au ales numele dupa criterii bine stabilite: unul ii placea mamei, celalalt tatalui si altul era usor de pronuntat in alte limbi. in mod evident, baietii fac glumite pe seama celor trei prenume ale lui: "ce, ba, tu dai bani in plus ca sa iti incapa tot numele pe plic?" dar, toata lumea ii spune marc. cu "c" si nu cu "k", traind totusi intr-o tara in care k este utilizat doar la scrierea prefixoidului "kilo".

marc e genul baiat pe care nu mi l-as alege niciodata, care zau daca respecta vreun pic ce as cauta eu la o persoana de sex opus. are sprancene groase si drepte, care ii fac ochii mierii si mai patrunzatori. parca undeva pe sub fruntea lata se formeaza un vartej, care te prinde si te face sa nu te poti uita in alta parte. buza de sus e mai subtire decat cea de jos, dar e frumos arcuita. genul de buze care isi dubleaza volumul cand sunt sarutate si devin perfecte.

dintre colegii de camera, el e ala mai fraier. mereu cedeaza, ca sa nu supere pe nimeni. drept dovada, cand si-au ales paturile, el a trebuit sa se multumeasca cu cel de jos.

e student la automatica, bursier chiar. asa a fost dintr-a intaia. cand razvan si dan si ceilalti doi le fugareau pe fete ca sa le traga de cozile lungi, impletite si prinse in capete cu pampoane, marc facea deja temele pentru a 2a zi. s-a plictisit sa fie dragut si amabil cu toti, cand vlad, amicul lui, bufonul gastii, reusise sa scoata la film cam toate fetele ce-i placeau lui marc.

asa ca, in liceu a incercat o abordare noua. s-a imprietenit cu toata lumea, le dadea temele, le arata rezolvarile la teste. din "tocilarul" clasei s-a transformat in colegul indispensabil tuturor.

partea buna a fost ca fetele au inceput sa-l observe. partea proasta a fost ca il foloseau pe post de prieten cel mai bun, confident, umar pe care sa plangi, consilier matrimonial, dar si, totodata, baiatul cu care niciodata nu vor vrea ceva mai mult.

desi intuitia lui e cat se poate de activa si ghiceste, fara prea mare dificultate, caracterul fiecaruia, cand vine vorba de fete, sa zicem ca nu a fost la fel de obiectiv. e atras de toate fetele cu probleme, cu drame existentiale nerezolvate nici macar dupa ce au trecut de pubertate, de fete care inca tanjesc dupa fosti, de fete pe care le duce capul, dar sunt imature emotional.

pe l. o stia din liceu, desi era mai mica cu un an decat el. aveau o relatie de "-buna! -buna!" si nimic mai mult. a reintalnit-o in bucuresti, intr-o seara. marc se plimba de-a lungul peronului, asteptand ultimul metrou ce-l ducea la camin. rezemata intr-un umar de o coloana, a vazut-o pe l. , care strangea o hartie impaturita in pumnul drept. s-a dus sa o salute.

-ai putea sa citesti asta si sa fii cat se poate de obiectiv? zise ea si ii intinse hartiuta, zambind mai amar decat o cafea neagra.

marc a luat foaia, a despaturit-o. era o pseudo scrisoare de "trebuie sa ne despartim-nu stiu exact de ce-dar nu mai merge-sa stii ca totusi te iubesc-ai grija" semnata cu un nume de baiat.

marc si-a facut datoria, a ocolit nustiucat si a dus-o pana acasa. si-a ratat metroul bun pentru el. i-a zis ca o sa fie bine si ca probabil tipul ala nu merita toate grijile si lacrimile pe care ea incerca sa si le infraneze.

ea l-a pupat pe obraz, i-a multumit, a intrat in bloc. el a ramas singur in fata scarii ei si a plecat spre camin, cu mainile indesate in buzunarele hanoracului. tot drumul s-a gandit la cum ar fi fost daca era in locul idiotului care se despartise de ea. dar, cu o singura diferenta: ar fi pastrat-o langa el, in patul lui de o persoana, din camera de camin pe care o imparte cu baietii de la scara A.

P.S.: cele doua personaje nu sunt produsul imaginatiei nimanui, ci chiar exista.

Poveste de la scara A- partea a6a

*

-buna, alice. intra. femeia inalta, imbracata intr-un deux-pieces gri ii arata cu mana fotoliul din piele pe care sa ia loc, acelasi din fiecare saptamana.

-chiar nu am vrut sa intarzii din nou.
-nu-i nimic. zi-mi ce-ai mai facut?

"culoarea pietrelor de rau cade tare ciudat pe cineva vopsit blond norvegian", gandi alice

-nu mare lucru. a-nceput sesiunea.
-deci, slabe sanse sa te lasi de fumat. stii ca iti afecteaza tratamentul...
alice inchise ochii. -da, stiu.
-ai mai avut vreun episod?
-acum 2 nopti am visat ca ma intorceam de la mare. am oprit masina pe marginea drumului. in fata mea, era un camp cu maci portocalii. m-am dat jos din masina, sa ma duc mai in fata sa ii fotografiez. m-am ratacit.
-inceput de agorafobie... o sa iti adaug un medicament...
-nu, nu e vorba de asta. de ceva timp visez ca ma violeaza barbati cu joben si priviri ciudate. dar nu in modul placut, din fanteziile tuturor femeilor, pe care ele le doresc puse in practica; ci in modul brutal, ce merita denuntat si care provoaca rani in partile intime ale... subconstientului.
- stii ca s-au indeplinit 6 ani de la incident, si 5 de cand vii aici joia? nu te simti catusi de putin mai in siguranta? mi-ai spus ca de atunci, nu ai mai fost agresata in niciun fel...
- da, dar sunt incapabila de a avea o relatie. imi doresc asta, doar imboldul de a face primul pas imi lipseste. si apoi, sa am incredere in el, sa-i spun toata povestea, sa inteleaga ca trebuie sa aiba rabdare cu corpul meu...
-alice se balansa in pe scaunul ergonomic, isi lasa capul pe spate. -
sunt prea multe variabile, prea multe incertitudini. ma tot intreb de cate succesiuni: iubesti-pierzi, gasesti-pierzi, obtii-pierzi, ai-pierzi e nevoie sa experimentezi, ca sa se ajunga la un echilibru? si apoi, cat timp iti ia sa inveti sa traiesti fara frica acestor actiuni, desi ai deja un fond egoist bine conturat?
oricum, mi-a expirat ora. ar trebui sa plec, zise alice zambind in coltul neconvingator al gurii.

- se aud doua batai scurte si hotarate in usa cabinetului-

- trebuie sa fie urmatoarea programare... intra, te rog!

clanta se indoaie sub forta unei maini ce o apasa de pe partea cealalta.
un tip inalt; cu ochi nici verzi, nici albastri, patati de dungi, cercuri si forme nedefinite caprui;
brunet; nu cu mult mai mare decat alice, deschide usa si baga capul in cabinet.
-salut, sper ca nu deranjez. azi trebuia sa vin, nu, ca deobicei?
- da, razvan sigur. alice, sper ca pana data viitoare vei dormi mai linistit. succes cu examenele!
-multumesc mult, la revedere!

alice se indreapta catre usa, razvan ii tine usa, ii zambeste, si sopteste "bafta!". il aude, ii zambeste inapoi: -oricine e la arhitectura are nevoie de bafta, zise ea si inchise usa incet, fara prea mult zgomot.

**

e sfarsit de saptamana, iar in amfiteatrul B au mai ramas cativa, unii mananca, altii deseneaza. in spate de tot, alice sta aplecata deasupra unei agende cu coperti din piele de culoarea visinei putrede. isi sprijina cotul stang de pupitru si isi stapaneste in spatele urechii o suvita de par, cu palma din prelungirea aceleiasi maini. scrie de zor, mai are putin si termina si e tarziu si iar intarzie si e asteptata.
pe pagina stanga, titlul e ingrosat si stilizat. l-a scris inainte sa-i vina vreo idee, asa ca a avut destul timp sa retuseze marginile fiecarei litere. cele doua pagini sunt aproape pline de litere repezite si rotunjite, acum inghesuie sfarsitul in josul paginii din dreapta.

Aliteratie cu Z

" deznadajduita, zgribulita si satula de iluzii am dat un anunt la ziar: caut un tip cu parul ondulat, ca sa ii zapacesc zulufii; obligatoriu inalt; cu ochi de culoarea pe care o vezi dupa-amiezele la mare cand in dreptul linii orizontului se ciocnesc valurile zilei cu norii dezmatati, nici albastri, nici verzi; in intimitate mi-l doresc dezinhibat; sa bea cafea cu zahar pana la zat; sa ma priveasca dezorientat cu atata nesat; sa fie rarait; cu vocea joasa ca un diapazon ragusit; zdrobit de marginile mesei, sa traverseze strada numai pe dungile albe ale zebrei; sa ma faca sa zambesc ca atunci cand ma pudreaza iarna zeii cu zapada; sa-mi vorbeasca la ureche numai in franceza; sa-mi fie victima si-apoi calau, sa fim in infinita antiteza; sa fiu zmeu sau zepelin, iar el zefirul ce ma porta in zare; sa scrie poezie; sa fie, ca mine, alergic la puf de papadie; putin posesiv, dar nu hipnotizat de gelozie; sa ma aleaga in locul altor o mie; sa nu-mi aduca niciodata garoafe, trandafiri rosii sau zambile roz; sa ma doreasca si poate si iubeasca, altfel n-are haz. sa aiba un "z" in nume, sa ma ia de mana si sa fugim zi de zi doar noi doi, departe de lume.
m-am semnat, am publicat articolul, am asteptat. in zadar desconsiderati hazardul. a doua zi, a venit un strain cu ziarul impaturit, m-a sarutat zgomotos pe obraz si mi-a zambit. "


transforma ultimul punct intr-un cerculet hasurat evident, inchide agenda, arunca tot in geanta, isi ia si tubul si fuge. de acum, prepozitiile s-au schimbat, a renuntat sa fuga "de" si a invatat sa fuga "catre".

razvan statea in fata facultatii de arhitectura, sprijinit de un gard, fumand serpeste, batand din picior un ritm imaginar, asteptand una din fetele ce ieseau pe poarta cu tuburi negre in spate, de care se balangane teuri si echere supradimensionate.
mai nou, are zilele de joi libere, nu se mai duce la psiholog, caci acum are de cine sa aiba grija.
maine se urca cu alice intr-un tren de noapte. o duce acasa, la scara C, sa-i cunoasca mama si sa o duca prin toate locurile de care i-a povestit, unde se ascundea la "fata", de cofetaria cu ecleruri invelite in caramel si de elesteul in care facea el "broscute" din pietre.

[ Audio ]

daca ai uitat ce se intampla, reciteste
[ partea a5a]
[ partea a4a ]
[ partea a3a ]
[ partea a2a]
[ partea intai]

La inceput, cand nu ma puteai minti

inca nu-mi explic ce era cu noi pe atunci. un straniu consimtamant comod, dar bilateral convenabil. a fost una din zilele lenese in care tacerea in doi nu a fost nicicand mai frumoasa.

ne-am trezit tarziu si ne-am intins pe tot patul, ca pisicile amortite. eram infasurata in cearceafuri si tu in parul meu, sarat in prealabil de baia in mare, de la rasarit. timpul se misca in reluare si aveam ochii carpiti de somn.
mi-am desprins asternutul alb, plin de nisip ce mi se lipise de genunchi, coate si intrase si-n buric. mi-am pus costumul de baie, un tricou si fusta mea nici alba, nici bej. ti-am aruncat slapii in fata talpilor si i-am incaltat si eu pe-ai mei in fata usii. am aruncat in geanta impletita bricheta, ultimele tigari.
-inchizi tu?
-mhm.
trantesti usa, tragi de clanta inspre tine, bagi cheia in broasca, o rasucesti si dai drumul cheilor in geanta mea de umar.

ne miscam inspre plaja. ne oprim la un moment dat. tu iti iei o portie de hamsii cu lamaie, iar eu o inghetata la cornet. pana ma chinui sa-i desfac perfect ambalajul, tu ai si terminat de mancat. impartim inghetata bicolora- tu iei partea cu vanilie, iar eu pe cea cu ciocolata. ne lasam lucrurile langa niste tipi cu o chitara. iarasi imi canta versul cantecului al carui nume il port, eu iar ii zambesc, desi e a suta oara cand repeta asta.
fugim in apa. sunt valuri mari azi: "uite, au ridicat steagul rosu".
marea e plina de alge, iar valurile rascolesc tot nisipul. inotam mai in larg, dar ne oprim acolo unde stim noi ca e portiunea in care e apa mai mica, ne ajunge ceva mai sus de buric si asteptam sa vina valurile si sa sarim in ele, fix inainte sa se sparga pe pielea noastra. iesim din mare, plini de alge verzi-brune. pasim peste scoicile de la mal, mergem la tipii cu chitara. ii gasim greu, caci valurile ne-au dus mai departe fara sa ne dam seama. ne luam ce aveam, le lasam restul de tigari, recompensa.
mergem catre dusurile de pe plaja. platim fiecare pretul unui dus cu apa calda si ne spalam separat: eu la fete, tu la baieti, amandoi cu apa rece, caci calda nu e. mergem la terasa care-mi place mie si stam sus, la etaj. ne asezam pe bancile de lemn, fata in fata. imi intind picioarele pe genunchi tai. gasim un ziar si completam integrame si un sudoku si bem cafeaua cu gheata.

s-a facut vreo 6, cerul isi schimba culoarea. plecam inapoi inspre plaja, pentru tura de dupa-amiaza. ne oprim la chiosc, caci suntem pe zero cu tigarile de cateva ore. gasim o promotie si primim doua pachete, in loc de unul. ne trantim imbracati pe nisip. eu fumez linistita, numar norii si las fumul sa iasa incet- mi se prelinge inspre varful limbii, trece printre buze si expir niste forme deloc geometrice. tu ai adormit.
inchid ochii. nu stiu cat timp trece, dar pare destul si ma trezesc. am dormit ghemuita, cu capul pe clavicula ta bronzata pe sub tricou. bate tare vantul acum, iar norii s-au inmultit. langa noi se aseaza un beagle batran cu un stapan vorbaret. ne jucam cu cainele, care isi baga capul pe sub fusta mea si-asa suflata de vant. stapanul ii prinde lesa sub sezlong, catelul se supara si se apuca sa sape in nisip, care, inevitabil ajunge tot pe noi.

s-a facut chiar frig.

-auzi, tu stii melodia lui andries- cea mai frumoasa zi?
-da. de ce?
-care ti se pare "din toate intrebarile cea mai grea"?
-taci vreo jumatate de minut; pare ca te gandesti- cred ca "ma mai iubesti?" .

sigur vine furtuna.

-ia-ma in brate.
te conformezi, adorm la loc, zambind.

[Audio]

Poveste de la scara A- partea a5a

cand intri in camera de camin 41, probabil nu dezordinea iti atrage prima atentia, nici mirosul de tutun si de sosete, ci craniul de pe birou. se vede ca a fost al unui domn respectabil, caci maxilarul este aproape complet si isi poarta mandru tigara infipta la comisura. cand razvan a intrat la medicina, baietii au facut cheta, au vorbit cu responsabila peste criptele din cimitirul bellu si i l-au cumparat pe jack, cel multifunctional, pe post de partener de tigara si material didactic.
razvan doarme in patul de sub dan si ii suporta fiecare sforait. in primul semestru, din primul an de facultate, ceilalti 3 dormeau.
-psst ba, dane
-nimic-
-ma gandeam sa mergem si noi de 1 mai la mare. imi trimite mama banii pe luna asta, de bilete de tren oricum n-avem nevoie, facem cumva cu nasu' pana-n mangalia si facem stopul pana in vama. vlad are 2 corturi, e perfect.
-nimic-
razvan isi ridica un picior si impinge salteaua lui dan cu talpa.
-nimic-
isi intinde ambele picioare, indoaie genunchii, isi ia avant si impinge cu putere salteaua de desupra, pana cand scrasnesc arcurile. si atunci imposibilul se produce, barele vechi ale patului au iesit de la locul lor, iar dan a cazut, cu tot cu saltea, deasupra lui razvan, la o distanta de 3 cm de varful nasului sau. nu numai ca i-a trezit pe baieti, dar si pe paznicul din tura de noapte, care dormea linistit in post.
maica-sa' e cea mai tanara dintre mamele baietilor, dar, saraca, a imbatranit prematur. are destule riduri si i se crapa palmele, dupa o zi de spalat "de mana". avea 19 ani, de-abia daduse bacul si il luase cu brio, si se angajase. iti dai seama ca nu i-au dat vreun post mare, ci era fata ce facea cafea si ducea hartii si dosare de colo-colo. si asa s-a nascut razvan, din bunavointa sefului. da, razvan e produsul unui viol si nu, nu si-a cunoscut niciodata tatal. mama lui a avut grija de el, a apucat sa si termine o facultate, ba chiar sa-l trimita si pe el in bucuresti sa faca una. de-abia dupa ce l-a vazut intrat la medicina si-a amintit sa respire si pentru sine si acum umbla cu un tip care a facut-o sa apuce calea bisericii. nu e pe gustul lui razvan toata treaba, dar decat sa o stie singura, fara cineva care sa-i schimbe un bec prin casa, mai bine cu misionarul.
mama l-a rugat un singur lucru: " tu sa inveti, si de restul ma ocup eu. sa ai grija cu fetele, ca la varsta asta sunt disperate sa te tina langa ele si poate iti toarna vreun copil. sa nu le bagi in seama, caci tu trebuie sa-ti cladesti viitorul. si sa nu uiti de mine, mai da-mi si mie un telefon, tine-ma de vorba cat sunt la munca. si duminica, suna dupa pranz, ca inainte ma duc la biserica."
si l-a mai pus sa promita ca se duce la psiholog saptamanal: "iti dau eu bani, dar, te rog, du-te. nu vreau sa fii incapabil sa iti cresti intr-o zi proprii copii din cauza unui cretin."
si asta facea, in fiecare joi.




intersectia e blocata, se claxoneaza in draci. semafoarele au cedat si nu mai arata decat un portocaliu intermitent. ea sta in taxi, fumeaza pe geamul din dreapta-spate. se uita la ceas, priveste inainte, vede ca masina nu inainteaza, iar soferul e cu capul scos pe geam si gesticuleaza furios, printre injuraturi. o zi tipica de joi, inainte de ora 18:00.


P.S.: personajele sunt, au fost si vor fi in continuare inspirate din realitate si nu sunt produsul unei tulburari de personalitate multipla, ci doar bucati de viata amestecate.

[Audio]

Epicentru

cred ca amintirea mea preferata cu noi doi, e de cand eram la mare si dormeam. am tresarit speriata, o data cu tine. ti-am zis ca a fost cutremur, caci inca ni se mai zdruncinau peretii. te chinuiai sa-ti deschizi ambii ochi complet. m-am uitat cu o nonsalanta grijulie, nejustificata pe-atunci, caci nu mi-e nici acum clar ce era intre noi doi si ti-am zis "nu-i nimic. culca-te la loc"

m-am dat jos din pat. tin minte ca purtam slipul albastru din costumul meu de baie si un maieu. am iesit din camera desculta si m-am dus pana in bucataria comuna. era niste cafea facuta, am turnat vreo 4 degete in doua cani si le-am umplut, pana sus, cu lapte rece din frigider. era si-un pachet de tigari pe-acolo, al nu-stiu-cui, am luat si eu una si mi-am aprins-o ca fumatorii experimentati, de la ochiul aragazului pe butelie. cu tigara aprinsa-n dinti si cu canile, m-am intors la tine. mi-am scuturat talpile de pietricele, am lasat canile pe noptiera si n-am mai inchis usa camerei. disparusei din pat. faceai dus cu usa deschisa si cu perdeaua netrasa. m-am intins in pat, pe spate, si picioarele mele erau incrucisate, unul peste celalalt. tin minte ca fumam si batea vantul si perdelele de la geam se duceau aiurea, sus-jos. si usa era deschisa larg, ma mir ca nu se trantea. si ma uitam la palma de iarba din fata camerei si la nisip, de lungimea unui spagat imperfect, si la mare. si tu vorbeai destul de tare, ca inca iti siroia apa din dus pe tine, de cum mergem sa mancam clatite si cu ciocolata si cu nuca. stiu ca am mormait ca "da" si mi s-au inchis ochii.
(de-aici mi-ai povestit tu)
ai iesit din dus cu prosopul legat in jurul soldurilor, tipic masculin, si eu dormeam, intinsa pe spate, picior peste picior, cu tigara inca aprinsa intre doua degete strambe ale mainii mele drepte. ai oftat, te-ai aplecat peste mine mi-ai luat tigara din mana, ai tras ultimul fum, ai luat o gura de cafea si m-ai trezit cu o morala demna de mama cicalitoare. imi amintesc ca ziceai" vezi, de-aia nu inteleg de ce te-ai apucat de fumat la o varsta la care esti iresponsabila. fumai in pat, foarte inteligent. luam foc imediat, uite cum bate vantul. hai da-te jos din pat, te las sa mai adormi pe plaja."
si eu nu ziceam nimic si iti zambeam. iti zambeam caci era prima din multele dati in care m-ai salvat.

Poveste de la scara A- partea a4a

dan s-a trezit inaintea ei. dormea linistita, iar la fiecare interval, de aproximativ 3 secunde, cand expira, isi clatina o suvita ce ii cazuse pe nas.
s-a dat incet jos din pat si a iesit in sosete, pe hol. dupa ce a batut in usa de vizavi ceva timp, un coleg a venit sa-i deschida. avea cearcane adanci si multe vartejuri prin par. i-a cerut imprumut prajitorul de paine si i-a dat la schimb doua tigari cu filtru bej.
intr-o mana avea farfuria cu felii de paine prajita cu peltea si cu degetele mainii stangi tinea de toarte doua cani . s-a chinuit sa apese clanta cu cotul si a impins usa cu calcaiul. a pasit incet, sa nu o trezeasca. ea il astepta pe marginea patului supraetajat. isi legana picioarele inainte-inapoi ( principala ei dezamagire, o data cu trecerea anilor, era ca devenise din ce in ce mai inalta si ca pe orice scaun ar fi stat; cu exceptia celor de bar, preferatele ei; picioarele intinse i-ar fi atins solul si nu mai putea sa si le miste).
era ciufulita si tricoul lui de pe ea, de-abia ii acoperea un sfert de coapsa. dan a pus farfuria pe saltea, langa ea, si i-a dat o cana cu ceai. i-a luat in brate picioarele si i-a sarutat genunchii- doua elipse perfecte-de "buna dimineata" . si-a rezemat barbia pe ei si ii urmarea buzele cu privirea. stia ca voia sa ii zica ceva.
- haide sa plecam. sigur exista un loc pe lume unde ploile sunt frumoase chiar si cand nu e vara.
m-am saturat de orasul asta unde masinile sunt folosite exclusiv pentru claxoane. vreau sa pot purta numai tenisi albi, fara sa se prafuiasca, vreau sa te invat sa faci dragoste pe iarba, vreau sa imi insiri toate defectele tale si sa mi se para toate absurde.
- scot zgomote ciudate cand beau apa.
-vezi, esti paranoic! pana si bulele din apa carbogazoasa iti aluneca aromonios pe limba. nu, serios. hai sa plecam.
-ai rabdare. inca putin si scapam de orasul asta. ne mutam intr-un loc unde sunt mai multi copaci decat blocuri si mai multe parcuri decat cimitire.
-... si sa fie mai curand cald, decat frig, te prefer fara tricou
-uite, promit ca te duc undeva unde poti sa porti sosete de culori, modele si lungimi diferite si nimeni nu va observa
-poti fuma peste tot?
-da, inclusiv in cinematografe, cum era si pe vremea alor nostri
-atunci, eu o sa gasesc o localnica draguta si grasa si o sa-ti cumpar borcane cu serbet de portocale facut de ea.

i-a intins pana in dreptul gurii o felie de paine, cu peltea de gutui intinsa imperfect. a muscat pofticioasa si a ros intai marginile prajite dimprejurul feliei. dan i-a zambit sincer si ochii lui au devenit albastru cobalt, ca atunci cand se juca pe degete cu omizile, nici verzi nici albe, ce cadeau primavara din duzii din fata scarii A.

-se va continua-

[Audio]

Mai mult ca imperfect

stiu ca am mai multe imperfectiuni decat ar fi normal sau , in orice caz, suficient de multe incat restul sa para nesemnificativ.
sper macar, ca un singur lucru sa fie perfect: sa dormi cu mine in brate fara sa te deranjeze ca plapuma ajunge sub mine, fara sa auzi zgomotul masinilor ce dezapezesc strazile si fara sa te sperie cutele cearceafului intiparite pe pielea mea.

Audio

P.S.: Postul si melodia sunt pentru cineva special, care a mers mai mult de 500 de mile ca sa cada in fata usii mele.

dragavecheiubire.tu

cu ce am ramas din trecut?cu niste conexiuni extrem de ciudate.

poate datorita faptului ca primul petic de piele din spatele urechii pe care l-am sarutat, iti apartinea, am ajuns sa asociez parfumul fiecarui baiat, cu parfumul pielii tale.
si pe langa mine tot trec straini si ii urmaresc, sa stii. incerc sa-mi dau seama de ce miros a tine.

cu mainile tale, m-am descoperit chiar si pe mine, incluzand zonele in care pielea imi e mai calda.
si pe langa mine, tot trec straini si ma urmaresc. incerc sa-mi dau seama de ce cand ma cauta, urmeaza aceleasi cute si mici santuri ale pielii ca si tine.

primul "uita-te pe geam, ninge!" ti l-am spus tie.
si pe langa mine, tot trec straini. incerc sa-mi dau seama de ce ninge in fiecare an de atunci.

si unii ar fi zis ca te-am iubit superficial, cu un numar de despartiri suficient de mare incat sa fie pronuntat de-abia pe la 10 ani, si cu impacari aferente. dar dupa cum vezi, te-am iubit atent, cu detalii pacatoase.

[Audio]

Cauta-ma

Adorm cu mana sub perna, unde ascund un tricou de-al tau. Dorm mereu pe burta, in caz ca ai veni mai incolo si ai vrea sa mi te alaturi, pe jumatatea ta, din patul meu; ai putea sa-mi saruti doar spatele, cum imi place mie. Cauta-ma cu mainile:

• aici Pe mine m-ai lasat visand in camera noastra alba, de la mansarda cu usi vechi, din lemn scartaietor. Eu inca dorm acolo, am ramas cu tine in vacanta. Imi place sa ma dau jos din pat, sa-mi lipesc fruntea de geam si sa vad siruri de copii cum se dau cu aceeasi sanie, pe strazi devenite derdelusuri. Iau zapada de pe pervaz, improvizez un bulgare si il zdrobesc de obrajii tai. Te strambi, iei moaca de copil rasfatat si iti pup zapada deja topita.

• aici Daca ajungi tarziu, pe mine ma gasesti dormind pe salteaua noastra din Vama Veche. Sunt dispusa sa petrec alte nopti albe si sa ma trezesc impartind o saltea subtire si tot praful de pe jos, strans in cocoloase, cu tine. Dupa, sa imi cobor privirea si sa vad ca iti port doar camasa in carouri.

• si aici Insa, nu uita ca imi place la nebunie sa nu dorm cu tine. Imi plac asa de mult noptile la tine, in patul alor tai. Vad rasaritul in folia de aluminiu pusa in geamul vecinului de la et. 4, din blocul de vizavi. Cateodata vad cum rasare soarele in patul tau, insuficient chiar si pentru o singura persoana, si imi deschide ochii fortat, eu neavand nicio intentie de a ma scula vreodata de langa tine.

[audio]

Poveste de la scara A- partea a3a

Fix cand a iesit din camin si a facut dreapta, din cladirea alaturata, cea de fete, o umbra neagra a cotit dreapta, la randul ei.
Au ajuns amandoi in statia de tramvai de vizavi. Asteptau cu mainile in buzunar si scoteau aburi din gura, sub forma unor cerculete imperfecte.
Dan s-a apropiat de ea si i-a adresat cea mai comuna replica de bagat in seama: "ai cumva un foc?". Isi tinea tigara preferata intre dinti, si nu intre buze. Ea i-a zambit, a coborat privirea si si-a rasucit mana in buzunarul paltonului cu doua randuri de nasturi. I-a aprins ea tigara.
Asa au ajuns in barul in care el isi petrecea fiecare noapte de sambata. Ghici ce, era tot sambata, dar de data asta nu mai statea singur, pe scaunele inalte de la tejghea, socializand fortat cu un fost coleg de liceu, actual barman, si scrumand un pic cam des, asteptand aparitia unei prezente feminine.
Nu, asta-seara era langa ea. Avea parul scurt si ondulat, castaniu, perfect pentru a-ti trece mana prin el si a-l ciufuli si mai mult. Ochii ei mari, migdalati, de culoarea malachitului, ii urmareau fiecare cuvant ce i se lipea de buze. Stateau fata in fata, se aplecau unul inspre celalalt, pentru a se auzi, iar carliontii ei atingeau lobul urechii lui. Si-au dat seama ca au copilarit impreuna, dar ea statea la scara C. Pe la 10 ani, el o placea, dar atunci isi exprima afectiunea lovind-o peste fund cu toata puterea la leapsa si trangand-o de par, la "prinselea".
Acum, a procedat altfel. Ii zambea necontrolat, instinctiv. Daca inchidea ochii, chiar si pentru o secunda, incaperea joasa, semi- intunecoasa, se invartea putin; bause "ca deobicei", dar mai repede, de emotie. Nu isi dorea decat ca ea sa fi purtat doar paltonul cu buzunare adanci, ce ascund brichete, si falduri, ce ii ascund corpul.
In mod normal, le spune fetelor urate ca nu ii plac fetele frumoase. Iar fetelor frumoase ca ii plac cele interesante. In schimb, ei i-a spus ca numele si parfumul ei ii amintesc de ploaia de afara.
Ploua infernal, si daca ar fi avut caminul mansarda, s-ar fi iubit prin mansarde.
S-au multumit cu patul lui, cel de deasupra, cat colegii de camera erau printre alte coapse sau in vizita saptamanala, la scara A.

-se va continua-

[Audio]

P.S.: Orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Poveste de la scara A- partea a2a

Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.

-se va continua-
[audio]

p.s.: orice asemanare cu realitatea nu este accidentala.

ma intorc tarziu, dar asteapta-ma

azi m-am intins pe cei doi metri de saltea si am baut 3 cafele sau ma rog 3 cani cu surogatul ala dulce. am inceput o carte noua. are coperta verde si e scrisa de tipul ala, care nu, nu e in echipa nationala a cehiei de fotbal. am cantat prin casa si mi-am amintit sa-mi ud mandarinul din ghiveci. am facut doua liste cu cadouri de craciun: una cu cele dorite, alta cu cele pe care urmeaza sa le cumpar. am primit o invitatie +1 la o petrecere. am ajuns la concluzia ca toata muzica pe care o ascult este perfecta pentru artistii ratati ce-si ineaca dezamagirile in alcool. astept sa se faca 7 si sa ma duc in oras. o sa-mi fumez ratia zilnica si o sa-mi cheltuiesc banii pe bauturi rozalii de fete, servite in pahare triunghiulare cu cirese confiate cu gust de plastic sau lamai verzi. o sa ma intorc mai tarziu, cu ultimul autobuz.

p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.

[audio]