Galbenus

Audio

m-a prins controlorul azi in autobuz. nu aveam bilet.am scapat fara amenda, dar m-a dat jos din masina la prima statie si am luat-o cu pasi marunti inspre casa. pe drum, am vazut cel mai galben copac vreodata. de dinainte sa stiu sa vorbesc,m-am indragostit de ideea de copaci galbeni si perfecti.imi aduc aminte ca, intr-un an, ma intorceam cu ai mei cu masina, de la munte, dupa un weekend care se vroia placut si avea rolul imposibil de a ne apropia. tata apasase in sfarsit pe acceleratie, ajungand pe un drum lung si drept. de-o parte si de alta a asfaltului, erau copaci inalti ( mie-mi pareau ca atingeau norii), batuti de toamna. treceam de fapt printr-un fel de tunel galben si obsesiv, aproape infinit. imi parea ideal, cel mai potrivit loc in care m-as fi putut opri sa imi dau voie sa ma simt vulnerabila, mica in fata hipnozei galbene. a fost prima data cand mi-am zis "aici mi-ar placea sa mor". imi lipisem nasul de geam si zambetul de buze si noi goneam in continuare inspre orasul nostru haotic si prafuit si tunelul galben se risipea in spatele nostru. atunci, am vazut pe marginea dreapta a drumului, un grup de femei triste, ce faceau cu mana masinilor ce le ignorau, totusi, nu semanau cu autostopistii. ele mi-au aruncat un pahar cu apa rece in fata fata si m-au trezit. ele m-au facut sa constientizez ca tunelul ce-mi parea magic si ma mistuia cu frunzele lui de culoarea focului de tabara, era de fapt o padure in care soferii isi potoleau cu corpurile lor murdare (ingalbenite poate doar de tutunul pe care atunci il detestam) cele mai bolnave fantezii trupesti, cu o simpla deschidere atat de curea, cat si de portofel. m-a trecut un fior amar, mi s-a facut pielea de gaina si mi-am grabit pasul spre casa, imaginandu-mi alt loc perfect.

Inainte si dupa

inainte imi placea sa dorm, acum beau cafea.

inainte imi placea sa vorbesc, acum imi place sa ascult.

inainte aveam prieteni, acum am si mai multi.

inainte credeam orice, acum cred absolut orice.

inainte vroiam sa fiu mare, acum vreau sa fiu ca inainte.

inainte nu stiam cum sa ma sarut, acum nu stiu cum sa ma opresc.

inainte stiam sa numar numai pe degete, acum nu mai am cum,ma tin de mana.

inainte nu stiam sa merg pe tocurile mamei, acum nu stiu sa merg nici pe ale mele.

Hmm

Oare e nevoie sa iau primul tren si sa rup pozele cu tine si cu noi in bucati cat se poate de mici si sa le dau drumul in vant?

Oare e nevoie sa fac asta cand trenul merge repede ca sa fiu sigura ca o sa se imprastie in cat mai multe locuri si ca nu o sa mai pot gasi niciodata vreo particica?

Oare o sa ma uit dupa bucati cum o sa zboare si o sa-mi doresc sa cobor din tren si sa fug si sa caut toate fragmentele din fotografii si sa ma chinui ore in sir sa le lipesc?

Oare o sa plang?

Oare o sa regret?

Oare o sa zambesc?

Oare am nevoie de gesturi dramatice ca sa trec peste un episod nefericit?

Oare a fost nefericit?

Oare vreau sa uit?

Oare stiu ce vreau?

Oare o sa fac ceva ?

Nu.

Uite...

Audio:http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk&feature=related
totul incepe asa
te uiti intr-un punct fix
si o silueta se apropie de tine
si pana sa vezi cine e,e deasupra ta si te saruta.
ai ochii inchisi.
nu vrei sa-i deschizi.
stii doar ca plaja e mai goala decat a fost mintea ta vreodata si mai stii ca alaturi e marea.
nu vrei sa stii cine e cel care te saruta,dar vrei sa o faca in continuare.
nu te intereseaza numele,numarul de telefon,orasul natal,hobbyurile,culoarea ochilor,ce l-a deteminat sa faca asta,daca sta singur sau nu.nu .absolut nimic.doar sa nu se opreasca.ti-e bine
nu vrei romantisme.
nici relatia vietii.
vrei doar sa ramai cu ochii inchisi si sarutul ala nenorocit sa nu se mai termine.

Evrika

Audio: http://www.youtube.com/watch?v=qTTGX27fsA4

Gen descoperirea zilei

De ce are cartea "Ce stiu barbatii despre femei?" doua sute de pagini goale?

Pai,sa vezi...

azi am facut o analiza a relatiilor

vai cat de cliseu sunt toate

la inceput

totul e un zambet

si un fior si o indragosteala si mama ce frumos e tot.si orice coincidenta ti se pare de fapt ceva

meant to be

pe urma

esti indragostita

si el de tine

si e totul super

si il bagi in cercul tau de prieteni totul bine

mai trece niste timp deja il iubesti

dar

incep micile certuri din motive stupide

initial treci cu privirea

inghiti,suporti,accepti, ca sa ii pari lui perfecta si total non-absurda doar tii la baiat

pe urma incep certurile din ce in ce mai dese

ti-e cam sila sa mai accepti tot cacatul lui incepi sa te certi cu el sa ii faci scandal

si il faci de ras

si te porti nasol si el suporta tot te-ai desparti de el dar ti-e mila

sexul devine naspa si el

apare un fost prieten

te apuca nostalgia si vezi in fostul dobitoc toate chestiile pe care nu le are actualul dobitoc

te-ai desparti de actualul dar saracul

totusi el s-a purtat frumos

si stai intr-o sila si o scarba totala

asteptand ca idiotul sa te recucereasca

ai vrea sa faca cele mai frumoase gesturi
ai fi chiar dispusa sa le accepti dar

nu

el crede ca se rezolva de la sine

la fel ca si pana acum si eventual

aduce flori

aceleasi flori ca si pana acum care au devenit cliseul absolut.

fac ceva rau,nu ma mai iubesti,iti aduc flori,esti din nou a mea

In pat

nimeni nu doarme mai linstit ca mine,nici macar un suflet mort

pentru ca mie nu mi-e frica de moarte,de timp,de intuneric.

tu,in schimb,te misti,vorbesti,tresari,depui efort

ca si cand maine nici nu va mai fi,maine se va termina coleric.

doar impreuna dormim perfect:

eu respir in bratele tale ca iarba dimineata,dupa ploaie,

iar tu inspiri,deloc discret

pentru noi,cat sa ne-ajunga aerul pentru o viata.

uite cum ne completam

.

M-am trezit cu cineva in brate, nu stiu exact cine, dar mirosea a tine.Aroma de cafea proaspat rasnita, cu gust de mare in care plutesc multe chistoace fumate asteptand rasaritul.M-am trezit goala langa acel cineva, ce inca pareai sa fi tu,dezvelita total, nu ca in filmele americane,cu un cearceaf care imi acoperea mie sanii si tie masculinitatea. Cearceaful nostru,al meu si al persoanei ce semana cu tine,era mototolit pe jos,perforat cu arsuri de tigara. Pielea iti era plina de nisip,parfumul meu si niste scrum.Mi-am mutat corpul inspre marginea patului,am luat o gura de cafea rece si amara,numai zat si mi-am aprins, ca din reflex,inca o tigara.M-am indreptat spre baie,lasand in patul de doua persoane, o persoana ce-mi amintea de tine si mormaia ceva ,cu gura intredeschisa.Mi-am dat drumul la apa,stand pe marginea cazii,asteptand sa devina suficient de calda incat aburii sa sufoce formele din fum,adevarate capodopere moderne,pe care viciul meu le creeaza inconstient.Mi-am dat drumul in cada si am inceput sa-mi curat ranile sangerande,urme ale fostelor relatii.Unii raman cu tatuaje,case ,caini sau copii;eu cu rani adanci.

Papiota

As vrea sa devin croitoreasa,

Sa-ti cos buza de jos de-a mea,

Sa-mi fac o rochie lunga,alba,de mireasa,

Sa-ti prind cu un nasture mana stanga de dreapta mea.

Ti-as coase ochii deschisi,sa ii privesc mereu verzi,

Un zambet larg,din ata rosu-sangeriu

Deasupra,nori albi in care sa te pierzi

Obraji roz,sa nu pari palid,ca deobicei,ci viu.

In dreptul inimii,ti-as coase un fermoar,

Lung,pana pe sub coaste

Sa m-ascund in tine ,ca-ntr-un buzunar

Oricand as avea,daca se poate, zile si mai proaste.

Fara frica,fara degetar,

Mi-as coase langa tine toata viata

Cu un nod strans de doua ori,galben-mustar,

Tu ai fi un ghem si m-as infasura in jurul tau,ca ata.

Mai in gluma, mai in serios

Cand te-am cunoscut,

Nu stiam sa numar,

Nu stiam sa cant.

Purtam soarele pe-un umar,

Si ma jucam prin vant.

Pe-atunci aveam pistrui

Si bretonul mult prea scurt

Ochii mai putin caprui,

Iti ziceam ca stiu sa ma sarut.

Ma priveai cu ochi atunci verzui

Nu stiu cum de m-ai crezut.

Ne jucam cu mingii,flori si bete

Cand pierdeam,ma pupai pe obraz

Recompensa:mere verzi,padurete.

Cu inele din fir de iarba verde-praz

Ne-am logodit in spatele unor tufe crete.

Atunci ne-am sarutat,nu numai pe obraz.

Erai ud si dulce

Ca o inghetata in soare

Cand ne-a vazut,bunica s-a mirat:si-a facut cruce.

Ne-a batut la fund,pe fiecare

Ai inceput sa plangi cand ai vazut ca de par vrea sa m-apuce.

De cand nu te-am mai vazut,

Am invatat sa supar,

Am invatat sa cant.

Dar tot nu stiu sa numar.

Doi fac tot unu,inelele s-au frant.

Yesterday

-Cand eram de varsta ta,nu o ascultam pe maica-mea cand imi spunea sa sting lumina si sa nu mai citesc,visam mai mult la maine si aveam complexe।Colectionam tot felul de prostii:ba scoici,ba ace de siguranta si imi rodeam unghiile।Nu stiam sa dansez ,sa vorbesc in public,nici sa rezolv probleme de trigonometrie।De gatit,nici nu mai vorbesc,dar imi placea sa spal vasele।Imi incercuiam data nasterii in orice calendar si de fiecare data cand ieseam din casa,paseam cu dreptul।Si cu pisicile negre aveam bataie de cap.Noroc ca impotriva ghinionului pe care mi-l aduceau,aveam descantec:trei pasi inapoi+o cruce(de 3ori).Prietena mea era pasionata de dalmatieni si avea papusi mai frumoase –ea nu le tundea pe ale ei.Cand ma scotea tata in oras,imi luam prajituri cu cea mai multa ciocolata,pe care le mancam incet,in lingurite mici,razuind apoi cu degetul ramasitele de pe farfuriile albe cu dungi bleu.Eram alergica la paianjeni si la puful de plop.Imi doream sa stau intr-o mansarda,cand o sa fiu mare,sa ma sarut cu un baitat si sa stiu sa merg pe tocuri.-Si acum,ce iti doresti?-Sa am din nou varsta la care imi doream sa fiu mare.

Continuare

In fiecare seara,cand stingea lumina lustrei ei cu doua becuri in forma de lumanare(stinsa,eventual,avand in vedere ca straluceau prea putin,spre deloc),L. se tavalea pe toata lungimea patului ei cu tablii de lemn si cu doua saltele,intinzandu-si corpul de adolescenta insomniaca pe burta si pastrandu-si talpile in aer.Degetele mainilor lungi i se infasurau singure in jurul suvitelor castanii de par,iar fluturi nabadaiosi incepeau sa-i roiasca prin stomac:se indragostea;de mirosul proaspat al cerului cu stele,de paloarea lunii,de umbrele mereu mute si de singuratatea ce suiera prin oras.

<Ai simtit vreodata ploaia?
Stiu ca n-ai cum;esti doar o gramajoara de hartie.
Cu totii imi spun ca ochii mei se joaca.In ochii mei se nasc furtuni, de fapt.Caci furtuna ce e pana la urma?Un joc de-a Dumnezeu.Mie nici macar nu-mi place ploaia,dar o simt intens,o simt venind din mine.Cand zambesc ,simt ploi de vara,care te prind pe nepregatite in parc,care te fac sa alergi cantand pana in statia de autobuz sau un copac acoperitor.Cand ma cert,simt norii cum se aduna in vartejuri,peste munti,cand ti-e frica si sa respiri sa nu starnesti ploaia.Simt fulgerele cum se izbesc de pervaz si tunetele imi strapung geamul…simt totul aici,in mine.>>

Fara niciun fel de reticenta,viata i se desfasura la fel.Rutina mersului la liceu,cu un metrou supraaglomerat,fara aer,cu ghiozdanul aruncat intre picioare ba pe tocuri,ba in slapi,cu fruntea rezemata de usa si cu varful nasului aburind geamul acesteia.

Din 2 in 2 minute isi verifica ceasul cu cadran dreptughiular,tinut intotdeauna la mana dreapta(da!ciudatenia ei in fata celorlalti era ca-si purta ceasul la mana dreapta),sperand la fiecare verificare sa intarzie la ore cu un motiv plauzibil.Din nefericire,e prea punctuala.

Coboara din metrou(deobicei cu nume de metropola),intotdeauna pe la prima usa din fata,urca scarile,doua cate doua,pe cele rulante se aseaza pe in partea dreapta a unei trepte si asteapta sa fie dusa la suprafata.Alege intotdeauna cel mai lung drum spre scoala,ocolind parcul plin de craite si castani.Isi aprinde tigara,tragand adanc in capul pieptului.Calca frunzele uscate de castani,omorandu-le printr-un fosnet,inchide ochii atunci cand trece pe langa tufele de craite,portocaliul intens de semafor o nemultumeste.E enervata in fiecare zi de aceleasi poteci pavate cu pietricele care zornaie,sarind in dreapta si in stanga.Viseaza la zile fara scoala,la ciocolata calda,la sarutul lui M.,la schimbare.Uraste sa i se inaspreasca mainile ,sa aiba nasul rece ca un catel,temperaturile sub 20grade,sa piarda pagina la care ramasese sa citeasca,sa fie contrazisa,mirosul de vinete coapte,parfumurile pe baza de vanilie,pasarile si sa-si piarda cerceii.

Dupa ore interminabile,existenta i se repeta.M. o ia de la liceu,pe acelasi drum ocolitor inspre metrou ,se asaza pe banca si e singurul caruia i se poate plange.

Si daca...

Cum ar fi ca,vreme de 60 de ani sa te trezesti in fiecare dimineata langa corpul meu,la inceput cu rotunjimi fragede si nedefinite,apoi cu o suplete totusi obraznica a linilor aproape pictate,devenit elegant prin supunere si maternitate si la final ridat de toate noptile de dragoste.Cum ar fi sa fie adevarat?

[Eu nu te vreau materna, plangacioasa,Te plac cum esti: o pacatoasa!]

Azi-noapte

Am senzatia ca a dormit cineva strain azi-noapte in patul meu,cu alt miros,alt caprui al ochilor si alt ritm al inimii,cu alta pozitie in somn,care mi-a aruncat pernele si ursuletul,a tras jaluzelele si a inchis geamul,care a purtat pijama,care nu si-a spus rugaciunea,care mi-a mototolit plapuma.Acum n-am somn.Nu dorm bine in paturi straine.

Epilog

Mergea ,privind in jos, pe dalele prafuite ale orasului in care isi simtea sufletul acasa,apasand pe fiecare dintre ele,parca povestindu-le viata.

Toate librariile erau goale,ca tot orasul ,de altfel,doar lumina opaca,fara o sursa bine definita,umpland aerul nostalgic.L. isi tinea umbra de mana si apuca cotorul de culoarea visnii putrede al unei carti cu cealalta.Pe prima pagina,isi recunoscu scrisul ,rotunjit ,apasat si dezordonat ca intotdeauna "Amintiri".

Cartea,un album foto,cuprinde ,de fapt toatemomentele surprinse pe o pelicula infinita din relatia lui M. cu L. .Saruturi,strambaturi,"bezele", biletele ascunse prin buzunarele de la spate ale blugilor,trandafiri albi si ghiocei presati ,lacrimi bine conservate,bilete de teatru,de film,poze din copilarie(cand,desi nu se cunosteau,se iubeau de pe atunci ca doi nebuni),te iubescuri urmate de randuri intregi de semne de exclamatie(care aici nu exprima mirarea,ci hotararea autorului),bilete de tren,abonamente de petrou,contururi de inimioare trasate cu buricele degetelor pe geamurile taxiurilor,nume scrijelite pe banci sau copaci,deobicei incadrate in dificile operatii de adunare,care dau intotdeauna acelasi rezultat(L.+M.=<3),tavaleli>

L. rasfoi paginile pana la cuprins.

"Capitolul 5:Incercari .Ghinion,certuri,lacrimi,furie,usi,telefoane,palme trantite,diferente,urlete,nervi,dezamgiri,impacare,pierderea prietenilor,libertatii,vina distribuita reciproc,fugi de-acasa,probleme.

L. rodea un nasture rotund si sidefiu de la camasa lui M. .Simtea stransoarea hotarata a dintisorilor ei si ii saruta,din reflex fruntea ce visa in continuare.

-L.,pe unde esti?

-Printre problemele noastre.

-Totusi,toate au avut rezolvari.

-Cmpromisuri,vrei sa spui.

-Nu,solutii.

-Predominant nereusite.

-Cum asa?Inca ne iubim!spuse M.,patruns de o indignare adormita.

-Dar oare pentru totdeauna?

-Da.

(L. se stranse mai aproape de camasa lui M. care mirosea perfect a parfum,tutun si coniac).

-Iubito,ce mai visezi?

-Stai ca mi-a cazut palaria.

-Porti tu palarie?Nu te-am vazut niciodata.

-Macar in vis sa indraznesc.Umbra,draga umbra,adu-mi palaria inapoi!

-Unde fugi?

-Nu stiu.E lumina aceea infernala,a zis L. gafaind oprita din alergat.

-Te ajut sa o prindem din urma?

-Nu.Ma descurc.Stai ca nu o mai vad.ma duc dupa ea.Sa nu uiti ca te iubesc!

-Cum sa uit?

M. tresari si visul i se spulbera in particule.Ingesuita-n bratele lui,in fotoliul extensibil,L. dromea linistita ca un copil multumit.

Nu avea de unde sa stie ca somnul rece o furase.

Nu si-a dat seama decat cand a sarutat-o lung,zgomotos chiar si buzele nu i se clintira;schitau acelasi zambet indragostit.Era prea tarziu.Ea plecase sa-si gaseasca palaria,undeva unde lumina dispare de tot.

Si totusi..."Nu-si putea imagina viata fara el."

...Sa nu sfaramam visele din noi...

Fragmente inchise-n pleoapa

Noapte de noapte,L. isi strecura rotunjimile corpului in pat,lipita de perete,intotdeauna cu o mana pastrata sub perna rce si cu picioarele in afara coconului de plapuma.

Pana sa adoarma,isi freca talpile una de cealalta,amintind de jocul bebelusilor inchisi in pantecele mamelor sau poate doar ii amintea de atingerea talpilor lui M. .

L. s-a nascut somnambula si foarte bruneta,cu aspect aproape asiatic.Cand era mica,isi gangurea singura povesti de adormit pe sine.Nicidata nu-i placuse Cenusareasa(cum sa ramai fara pantofi?!),era mai curand adepta Albei ca Zapada,o poveste de iubire continuata chiar si tragiucl eveniment de inecare cu un mar otravit.

Visele erau intr-adevar o problema serioasa..de cele mai multe ori le confunda cu viata insasi.De cate ori nu si-a lovit piciorul de perete,crezand ca este de fapt intr-un meci de fotbal cu tribune pline,coplesit de aplauze,in care sutul ei era decisiv?Sau nici nu cred ca mai tine minte de cate ori s-a trezit plangand,visand cum ar fi viata fara M. .[Bizar sau nu,desi traise si inainte de a-l cunoaste pe M.,ba foarte bine chiar,aceasta perspectiva ii parea acum catastrofal de imposibila.]

Intr-o seara, cand L. si M. au dormit impreuna,dupa o petrecere in compania unor prieteni vechi ,a multor pajhare golite si a unui strat dens de fum.Culcusul lor le-a fost un fotoliu extensibil de o persoana si jumatate,adica,cat pentru M.(nu intelegeti gresit,pentru M. si jumatatea lui,L.).Au cascat amandoi pofticiosi,inghitandu-si unul celuilalt somnul,pana cand au patruns pe taramul periculos al viselor,tinandu-se in brate.M.,probabil jinduia ,cu pleoapele inchise si buzele despicate,la sanii lui L.,tavaliti prin patul lui de adolescent controlat de hormoni.Pana cand,L. a inceput sa tresara.M. s-a dezmeticit,s-a rezemat cu un cot in cotiera fotoliului si cu un ochi intredeschis a inceput sa-i vorbeasca:

-Ce faci?

-Uite ma plimbam,raspunse L.,pierduta de-abia in inceputul visului.

-Cu cine te plimbai?intreba M.,cu o usoara doza de gelozie in tonul adormit,tipic masculina.

-Nu cu tine.

-Dar....?

-Imi plimb umbra.

-Pe unde?

-Prin viata mea.

-I n ce etapa a ei?

-In cea mai luminata,raspunse zambetul lui L. .

-Cum se poate sa-ti vezi umbra in lumina?

- E simplu:e lumina inainte de marele intuneric.

Mazgaliturile vietii

Viata lui L. pana acum 15 ani si 8 luni se derulase fara scantei sau explozii.

Era absolut tot,mai putin comuna si numai ideea de a fi la fel ca o alta persoana,o infiora.Nu credea in prietenii cei mai buni,deoarece i se demonstrase ca acestia nu exista.Nu credea nici macar in ea.Incetase sa judece oamenii,considerand ca fiecare isifabrica fericirea.

Avea cativa prieteni,castigati din intamplari mai mult sau mai putin fericite,majoritatea baieti,restul colege.Desi realiza ca baietilor le e practic imposibil sa inteleaga o fata,ea ii intelegea pe ei;cu toate obsesiile lor legate de jocuri,cu toate ideile preconcepute si copilaresti legate de anatomia fetelor.cu dorinta lor inexplicabila de superioritate in orice moduri,inzestrati cu neindemanare nativa,cu gusturi indoielnice legate de moda,cu un apetit gigantic si stangaci in incercarea de a formula biletele de dragoste.

Cand avea 4ani,unicul interes al lui L. era sa le decupeze ochii luciosi de plastic ai papusilor;sa le fereasca cumva de lumea mult prea des rea.

L a5 ani,inca desena cu creioane cerate pe peretii din spatele fotoliului plusat din sufragerie.Pana cand,mama i-a potolit porinirile artistice prin palme bine aplicate.(Totusi,nu si aminteste sa fi desenat vreodata "Eu,mama si tata").

La 7ani,a sustras din camara imbacsita cu borcane mai mult sau mai putin pline cu dulceata,o surubelnita cu capul "cruce",cu maner rosu si si-a gaurit tocul usii camerei ei.Gaura era suficient de mare si rotunda,incat sa-i permita pupilei sale migdalate,sa spioneze cum mama se cuibarea in fiecare seara la pieptul tatei,facand plapuma sa fosneasca.(A se preciza:pentru a nu da de banuit parintilor,L. astupa cu grija vizorul din tocul vopsit alb,din lemn cu un abtibild cu o ratusca.)

La 8ani,L. a avut prima "experienta" cu un baiat.Era cu 5ani mai mare si-a intrebat-o daca vrea"sa faca ca-n filme".Curioasa,a zis:"Da!".Baiatul cret si uratel,i-a luat capul intre mainile prafuite de mingea de fotbal,i-a apasat buzele cu ale lui,facandu-si loc cu limba in gura rozalie a lui L. .Aceasta,l-a muscat scurt si dureros de varful limbii,plecand acasa fara niciun cuvant.In baie,deasupra chiuvetei,si-a spalat limba cu sapun,fiind nevoie de multi clabuci amarui pentru a face senzatia de umezeala neplacuta din gura sa dispara.

La 9ani,a furat o tigara pentru a incerca sa inteleaga de le spune alor ei ca viciul asta ii omoara.A fumat-o pana la filtru,fara a se ineca,tot asteptand sa i se intample ceva.N-a fost deloc impresionata.(Pe la 14 ani,a inceput sa-i placa.)

La 10ani,si-a aruncat toate papusile sub pat,divortand de ele.Tot atunci,a inceput sa scrie poezii intr-un carnetel verde.

La 11 ani,a inceput sa citeasca romane de dragoste,asteptand agitata pasajele in care erau descrise saruturile.Tot ,la aceeasi varsta,L. si-a visat bunicul preferat(cel care ii aducea napolitane si eugenii),bolnav in spital,iar dupa 6luni,acesta a plecat in Ceruri.

La 12 ani ,i s-a bombat pieptul.La 13,inca un pic,a trecut la sutien ,si-a lasat parul saten inchis,nici vorba brunet ,sa creasca,intrucat baietilor nu le plac fetele cu par scurt si s-a inaltat mult.

La 14 ani,deja forma sanilor se stabilise la a fi rotunda si s-a indragostit nebuneste de un fost coleg.

La 15,si-a parasit atat prima iubire,cat si pe prietenul lui cel mai bun(de fapt el pe ea,nu se pune),a intrat la liceu,a pierdut 3luni de vara nu se stie cum,si l-a cunoscut pe M.,mai mare cu un an.

Acum se aproprie de 16.L.,incotro iti fuge viata?

scris in cerneala albastra

L. isi plimba ochii usor cam vioi pentru acea ora prin intunericul desavarsit al camerei de 10 pe 10.Urmarea atent fiecare umbra ce se odihnea pe cate un perete alb:umbra unei plantepe care mama i-a cumparat-o in ideea de a socializa,umbra draperiilor si umbrele luminilor.Prin bezna,se chinuia sa-si faca unghiile de la picioare;oja rosie o atragea cel mai mult.Folosita numai pentru unghiile de la picioare,create pentru a fi acoperite si care tipau din toti rarunchii rosului doar in dus sau la culcare.

L. isi desfasura acest intim ritual doar in timpul noptii.De ce?Pentru ca L. se indragostea noaptea.Se indragostea numai noaptea ,atunci cand nimeni nu o vede;nici macar mama,ca nu e invelita cu plapuma pana sub barbie.Dansul feromenilor este unul tainic,destinat numai noptilor instelate.

In fiecare seara,candstingea lumina lustrei ei cu doua becuri in forma de lumanare(stinsa,eventual,avand in vedere ca straluceau prea putin,spre deloc),L. se tavalea pe toata lungimea patului ei cu tablii de lemn si cu doua saltele,intinzandu-si corpul de adolescenta insomniaca pe burta si pastrandu-si talpile in aer.Degetele mainilor lungi i se infasurau singure in jurul suvitelor castanii de par,iar fluturi nabadaiosi incepeau sa-i oiasca prin stomac:se indragostea;de mirosul proaspat al cerului cu stele,de paloarea lunii,de umbrele mereu mute si de singuratatea ce suiera prin oras.

Timpul,in inocenta lui trecea prea repede pentru L. .Ii imbatranise pana si ursuletul,ramas acum fara un ochi si cu mult mai putina blana.Ii rapea si zilele prea curand,secerandu-i orice moment in crae s-ar fi putut indragosti de un soare frumos,daca nu de un baiat(neaparat cu ochi verzi).

Numele lui L., desprins parca din romane siropoase,era cel pe care il gasea scris de mama sa pe copertile caietelor sau pe spatele pozelor de la mare,din vremea cand era si ea adolescenta,nume scris caligrafic impecabil,asa cum numai curtezanele semnau sub pseudonim ravasele destinate amantilor .Cu un astfel de nume,demn de povesti cu zane,era clar ca menirea lui L. era sa aduca placere oamenilor.Studia germana si franceza in particular pentru a-i face placere mamei,urma cursurile unui liceu cu profil real,pentru a- face pe plac tatei,nu purta uniforma decat pentru a nu crea neplaceri si nu asculta muzica tare pentru a nu-si nemultumi parintii.Ce ii facea ei placere?Sa viseze ca iubeste si ca a trai aceasta viata ,chiar ii face placere.

Desigur ,si ciocolata,oja rosie ,bratarile,plimbatul prin centrul vechi,cafeaua dulce,cartile filozofice,filmele tulburatoare,bezelele,studiatul oamenilor,muzica cu mesaj ,camasile,sunetul sorbitului prin pai,trosnitul degetelor,cronicile de carti,revistele literare,acadelele,culoarea verde,fotografiile cu tenta retro si utilizarea pixurilor cu cerneala neagra,constituiau cateva dintre deliciile absolut necesare desfasurarii vietii.

Cronica

Sunt un"observator al spectatorilor" asa cum spunea Kafka.Privesc detasat chiar si desfasurarea spectacolului vietii mele.Un amalgam stupid de rasete si lacrimi ,majoritatea fara rost,fiecare sfarsite din senin.Blestemul meu e ca nu pot sa intervin niciodata in propriile-mi greseli,le pot doar constata si regreta,macinandu-mi zambetul;sa critic toti actorii,sa le blamez fiecare pas,sa ii dispretuiesc chiar si pe ai mei,fara sa pot face nimic...sa deschid gura si sa nu se auda decat ecoul tacerii...sa nu-mi mai pese nici macar ca sunt singura in sala,genericul s-a sfarsit demult,fara spectatori sau aplauze..sa nu-mi mai pese ca joc rolul arlechinei singuratice,singurul si cel mai important rol din piesa vietii mele.

vreau

Vreau sa ma mangai pana iti tocesti buricele degetelor si devin ridate ca ale unui muncitor pe camp;sa ma saruti ,pana cand limba iti devine letargica si nu mai poate deosebi gustul dulce de cel amarui;sa ma tii in brate ,pana cand oasele mainilor ti se vor sfarama in pulbere;sa-mi scrii pana epuizezi hartia,cerneala,tusul si grafitul;sa ma privesti pana iti distrugi pupilele;sa ma pozezi pana ard lentilele;sa dormi cu mine pana se supara Morpheu;sa calatorim pana cand pantofii ne raman orfani de talpi;sa ma iubesti-e chiar atat de greu?

~schita~

Stii,atunci cand pui apa sa fiarba,unele bule freamata impreuna,altele se rasfrang.Intotdeauna ramane una care tremura singuratica,in mijlocul ibricului.Asa se simtea si ea,incoltita de prea multi ochi straini,care parca ii vanau orice greseala.Anul trecut fusese atat de ciudat..a iubit de trei ori,si-a schimbat comportamentul de treizeci,a devenit mai inchisa,la fel cum pastrezi jucariile copilariei intr-o cutie de carton pentru a le feri de praf.Nu o mai multumea nimic.Rareori,cateva sentimente traite alaturi de el,anumite clipe ce nu pareau sa dureze mai mult decat sorbitul unei cafele si poate cateva forme neobisnuite ale norilor.Nu se simtea impacata:cu ea,cu ce simte,cu cei din jur,pe care parca nu-i mai cunostea,cu impulsurile,cu dorintele ei.Mama ii tot zicea:"Tu,te-ai schimbat mult.Nu mai esti aceeasi."Maria riposta repede,fara a digera cuvintele:"Numai pe mine ma vezi ca ma schimb!Poate ca problema e de fapt la voi!".In clipele acelea,punea mana pe telefon,il suna pe el(el,tot el,singurul capabil sa o inteleaga,asculte si eventual iubeasca) si ii propunea printre suspine sa se vada cat mai repede,ca sa plece de acasa.El schimba un tramvai si un metrou,suna la interfon,ea isi lua geaca si geanta portocalie si trantea usa.Il lua de mana,il pupa fugar pe obraz si grabea pasul spre o zona sigura,in care nicun cunoscut n-ar fi putut sa o vada cum inhala nevrotic fumul unei tigari.Se linistea,il lua in brate si ii multumea ca e singurul caruia ii pasa.Cel mai frumos era cand se plimbau doar ei doi,ca niste tineri boemi,care isi savurau portia de cafea,de soare,de tutun,de iubire.Maria se apucase sa numere:cel mai mult a pertecut cu Eduard 8 ore..intr-o zi.I se parea atat de putin.Nici nu e de mirare ca ii era constant dor de el."Dar cum se poate?8 ore?Dar el e mereu aici."Isi facea tot felul de planuri,unul mai indraznet ca altul:sa plece impreuna intr-o zi la Brasov.sau poate la tara?!Ce conta..atata timp cat era cu el.Simtea o nevoie acuta de libertate pe care scoala,familia,mai nou chiar si prietenii,nu i-o puteau oferi,Numai el si ideea de interzis o mai atrageau.Nu intelegeaun singur lucru:cum ea, o fatuca de cinspe ani,reusise sa se indragosteasca in halul asta de un necunoscut?Mai intalnise ea cativa tipi,care sa ii scrie poezii si care sa-i spuna"te iubesc",dar Eduard era cu totul diferit(nici in sensul bun,nici in cel rau).Nu prea pricepea ea ce i se intampla..:isi asumase un risc imens acceptand sa se vada cu un strain,individul ii aduce la prima intalnire un trandafir alb,ea se fastaceste,nu stie ce sa faca,incercand sa para totusi stapana pe ea(pe naiba!),la sfarsitul intalnirii ajunge la concluzia ca-l iubeste.Si il iubeste inca de atunci.Si e hotarata sa o faca in continuare.Urata varsta,adolescenta asta:prea multe de facut,prea mult de iubit,prea multe probleme,prea putin timp.