.:.Poveste.:.

~Se plimba singura pe aleile umbrite ale Cismigiului.Avea castile in urechi,date la un volum considerabil.Era frumos afara,exact cum ii placea:putin soare,putin vant.Mainile,scufundate in buzunarele pantalonilor care ii atarnau inert,zgariind pamantul,cautau nelinistite niste maruntis.A gasit pana la urma cat sa-i ajunga de o vata de zahar:mare,alba si excesiv de dulce.Cu vata in mana s-a indreptat catre lac,asezandu-se pe iarba,fara sa-si dea seama de la inceput ca era uda.Se uita pierduta,prea departe,cautand nesfarsitul azuriu.Se gandea la tot ce a fost ,la tot ce este,la certurile cu ai ei,la iubirile inca neconsumate,la cat de mult isi dorea sa fuga,sa fuga fara vreo tinta anume,doar sa plece,sa fie libera,dar niciodata nu s-a gandit la ce va fi...Ca s-ar putea ca lucrurile sa mearga bine,ca pana la urma firea ei extrem de optimista o va ajuta,ca zambetul de nesters de pe chipul ei va functiona si nu va mai zambi degeaba,in gol.S-a ridicat si a plecat,se uita la tunelul facut de copaci,copaci obraznici care ii fura visul ei de-o viata,cel de a strapunge cerul si a suras:norii molateci i-au fagaduit ca va fi fericita.
Si asa a si fost si este.Nu inca nu a schimbat lumea,inca e plina de noroi.Si da,inca se mai cearta cu ai ei si vrea sa fuga.Dar nu singura.Acum ...il are pe el.El care o iubeste asa cum e:prea visatoare,prea vorbareata,prea timida,prea sincera,prea indragostita de tot si nimic.A da,si de el...
Se tin de mana,rad,se joaca.Se joaca de-a iubirea,de-a viata...Caci asa a fost,este si va fi viata ei:un joc
Acorduri de chitara gadilata se aud pe fundal.Povestea s-a terminat.Dar nu si visul ei.Pana la urma,tot va atinge cerul...