Saturday, October 13, 2007

Continuare




In fiecare seara,cand stingea lumina lustrei ei cu doua becuri in forma de lumanare(stinsa,eventual,avand in vedere ca straluceau prea putin,spre deloc),L. se tavalea pe toata lungimea patului ei cu tablii de lemn si cu doua saltele,intinzandu-si corpul de adolescenta insomniaca pe burta si pastrandu-si talpile in aer.Degetele mainilor lungi i se infasurau singure in jurul suvitelor castanii de par,iar fluturi nabadaiosi incepeau sa-i roiasca prin stomac:se indragostea;de mirosul proaspat al cerului cu stele,de paloarea lunii,de umbrele mereu mute si de singuratatea ce suiera prin oras.

<Ai simtit vreodata ploaia?
Stiu ca n-ai cum;esti doar o gramajoara de hartie.
Cu totii imi spun ca ochii mei se joaca.In ochii mei se nasc furtuni, de fapt.Caci furtuna ce e pana la urma?Un joc de-a Dumnezeu.Mie nici macar nu-mi place ploaia,dar o simt intens,o simt venind din mine.Cand zambesc ,simt ploi de vara,care te prind pe nepregatite in parc,care te fac sa alergi cantand pana in statia de autobuz sau un copac acoperitor.Cand ma cert,simt norii cum se aduna in vartejuri,peste munti,cand ti-e frica si sa respiri sa nu starnesti ploaia.Simt fulgerele cum se izbesc de pervaz si tunetele imi strapung geamul…simt totul aici,in mine.>>



Fara niciun fel de reticenta,viata i se desfasura la fel.Rutina mersului la liceu,cu un metrou supraaglomerat,fara aer,cu ghiozdanul aruncat intre picioare ba pe tocuri,ba in slapi,cu fruntea rezemata de usa si cu varful nasului aburind geamul acesteia.

Din 2 in 2 minute isi verifica ceasul cu cadran dreptughiular,tinut intotdeauna la mana dreapta(da!ciudatenia ei in fata celorlalti era ca-si purta ceasul la mana dreapta),sperand la fiecare verificare sa intarzie la ore cu un motiv plauzibil.Din nefericire,e prea punctuala.

Coboara din metrou(deobicei cu nume de metropola),intotdeauna pe la prima usa din fata,urca scarile,doua cate doua,pe cele rulante se aseaza pe in partea dreapta a unei trepte si asteapta sa fie dusa la suprafata.Alege intotdeauna cel mai lung drum spre scoala,ocolind parcul plin de craite si castani.Isi aprinde tigara,tragand adanc in capul pieptului.Calca frunzele uscate de castani,omorandu-le printr-un fosnet,inchide ochii atunci cand trece pe langa tufele de craite,portocaliul intens de semafor o nemultumeste.E enervata in fiecare zi de aceleasi poteci pavate cu pietricele care zornaie,sarind in dreapta si in stanga.Viseaza la zile fara scoala,la ciocolata calda,la sarutul lui M.,la schimbare.Uraste sa i se inaspreasca mainile ,sa aiba nasul rece ca un catel,temperaturile sub 20grade,sa piarda pagina la care ramasese sa citeasca,sa fie contrazisa,mirosul de vinete coapte,parfumurile pe baza de vanilie,pasarile si sa-si piarda cerceii.
Dupa ore interminabile,existenta i se repeta.M. o ia de la liceu,pe acelasi drum ocolitor inspre metrou ,se asaza pe banca si e singurul caruia i se poate plange.




No comments: