Exi(s)t

varianta mea de cantec soptit

2011-12-15T17:40:00.000-08:00

m-am decis: zona mea preferata pe corpul tau sunt coastele. imi place sa imi trec degetele peste ele, peste fiecare in parte, avand grija sa nu ratez niciuna. le si numar in gand, tot doua perechi a cate 12 sunt; poate ma asteptam sa se toceasca in urma mangaierilor mele repetate.

nu stiu daca e amintirea Evei care imi ghideaza mainile, dar momentul in care pielea se zgribuleste si se transforma intr-un relief periculos, ma incalzeste. de ce? caci tot ce e intre mine si tine e iubire, si tot ce simt e pulsul tau, prin coastele tale cu rol de diapazon mut.

.

2011-05-28T12:46:00.000-07:00

Mi-am dat seama de ce nu am mai scris. Cand faci un curs care te obliga sa scrii peste 20.000 cuvinte in cateva luni, parca prefer sa ascult si sa simt si sa ma regasesc in cuvintele altora.

Noroc ca a venit vacanta.

http://www.youtube.com/watch?v=wz-fC-iQjg8

Poveste de la scara A- partea a9a

2010-11-26T17:38:00.000-08:00

orice clasa are un tocilar, o fata care spera sa obtina ceva spunandu-i doamnei diriginte in fiecare zi cat de bine ii sta parul(desi toata lumea rade de mesele ei de culori diferite), de un sportiv si de un bufon. in cazul baietilor, vlad.

supranumit si 'capul rautatilor', vlad are cu ce se lauda. la gradinita, fugarea fetele sa le prinda si sa le pupe, iar dintr-a-ntaia pana intr-a patra, a spart cam toate geamurile de la primul etaj al scolii generale, jucand 'peretica'.

tot prin perioada aia a descoperit niste carti de joc deocheate de-ale bunicului, pitite bine, intr-o cutie metalica, langa niste monede vechi, o decoratie, si o suvita de par foarte blonda, innodata cu sfoara groasa. bineinteles ca le-a sterpelit si le-a dus baietilor sa le vada. fiecare si-a ales cate-o favorita: roscate cu inevitabili pistrui chiar si in locurile ascunse, brunete cu alunite pe obraji si pe sub clavicule, blonde cu par scurt si care scoteau limba jucaus. nu puteau sa le imparta frateste, erau mult prea valoroase. asa ca, vlad a mancat cornuri cu sampanie, pufuleti, a baut cate sticle de cola la jumate a avut el chef, guma turbo de la bufet la discretie, totul din partea baietilor recunoscatori.

e dimineata. si daca ceva poate fi mai rau decat o zi de luni, e cea de marti. vlad iese din camera si lasa usa cu arc sa se inchida in spatele lui. isi taraste marginile pantalonilor de trening pe holul cu gresie 'tabla de sah' al caminului. are o savoniera cu capac intr-o mana, un sampon in cealalta si un prosop pe umar. degeaba are noroc ca baia e mixta, baieti-fete, ca oricum nu sunt fete pe culoar. normal ca nu-i nimeni in baie la ora asta. numai nefericitii de la drept au ore de la 8. intra intr-o cabina de dus din margine si trage usa dupa el. trage si zavorul, ca nu exista nicio fata care sa intre accidental peste el. isi aseaza savoniera pe suport, samponul pe marginea cabinei de dus. se dezbraca atent si calculat, agata tot de carligul de pe usa, lasand prosopul la suprafata, ca de el are nevoie primul. inainte sa-si scoata picioarele din slapi, da drumul la apa de la dus, ca talpile lui sa nu intalneasca brusc suprafata rece a gresiei.

apa i se prelinge pe cap, isi trece mainile cu sampon prin parul scurt, le misca fata-spate si dupa isi curata spuma de pe frunte, ca sa nu-i intre in ochi. e perfect in dus. e galagie. daca ar porni vreo alarma de incendiu, nu ar auzi. daca ar suna vreo sirena impacientata, nu ar stii. e bine, nu isi aude nici macar gandurile. nici macar pe cele care ii spun ca e singurul dintre baieti care e...singur.

Poveste de la scara A- partea a8a

2010-09-04T08:45:00.000-07:00

modelul de urechi din romanul lui murakami a facut-o sa-i fie rusine de urechile mediocre, neiesite din niciun fel de tipar, asa ca le acopara cu bucati de argint si devin, brusc, nesarutabile sau, cel putin, greu accesibile oricarei perechi de buze.

l. este inalta si eventual interesanta, nicidecum frumoasa. hainele, starile si cuvintele i se schimba de la zi la zi. putin cam zgomotoasa, putin cam lipsita de feminitate si de tact, reuseste sa se faca placuta tuturor, mai putin mamelor de baieti.

are degete lungi si strambe cu care fumeaza cam mult, sfidand toata propaganda eco anti-tutun, atat de la moda. spre deosebire de marc, e mult mai instinctuala, cu singura deosebire ca atunci cand ea actioneaza in urma unui impuls, da gres.

in ultimul timp, incearca sa poarte cat mai multe rochii si fuste, si-a lasat parul sa creasca, nu-si mai roada unghiile si incet, incet, trecutul de "tomboy" dispare. nu e deloc norocoasa. daca unii inteleg printr-o zi proasta sa stea la o coada lunga de la posta, la ea sta altfel treaba: ploua, o stropesc cel putin 2 masini, i se rasuceste umbrela, i se desira ciorapii de lycra, ii cad cheile intr-o baltoaca si i se rup pungile la cateva minute dupa ce iese din magazin. in alte cuvinte, viata ei e o insiruire de legi ale lui Murphy: stupide, imprevizibile si greu de explicat.

acum un an si ceva, era intr-o seara in statia aia urata de metrou de la eroilor, sprijinita de o coloana. strangea in pumn nenorocita de scrisoare de despartire de la pe-atunci actualul fost-prieten. ciudat pentru ea; l. nu adormea niciodata cu pumnii stransi, caci inca de mica ii era frica sa nu sufoce aerul. o primise deja de 4 zile si o purta dupa ea peste tot, in buzunarul stang al paltonului, acoperind-o protector cu palma atunci cand ploua sau batea vantul. l-a vazut venind inspre ea pe marc, un fost coleg de liceu, mai mare cu un an decat ea. l-a rugat sa citeasca scrisoarea. i-a zis, inevitabil ca tipul nu merita, desi ea, inca proasta, i-ar fi dat tot.

marc a dus-o acasa, desi el nu statea in directia aia.

a doua zi, l-a sunat si s-a autoinvitat la el la camin, la o cafea. era prima sambata din primavara aia cand iesise soarele. de atunci, sambata dimineata a devenit echivalenta cu ziua lor de baut cafea impreuna.

lui marc i-a luat o jumatate de an destul de dramatica sa o convinga pe l. ca acest ciclu infinit de fete care il considera cel mai bun prieten, dar la care el ajunge sa tina mai mult, trebuie sa fie rupt, iar ea e cea potrivita pentru a schimba asta. stia ca nu e nici cel mai inalt, nici cel mai sarmant tip si ca multor fete nu le place strungareata. iar ea stia prea bine genul lui marc: cel pe care ea ajunge, indubitabil, sa-l raneasca.

au trecut prin diverse etape: el ii scria, ii explica, ea ii raspundea, ii zicea ca nu e o idee buna. a incercat sa o sarute intr-o seara cand a dormit in camera de camin 41, dar ea a asteptat sa se termine, s-a intors cu spatele la el si a inceput sa planga fara zgomot, gandindu- se inca la "nenorocitul" cu scrisoarea.

pana cand, au plecat la mare impreuna, iar in una din nopti, ea i-a cedat. a doua zi, a tinut sa restabileasca cu marc ce se intampla de fapt cu ei. au hotarat de comun acord, ca ei doi sa fie impreuna numai cand sunt ei doi, si nimeni altcineva, in camere incuiate.

toata minciuna asta nu a durat prea mult. fix o luna. intr-o noapte in care ploua cu galeata, ei doi se sarutau pe strazi, ca in filmele siropoase in care punctul culminant ii gaseste pe "el" si "ea" imbratisati in ploaie.

s-a indragostit si ea. caci au suficient de multe lucruri in comun, incat sa ii uneasca si suficient de putine incat sa nu ii plictiseasca. ea, studenta la unatc, se viseaza viitoare scenarista, ii suplineste lui frustrarea de a nu fi avut vreodata o latura artistica. iar el... el ii simplifica ei toata existenta voit tumultoasa.

deja a trecut un an de cand sunt unul piesa lipsa din puzzle-ul celuilalt. pana si baietii de la scara A glumesc ca daca marc si l. s-ar desparti, inseamna ca totul s-ar duce naibii de-atunci incolo.

P.S.: cele doua personaje sunt inspirate din fapte reale.

Poveste de la scara A- partea a 7a

2010-09-01T15:55:00.000-07:00

parintii i-au ales numele dupa criterii bine stabilite: unul ii placea mamei, celalalt tatalui si altul era usor de pronuntat in alte limbi. in mod evident, baietii fac glumite pe seama celor trei prenume ale lui: "ce, ba, tu dai bani in plus ca sa iti incapa tot numele pe plic?" dar, toata lumea ii spune marc. cu "c" si nu cu "k", traind totusi intr-o tara in care k este utilizat doar la scrierea prefixoidului "kilo".

marc e genul baiat pe care nu mi l-as alege niciodata, care zau daca respecta vreun pic ce as cauta eu la o persoana de sex opus. are sprancene groase si drepte, care ii fac ochii mierii si mai patrunzatori. parca undeva pe sub fruntea lata se formeaza un vartej, care te prinde si te face sa nu te poti uita in alta parte. buza de sus e mai subtire decat cea de jos, dar e frumos arcuita. genul de buze care isi dubleaza volumul cand sunt sarutate si devin perfecte.

dintre colegii de camera, el e ala mai fraier. mereu cedeaza, ca sa nu supere pe nimeni. drept dovada, cand si-au ales paturile, el a trebuit sa se multumeasca cu cel de jos.

e student la automatica, bursier chiar. asa a fost dintr-a intaia. cand razvan si dan si ceilalti doi le fugareau pe fete ca sa le traga de cozile lungi, impletite si prinse in capete cu pampoane, marc facea deja temele pentru a 2a zi. s-a plictisit sa fie dragut si amabil cu toti, cand vlad, amicul lui, bufonul gastii, reusise sa scoata la film cam toate fetele ce-i placeau lui marc.

asa ca, in liceu a incercat o abordare noua. s-a imprietenit cu toata lumea, le dadea temele, le arata rezolvarile la teste. din "tocilarul" clasei s-a transformat in colegul indispensabil tuturor.

partea buna a fost ca fetele au inceput sa-l observe. partea proasta a fost ca il foloseau pe post de prieten cel mai bun, confident, umar pe care sa plangi, consilier matrimonial, dar si, totodata, baiatul cu care niciodata nu vor vrea ceva mai mult.

desi intuitia lui e cat se poate de activa si ghiceste, fara prea mare dificultate, caracterul fiecaruia, cand vine vorba de fete, sa zicem ca nu a fost la fel de obiectiv. e atras de toate fetele cu probleme, cu drame existentiale nerezolvate nici macar dupa ce au trecut de pubertate, de fete care inca tanjesc dupa fosti, de fete pe care le duce capul, dar sunt imature emotional.

pe l. o stia din liceu, desi era mai mica cu un an decat el. aveau o relatie de "-buna! -buna!" si nimic mai mult. a reintalnit-o in bucuresti, intr-o seara. marc se plimba de-a lungul peronului, asteptand ultimul metrou ce-l ducea la camin. rezemata intr-un umar de o coloana, a vazut-o pe l. , care strangea o hartie impaturita in pumnul drept. s-a dus sa o salute.

-ai putea sa citesti asta si sa fii cat se poate de obiectiv? zise ea si ii intinse hartiuta, zambind mai amar decat o cafea neagra.

marc a luat foaia, a despaturit-o. era o pseudo scrisoare de "trebuie sa ne despartim-nu stiu exact de ce-dar nu mai merge-sa stii ca totusi te iubesc-ai grija" semnata cu un nume de baiat.

marc si-a facut datoria, a ocolit nustiucat si a dus-o pana acasa. si-a ratat metroul bun pentru el. i-a zis ca o sa fie bine si ca probabil tipul ala nu merita toate grijile si lacrimile pe care ea incerca sa si le infraneze.

ea l-a pupat pe obraz, i-a multumit, a intrat in bloc. el a ramas singur in fata scarii ei si a plecat spre camin, cu mainile indesate in buzunarele hanoracului. tot drumul s-a gandit la cum ar fi fost daca era in locul idiotului care se despartise de ea. dar, cu o singura diferenta: ar fi pastrat-o langa el, in patul lui de o persoana, din camera de camin pe care o imparte cu baietii de la scara A.

P.S.: cele doua personaje nu sunt produsul imaginatiei nimanui, ci chiar exista.

Poveste de la scara A- partea a6a

2010-06-02T02:43:00.000-07:00

-buna, alice. intra. femeia inalta, imbracata intr-un deux-pieces gri ii arata cu mana fotoliul din piele pe care sa ia loc, acelasi din fiecare saptamana.

-chiar nu am vrut sa intarzii din nou.
-nu-i nimic. zi-mi ce-ai mai facut?

"culoarea pietrelor de rau cade tare ciudat pe cineva vopsit blond norvegian", gandi alice

-nu mare lucru. a-nceput sesiunea.
-deci, slabe sanse sa te lasi de fumat. stii ca iti afecteaza tratamentul...
alice inchise ochii. -da, stiu.
-ai mai avut vreun episod?
-acum 2 nopti am visat ca ma intorceam de la mare. am oprit masina pe marginea drumului. in fata mea, era un camp cu maci portocalii. m-am dat jos din masina, sa ma duc mai in fata sa ii fotografiez. m-am ratacit.
-inceput de agorafobie... o sa iti adaug un medicament...
-nu, nu e vorba de asta. de ceva timp visez ca ma violeaza barbati cu joben si priviri ciudate. dar nu in modul placut, din fanteziile tuturor femeilor, pe care ele le doresc puse in practica; ci in modul brutal, ce merita denuntat si care provoaca rani in partile intime ale... subconstientului.
- stii ca s-au indeplinit 6 ani de la incident, si 5 de cand vii aici joia? nu te simti catusi de putin mai in siguranta? mi-ai spus ca de atunci, nu ai mai fost agresata in niciun fel...
- da, dar sunt incapabila de a avea o relatie. imi doresc asta, doar imboldul de a face primul pas imi lipseste. si apoi, sa am incredere in el, sa-i spun toata povestea, sa inteleaga ca trebuie sa aiba rabdare cu corpul meu...
-alice se balansa in pe scaunul ergonomic, isi lasa capul pe spate. -
sunt prea multe variabile, prea multe incertitudini. ma tot intreb de cate succesiuni: iubesti-pierzi, gasesti-pierzi, obtii-pierzi, ai-pierzi e nevoie sa experimentezi, ca sa se ajunga la un echilibru? si apoi, cat timp iti ia sa inveti sa traiesti fara frica acestor actiuni, desi ai deja un fond egoist bine conturat?
oricum, mi-a expirat ora. ar trebui sa plec, zise alice zambind in coltul neconvingator al gurii.

- se aud doua batai scurte si hotarate in usa cabinetului-

- trebuie sa fie urmatoarea programare... intra, te rog!

clanta se indoaie sub forta unei maini ce o apasa de pe partea cealalta.
un tip inalt; cu ochi nici verzi, nici albastri, patati de dungi, cercuri si forme nedefinite caprui;
brunet; nu cu mult mai mare decat alice, deschide usa si baga capul in cabinet.
-salut, sper ca nu deranjez. azi trebuia sa vin, nu, ca deobicei?
- da, razvan sigur. alice, sper ca pana data viitoare vei dormi mai linistit. succes cu examenele!
-multumesc mult, la revedere!

alice se indreapta catre usa, razvan ii tine usa, ii zambeste, si sopteste "bafta!". il aude, ii zambeste inapoi: -oricine e la arhitectura are nevoie de bafta, zise ea si inchise usa incet, fara prea mult zgomot.

e sfarsit de saptamana, iar in amfiteatrul B au mai ramas cativa, unii mananca, altii deseneaza. in spate de tot, alice sta aplecata deasupra unei agende cu coperti din piele de culoarea visinei putrede. isi sprijina cotul stang de pupitru si isi stapaneste in spatele urechii o suvita de par, cu palma din prelungirea aceleiasi maini. scrie de zor, mai are putin si termina si e tarziu si iar intarzie si e asteptata.
pe pagina stanga, titlul e ingrosat si stilizat. l-a scris inainte sa-i vina vreo idee, asa ca a avut destul timp sa retuseze marginile fiecarei litere. cele doua pagini sunt aproape pline de litere repezite si rotunjite, acum inghesuie sfarsitul in josul paginii din dreapta.

Aliteratie cu Z

" deznadajduita, zgribulita si satula de iluzii am dat un anunt la ziar: caut un tip cu parul ondulat, ca sa ii zapacesc zulufii; obligatoriu inalt; cu ochi de culoarea pe care o vezi dupa-amiezele la mare cand in dreptul linii orizontului se ciocnesc valurile zilei cu norii dezmatati, nici albastri, nici verzi; in intimitate mi-l doresc dezinhibat; sa bea cafea cu zahar pana la zat; sa ma priveasca dezorientat cu atata nesat; sa fie rarait; cu vocea joasa ca un diapazon ragusit; zdrobit de marginile mesei, sa traverseze strada numai pe dungile albe ale zebrei; sa ma faca sa zambesc ca atunci cand ma pudreaza iarna zeii cu zapada; sa-mi vorbeasca la ureche numai in franceza; sa-mi fie victima si-apoi calau, sa fim in infinita antiteza; sa fiu zmeu sau zepelin, iar el zefirul ce ma porta in zare; sa scrie poezie; sa fie, ca mine, alergic la puf de papadie; putin posesiv, dar nu hipnotizat de gelozie; sa ma aleaga in locul altor o mie; sa nu-mi aduca niciodata garoafe, trandafiri rosii sau zambile roz; sa ma doreasca si poate si iubeasca, altfel n-are haz. sa aiba un "z" in nume, sa ma ia de mana si sa fugim zi de zi doar noi doi, departe de lume.
m-am semnat, am publicat articolul, am asteptat. in zadar desconsiderati hazardul. a doua zi, a venit un strain cu ziarul impaturit, m-a sarutat zgomotos pe obraz si mi-a zambit. "

transforma ultimul punct intr-un cerculet hasurat evident, inchide agenda, arunca tot in geanta, isi ia si tubul si fuge. de acum, prepozitiile s-au schimbat, a renuntat sa fuga "de" si a invatat sa fuga "catre".

razvan statea in fata facultatii de arhitectura, sprijinit de un gard, fumand serpeste, batand din picior un ritm imaginar, asteptand una din fetele ce ieseau pe poarta cu tuburi negre in spate, de care se balangane teuri si echere supradimensionate.
mai nou, are zilele de joi libere, nu se mai duce la psiholog, caci acum are de cine sa aiba grija.
maine se urca cu alice intr-un tren de noapte. o duce acasa, la scara C, sa-i cunoasca mama si sa o duca prin toate locurile de care i-a povestit, unde se ascundea la "fata", de cofetaria cu ecleruri invelite in caramel si de elesteul in care facea el "broscute" din pietre.

[ Audio ]

daca ai uitat ce se intampla, reciteste
[ partea a5a]
[ partea a4a ]
[ partea a3a ]
[ partea a2a]
[ partea intai]

La inceput, cand nu ma puteai minti

2010-05-10T12:53:00.000-07:00

inca nu-mi explic ce era cu noi pe atunci. un straniu consimtamant comod, dar bilateral convenabil. a fost una din zilele lenese in care tacerea in doi nu a fost nicicand mai frumoasa.

ne-am trezit tarziu si ne-am intins pe tot patul, ca pisicile amortite. eram infasurata in cearceafuri si tu in parul meu, sarat in prealabil de baia in mare, de la rasarit. timpul se misca in reluare si aveam ochii carpiti de somn.
mi-am desprins asternutul alb, plin de nisip ce mi se lipise de genunchi, coate si intrase si-n buric. mi-am pus costumul de baie, un tricou si fusta mea nici alba, nici bej. ti-am aruncat slapii in fata talpilor si i-am incaltat si eu pe-ai mei in fata usii. am aruncat in geanta impletita bricheta, ultimele tigari.
-inchizi tu?
-mhm.
trantesti usa, tragi de clanta inspre tine, bagi cheia in broasca, o rasucesti si dai drumul cheilor in geanta mea de umar.

ne miscam inspre plaja. ne oprim la un moment dat. tu iti iei o portie de hamsii cu lamaie, iar eu o inghetata la cornet. pana ma chinui sa-i desfac perfect ambalajul, tu ai si terminat de mancat. impartim inghetata bicolora- tu iei partea cu vanilie, iar eu pe cea cu ciocolata. ne lasam lucrurile langa niste tipi cu o chitara. iarasi imi canta versul cantecului al carui nume il port, eu iar ii zambesc, desi e a suta oara cand repeta asta.
fugim in apa. sunt valuri mari azi: "uite, au ridicat steagul rosu".
marea e plina de alge, iar valurile rascolesc tot nisipul. inotam mai in larg, dar ne oprim acolo unde stim noi ca e portiunea in care e apa mai mica, ne ajunge ceva mai sus de buric si asteptam sa vina valurile si sa sarim in ele, fix inainte sa se sparga pe pielea noastra. iesim din mare, plini de alge verzi-brune. pasim peste scoicile de la mal, mergem la tipii cu chitara. ii gasim greu, caci valurile ne-au dus mai departe fara sa ne dam seama. ne luam ce aveam, le lasam restul de tigari, recompensa.
mergem catre dusurile de pe plaja. platim fiecare pretul unui dus cu apa calda si ne spalam separat: eu la fete, tu la baieti, amandoi cu apa rece, caci calda nu e. mergem la terasa care-mi place mie si stam sus, la etaj. ne asezam pe bancile de lemn, fata in fata. imi intind picioarele pe genunchi tai. gasim un ziar si completam integrame si un sudoku si bem cafeaua cu gheata.

s-a facut vreo 6, cerul isi schimba culoarea. plecam inapoi inspre plaja, pentru tura de dupa-amiaza. ne oprim la chiosc, caci suntem pe zero cu tigarile de cateva ore. gasim o promotie si primim doua pachete, in loc de unul. ne trantim imbracati pe nisip. eu fumez linistita, numar norii si las fumul sa iasa incet- mi se prelinge inspre varful limbii, trece printre buze si expir niste forme deloc geometrice. tu ai adormit.
inchid ochii. nu stiu cat timp trece, dar pare destul si ma trezesc. am dormit ghemuita, cu capul pe clavicula ta bronzata pe sub tricou. bate tare vantul acum, iar norii s-au inmultit. langa noi se aseaza un beagle batran cu un stapan vorbaret. ne jucam cu cainele, care isi baga capul pe sub fusta mea si-asa suflata de vant. stapanul ii prinde lesa sub sezlong, catelul se supara si se apuca sa sape in nisip, care, inevitabil ajunge tot pe noi.

s-a facut chiar frig.

-auzi, tu stii melodia lui andries- cea mai frumoasa zi?
-da. de ce?
-care ti se pare "din toate intrebarile cea mai grea"?
-taci vreo jumatate de minut; pare ca te gandesti- cred ca "ma mai iubesti?" .

sigur vine furtuna.

-ia-ma in brate.
te conformezi, adorm la loc, zambind.

[Audio]

Poveste de la scara A- partea a5a

2010-04-16T14:14:00.000-07:00

cand intri in camera de camin 41, probabil nu dezordinea iti atrage prima atentia, nici mirosul de tutun si de sosete, ci craniul de pe birou. se vede ca a fost al unui domn respectabil, caci maxilarul este aproape complet si isi poarta mandru tigara infipta la comisura. cand razvan a intrat la medicina, baietii au facut cheta, au vorbit cu responsabila peste criptele din cimitirul bellu si i l-au cumparat pe jack, cel multifunctional, pe post de partener de tigara si material didactic.
razvan doarme in patul de sub dan si ii suporta fiecare sforait. in primul semestru, din primul an de facultate, ceilalti 3 dormeau.
-psst ba, dane
-nimic-
-ma gandeam sa mergem si noi de 1 mai la mare. imi trimite mama banii pe luna asta, de bilete de tren oricum n-avem nevoie, facem cumva cu nasu' pana-n mangalia si facem stopul pana in vama. vlad are 2 corturi, e perfect.
-nimic-
razvan isi ridica un picior si impinge salteaua lui dan cu talpa.
-nimic-
isi intinde ambele picioare, indoaie genunchii, isi ia avant si impinge cu putere salteaua de desupra, pana cand scrasnesc arcurile. si atunci imposibilul se produce, barele vechi ale patului au iesit de la locul lor, iar dan a cazut, cu tot cu saltea, deasupra lui razvan, la o distanta de 3 cm de varful nasului sau. nu numai ca i-a trezit pe baieti, dar si pe paznicul din tura de noapte, care dormea linistit in post.
maica-sa' e cea mai tanara dintre mamele baietilor, dar, saraca, a imbatranit prematur. are destule riduri si i se crapa palmele, dupa o zi de spalat "de mana". avea 19 ani, de-abia daduse bacul si il luase cu brio, si se angajase. iti dai seama ca nu i-au dat vreun post mare, ci era fata ce facea cafea si ducea hartii si dosare de colo-colo. si asa s-a nascut razvan, din bunavointa sefului. da, razvan e produsul unui viol si nu, nu si-a cunoscut niciodata tatal. mama lui a avut grija de el, a apucat sa si termine o facultate, ba chiar sa-l trimita si pe el in bucuresti sa faca una. de-abia dupa ce l-a vazut intrat la medicina si-a amintit sa respire si pentru sine si acum umbla cu un tip care a facut-o sa apuce calea bisericii. nu e pe gustul lui razvan toata treaba, dar decat sa o stie singura, fara cineva care sa-i schimbe un bec prin casa, mai bine cu misionarul.
mama l-a rugat un singur lucru: " tu sa inveti, si de restul ma ocup eu. sa ai grija cu fetele, ca la varsta asta sunt disperate sa te tina langa ele si poate iti toarna vreun copil. sa nu le bagi in seama, caci tu trebuie sa-ti cladesti viitorul. si sa nu uiti de mine, mai da-mi si mie un telefon, tine-ma de vorba cat sunt la munca. si duminica, suna dupa pranz, ca inainte ma duc la biserica."
si l-a mai pus sa promita ca se duce la psiholog saptamanal: "iti dau eu bani, dar, te rog, du-te. nu vreau sa fii incapabil sa iti cresti intr-o zi proprii copii din cauza unui cretin."
si asta facea, in fiecare joi.

intersectia e blocata, se claxoneaza in draci. semafoarele au cedat si nu mai arata decat un portocaliu intermitent. ea sta in taxi, fumeaza pe geamul din dreapta-spate. se uita la ceas, priveste inainte, vede ca masina nu inainteaza, iar soferul e cu capul scos pe geam si gesticuleaza furios, printre injuraturi. o zi tipica de joi, inainte de ora 18:00.

P.S.: personajele sunt, au fost si vor fi in continuare inspirate din realitate si nu sunt produsul unei tulburari de personalitate multipla, ci doar bucati de viata amestecate.

[Audio]

Epicentru

2010-03-24T14:03:00.000-07:00

cred ca amintirea mea preferata cu noi doi, e de cand eram la mare si dormeam. am tresarit speriata, o data cu tine. ti-am zis ca a fost cutremur, caci inca ni se mai zdruncinau peretii. te chinuiai sa-ti deschizi ambii ochi complet. m-am uitat cu o nonsalanta grijulie, nejustificata pe-atunci, caci nu mi-e nici acum clar ce era intre noi doi si ti-am zis "nu-i nimic. culca-te la loc"

m-am dat jos din pat. tin minte ca purtam slipul albastru din costumul meu de baie si un maieu. am iesit din camera desculta si m-am dus pana in bucataria comuna. era niste cafea facuta, am turnat vreo 4 degete in doua cani si le-am umplut, pana sus, cu lapte rece din frigider. era si-un pachet de tigari pe-acolo, al nu-stiu-cui, am luat si eu una si mi-am aprins-o ca fumatorii experimentati, de la ochiul aragazului pe butelie. cu tigara aprinsa-n dinti si cu canile, m-am intors la tine. mi-am scuturat talpile de pietricele, am lasat canile pe noptiera si n-am mai inchis usa camerei. disparusei din pat. faceai dus cu usa deschisa si cu perdeaua netrasa. m-am intins in pat, pe spate, si picioarele mele erau incrucisate, unul peste celalalt. tin minte ca fumam si batea vantul si perdelele de la geam se duceau aiurea, sus-jos. si usa era deschisa larg, ma mir ca nu se trantea. si ma uitam la palma de iarba din fata camerei si la nisip, de lungimea unui spagat imperfect, si la mare. si tu vorbeai destul de tare, ca inca iti siroia apa din dus pe tine, de cum mergem sa mancam clatite si cu ciocolata si cu nuca. stiu ca am mormait ca "da" si mi s-au inchis ochii.
(de-aici mi-ai povestit tu)
ai iesit din dus cu prosopul legat in jurul soldurilor, tipic masculin, si eu dormeam, intinsa pe spate, picior peste picior, cu tigara inca aprinsa intre doua degete strambe ale mainii mele drepte. ai oftat, te-ai aplecat peste mine mi-ai luat tigara din mana, ai tras ultimul fum, ai luat o gura de cafea si m-ai trezit cu o morala demna de mama cicalitoare. imi amintesc ca ziceai" vezi, de-aia nu inteleg de ce te-ai apucat de fumat la o varsta la care esti iresponsabila. fumai in pat, foarte inteligent. luam foc imediat, uite cum bate vantul. hai da-te jos din pat, te las sa mai adormi pe plaja."
si eu nu ziceam nimic si iti zambeam. iti zambeam caci era prima din multele dati in care m-ai salvat.

Poveste de la scara A- partea a4a

2010-02-23T07:09:00.000-08:00

dan s-a trezit inaintea ei. dormea linistita, iar la fiecare interval, de aproximativ 3 secunde, cand expira, isi clatina o suvita ce ii cazuse pe nas.
s-a dat incet jos din pat si a iesit in sosete, pe hol. dupa ce a batut in usa de vizavi ceva timp, un coleg a venit sa-i deschida. avea cearcane adanci si multe vartejuri prin par. i-a cerut imprumut prajitorul de paine si i-a dat la schimb doua tigari cu filtru bej.
intr-o mana avea farfuria cu felii de paine prajita cu peltea si cu degetele mainii stangi tinea de toarte doua cani . s-a chinuit sa apese clanta cu cotul si a impins usa cu calcaiul. a pasit incet, sa nu o trezeasca. ea il astepta pe marginea patului supraetajat. isi legana picioarele inainte-inapoi ( principala ei dezamagire, o data cu trecerea anilor, era ca devenise din ce in ce mai inalta si ca pe orice scaun ar fi stat; cu exceptia celor de bar, preferatele ei; picioarele intinse i-ar fi atins solul si nu mai putea sa si le miste).
era ciufulita si tricoul lui de pe ea, de-abia ii acoperea un sfert de coapsa. dan a pus farfuria pe saltea, langa ea, si i-a dat o cana cu ceai. i-a luat in brate picioarele si i-a sarutat genunchii- doua elipse perfecte-de "buna dimineata" . si-a rezemat barbia pe ei si ii urmarea buzele cu privirea. stia ca voia sa ii zica ceva.
- haide sa plecam. sigur exista un loc pe lume unde ploile sunt frumoase chiar si cand nu e vara.
m-am saturat de orasul asta unde masinile sunt folosite exclusiv pentru claxoane. vreau sa pot purta numai tenisi albi, fara sa se prafuiasca, vreau sa te invat sa faci dragoste pe iarba, vreau sa imi insiri toate defectele tale si sa mi se para toate absurde.
- scot zgomote ciudate cand beau apa.
-vezi, esti paranoic! pana si bulele din apa carbogazoasa iti aluneca aromonios pe limba. nu, serios. hai sa plecam.
-ai rabdare. inca putin si scapam de orasul asta. ne mutam intr-un loc unde sunt mai multi copaci decat blocuri si mai multe parcuri decat cimitire.
-... si sa fie mai curand cald, decat frig, te prefer fara tricou
-uite, promit ca te duc undeva unde poti sa porti sosete de culori, modele si lungimi diferite si nimeni nu va observa
-poti fuma peste tot?
-da, inclusiv in cinematografe, cum era si pe vremea alor nostri
-atunci, eu o sa gasesc o localnica draguta si grasa si o sa-ti cumpar borcane cu serbet de portocale facut de ea.

i-a intins pana in dreptul gurii o felie de paine, cu peltea de gutui intinsa imperfect. a muscat pofticioasa si a ros intai marginile prajite dimprejurul feliei. dan i-a zambit sincer si ochii lui au devenit albastru cobalt, ca atunci cand se juca pe degete cu omizile, nici verzi nici albe, ce cadeau primavara din duzii din fata scarii A.

-se va continua-

[Audio]

Mai mult ca imperfect

2010-02-14T12:46:00.000-08:00

stiu ca am mai multe imperfectiuni decat ar fi normal sau , in orice caz, suficient de multe incat restul sa para nesemnificativ.
sper macar, ca un singur lucru sa fie perfect: sa dormi cu mine in brate fara sa te deranjeze ca plapuma ajunge sub mine, fara sa auzi zgomotul masinilor ce dezapezesc strazile si fara sa te sperie cutele cearceafului intiparite pe pielea mea.

Audio

P.S.: Postul si melodia sunt pentru cineva special, care a mers mai mult de 500 de mile ca sa cada in fata usii mele.

dragavecheiubire.tu

2010-01-18T09:11:00.000-08:00

cu ce am ramas din trecut?cu niste conexiuni extrem de ciudate.

poate datorita faptului ca primul petic de piele din spatele urechii pe care l-am sarutat, iti apartinea, am ajuns sa asociez parfumul fiecarui baiat, cu parfumul pielii tale.
si pe langa mine tot trec straini si ii urmaresc, sa stii. incerc sa-mi dau seama de ce miros a tine.

cu mainile tale, m-am descoperit chiar si pe mine, incluzand zonele in care pielea imi e mai calda.
si pe langa mine, tot trec straini si ma urmaresc. incerc sa-mi dau seama de ce cand ma cauta, urmeaza aceleasi cute si mici santuri ale pielii ca si tine.

primul "uita-te pe geam, ninge!" ti l-am spus tie.
si pe langa mine, tot trec straini. incerc sa-mi dau seama de ce ninge in fiecare an de atunci.

si unii ar fi zis ca te-am iubit superficial, cu un numar de despartiri suficient de mare incat sa fie pronuntat de-abia pe la 10 ani, si cu impacari aferente. dar dupa cum vezi, te-am iubit atent, cu detalii pacatoase.

[Audio]

Cauta-ma

2010-01-05T08:47:00.000-08:00

Adorm cu mana sub perna, unde ascund un tricou de-al tau. Dorm mereu pe burta, in caz ca ai veni mai incolo si ai vrea sa mi te alaturi, pe jumatatea ta, din patul meu; ai putea sa-mi saruti doar spatele, cum imi place mie. Cauta-ma cu mainile:

aici Pe mine m-ai lasat visand in camera noastra alba, de la mansarda cu usi vechi, din lemn scartaietor. Eu inca dorm acolo, am ramas cu tine in vacanta. Imi place sa ma dau jos din pat, sa-mi lipesc fruntea de geam si sa vad siruri de copii cum se dau cu aceeasi sanie, pe strazi devenite derdelusuri. Iau zapada de pe pervaz, improvizez un bulgare si il zdrobesc de obrajii tai. Te strambi, iei moaca de copil rasfatat si iti pup zapada deja topita.

aici Daca ajungi tarziu, pe mine ma gasesti dormind pe salteaua noastra din Vama Veche. Sunt dispusa sa petrec alte nopti albe si sa ma trezesc impartind o saltea subtire si tot praful de pe jos, strans in cocoloase, cu tine. Dupa, sa imi cobor privirea si sa vad ca iti port doar camasa in carouri.

si aici Insa, nu uita ca imi place la nebunie sa nu dorm cu tine. Imi plac asa de mult noptile la tine, in patul alor tai. Vad rasaritul in folia de aluminiu pusa in geamul vecinului de la et. 4, din blocul de vizavi. Cateodata vad cum rasare soarele in patul tau, insuficient chiar si pentru o singura persoana, si imi deschide ochii fortat, eu neavand nicio intentie de a ma scula vreodata de langa tine.

[audio]

Poveste de la scara A- partea a3a

2009-12-26T17:27:00.000-08:00

Fix cand a iesit din camin si a facut dreapta, din cladirea alaturata, cea de fete, o umbra neagra a cotit dreapta, la randul ei.
Au ajuns amandoi in statia de tramvai de vizavi. Asteptau cu mainile in buzunar si scoteau aburi din gura, sub forma unor cerculete imperfecte.
Dan s-a apropiat de ea si i-a adresat cea mai comuna replica de bagat in seama: "ai cumva un foc?". Isi tinea tigara preferata intre dinti, si nu intre buze. Ea i-a zambit, a coborat privirea si si-a rasucit mana in buzunarul paltonului cu doua randuri de nasturi. I-a aprins ea tigara.
Asa au ajuns in barul in care el isi petrecea fiecare noapte de sambata. Ghici ce, era tot sambata, dar de data asta nu mai statea singur, pe scaunele inalte de la tejghea, socializand fortat cu un fost coleg de liceu, actual barman, si scrumand un pic cam des, asteptand aparitia unei prezente feminine.
Nu, asta-seara era langa ea. Avea parul scurt si ondulat, castaniu, perfect pentru a-ti trece mana prin el si a-l ciufuli si mai mult. Ochii ei mari, migdalati, de culoarea malachitului, ii urmareau fiecare cuvant ce i se lipea de buze. Stateau fata in fata, se aplecau unul inspre celalalt, pentru a se auzi, iar carliontii ei atingeau lobul urechii lui. Si-au dat seama ca au copilarit impreuna, dar ea statea la scara C. Pe la 10 ani, el o placea, dar atunci isi exprima afectiunea lovind-o peste fund cu toata puterea la leapsa si trangand-o de par, la "prinselea".
Acum, a procedat altfel. Ii zambea necontrolat, instinctiv. Daca inchidea ochii, chiar si pentru o secunda, incaperea joasa, semi- intunecoasa, se invartea putin; bause "ca deobicei", dar mai repede, de emotie. Nu isi dorea decat ca ea sa fi purtat doar paltonul cu buzunare adanci, ce ascund brichete, si falduri, ce ii ascund corpul.
In mod normal, le spune fetelor urate ca nu ii plac fetele frumoase. Iar fetelor frumoase ca ii plac cele interesante. In schimb, ei i-a spus ca numele si parfumul ei ii amintesc de ploaia de afara.
Ploua infernal, si daca ar fi avut caminul mansarda, s-ar fi iubit prin mansarde.
S-au multumit cu patul lui, cel de deasupra, cat colegii de camera erau printre alte coapse sau in vizita saptamanala, la scara A.

-se va continua-

[Audio]

P.S.: Orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Poveste de la scara A- partea a2a

2009-12-05T17:10:00.000-08:00

Dan e slabanog si lungan, asa cum imi plac mie baietii. doarme sus, intr-unul dintre cele doua paturi suprapuse. bucata lui de perete e umpluta de un poster cu"Scarface". sub perna e o carte deschisa. e imprumutata din biblioteca facultatii, de la categoria beletristica rusa. alaturi, e o foaie, pe post de fisa de personaje, cu un arbore genealogic complicat, ce incearca sa explice familia ivanov. isi rade obrajii cam o data la 4 zile, deci ceva mai rar decat alti baieti. fumeaza tigari cu filtru portocaliu si asta se observa pe unghia ingalbenita a aratatorului de la mana dreapta. are ochii deranjant de albastri, aproape turcoaz. nu e constient de asta, dar zambetul lui ,in coltul gurii, da pe spate toate fetele aflate pe o raza de 5km.
de cand se stie, el era cel care ii scotea din necazuri pe ceilalti patru idioti. cand diriginta cerea ca tatal lui vlad sa o sune, ca sa aiba ea grija sa-i spuna ce face fii-su' cu usa clasei pe scarile liceului, el profita de pubertatea nenorocita si de modulatiile din vocea lui si o asigura pe domnisoara venera stefan ca "vlad nu va uita prea curand episodul asta, daca ma intelegeti". si scoatea zgomotul degetelor trosnite, incordate in pumnul strans.
el e pustiul crescut doar de mama, care avea hainele curate si mereu calcate si amandine in frigider. mama lui e mandra de el si poarta cu ea poze de-ale lui, de la diferite varste, in portofel.
nu prea multa lume stie care e povestea lor. pe scurt, tatal a plecat inainte ca el sa se nasca si de-atunci s-a recasatorit si a facut copii pe care nu i-a parasit.
mama l-a invatat sa nu fie ca "nenorocitul ala". se deschida usile, sa insiste macar de doua ori sa plateasca si sa nu le spuna fetelor ca le iubeste, doar pentru a le privi indeaproape cutele asternutului si sa nu faca decat sa ajute la inmultirea lor. se citeste in ochii lui, de un albastru intens, dar nici chiar ultramarin, ca el e singurul care mai cumpara flori si surprinzator, nu le alege trandafiri.

-se va continua-
[audio]

p.s.: orice asemanare cu realitatea nu este accidentala.

ma intorc tarziu, dar asteapta-ma

2009-12-05T07:52:00.000-08:00

azi m-am intins pe cei doi metri de saltea si am baut 3 cafele sau ma rog 3 cani cu surogatul ala dulce. am inceput o carte noua. are coperta verde si e scrisa de tipul ala, care nu, nu e in echipa nationala a cehiei de fotbal. am cantat prin casa si mi-am amintit sa-mi ud mandarinul din ghiveci. am facut doua liste cu cadouri de craciun: una cu cele dorite, alta cu cele pe care urmeaza sa le cumpar. am primit o invitatie +1 la o petrecere. am ajuns la concluzia ca toata muzica pe care o ascult este perfecta pentru artistii ratati ce-si ineaca dezamagirile in alcool. astept sa se faca 7 si sa ma duc in oras. o sa-mi fumez ratia zilnica si o sa-mi cheltuiesc banii pe bauturi rozalii de fete, servite in pahare triunghiulare cu cirese confiate cu gust de plastic sau lamai verzi. o sa ma intorc mai tarziu, cu ultimul autobuz.

p.s.1: de-asta nu am tinut un jurnal mai mult de 5luni, pentru ca ar arata fix asa.
p.s.2: sa nu uit sa-mi iau manusile, s-a facut frig.
p.s.3: azi se fac 3 sau 4 luni de cand nu stiu ce se intampla cu mine.

[audio]

Metamorfoza

2009-11-24T13:48:00.000-08:00

ai venit alergand in statia de autobuz
ti-am zambit, mi-ai raspuns ursuz.
mi-ai spus: ma doare in partea stanga
mai sus de splina,
sub gat, clavicula, piele fina
inima ma doare, e inutila, complet natanga.
inima mi-e plina de omizi carnoase;
da-mi un semn, nu ma lasa sa fug de nebun, sa-ti caut si cadou de craciun
pana in martie, omizile ii sparg membrana, ma rod pana la oase;
si ies multi fluturi albastri, ce imi umplu tot stomacul.
si noi doi nu am exista, totul s-ar duce dracu' .

Poveste de la scara A

2009-11-22T04:00:00.000-08:00

asta e povestea a 5 pusti, ce locuiau in cartierul siderurgistilor, din galati, pe la jumatatea anilor '90.
invatau la aceeasi scoala, la o strada distanta de blocul lor. s-au nascut in acelasi bloc de 4 etaje, dar la scari diferite. desi faceau parte in aceeasi gasca, ce arunca cu pietre in pisici tarcate, nu semanau prea mult. 5 nuante diferite de saten ale parului, 5 constitutii diferite, 5 marimi diferite de adidasi, 5 perechi de parinti de baiat pe care nu ai vrea sa le cunosti.
blocul lor era lung, cat o strada intreaga. isi mai pastrase o vaga nuanta de verde scorojit al peretilor exteriori, dar nu semana cu zugraveala initiala, de acum treizeci de ani.
imagineaza-ti un bloc plin de familisti si mosuleti. nu fac niciodata scandal; daca ei le bat pe ele, o fac discret, fara a-si exterioriza fonic nemultumirea. la 23:30 cam toate luminile din apartamente sunt stinse, toti se culca devreme, maine au treaba. de fapt, sunt genul de oameni, care indiferent de data calanderistica, "maine" vor avea treaba. duminica, e ziua nationala de batut covoare si de luat masa in familie.
ei aveau vreo 7 ani pe atunci si nu le placea blocul asta. nu puteau sa asculte radioul prea tare, nici sa se joace cu mingea pana tarziu; nu era mare lucru de facut.
pana intr-o zi... cand vecinul de la 1, a lasat usa garajului deschisa. blocul avea structura clasica, fara lift, ghena la parter, boxe pentru fiecare apartament si cateva garaje alaturi.
si ei stateau plictisiti pe treptele de la intrare si era cald si mingea li se desumflase si nu gaseau acul de la pompa. au observat usa deschisa si au intrat. pe langa o bicicleta si sifoane neumplute, au vazut "lastunul" vechi si alb al vecinului. au deschis portierele si au intrat in masina. au tras scaunul aproape de volan, ca sa ajunga la pedale si au schimbat vitezele in ordinea fireasca, crescatoare. doar cheile le lipseau si ii desparteau de o plimbare in toata regula. au deschis torpedoul si au gasit o panza mare de paianjen, o cruce impletita si 20.000 lei. doar ca era prea cald, asa ca au spart parbrizul ca sa se racoreasca( geamurile erau intepenite si doar nu erau sa calatoreasca cu portierele deschise?! ). s-au plimbat cu gandul vreo ora-doua. dupa, au plecat in centru si au cheltuit toti banii pe dropsuri cu cacao. vecinul nu a aflat niciodata cine i-a spart parbrizul, dar de atunci isi fereca mereu poarta de la garaj cu un lacat mare, de alimentara.

anii au trecut, baietii au crescut. poarta peste 43 la picior si au mustata. acum sunt la facultate, in capitala, in anul 2.
stau la camin. tot intr-un cartier nu tocmai central, intr-o cladire nu cu mult diferita de blocurile copilariei, dar mai inalta. 3 etaje cu holuri lungi, cu usi pe ambele parti. pe coridor, alti baieti sunt in fata camerelor. unul dintre ei, a pus friteuza pe gresia cu model mozaic si face niste cartofi prajiti. intreaba pe cineva din camera "Cat e scorul" si isi scarpina burta neacoperita. de-a lungul holului, alti doi sunt in trening si in papuci, stau turceste, rezemati de peretii bej pana la jumatate. au niste foi in fata si discuta despre sesiunea ce vine.
ei stau la ultimul etaj, pe dreapta, cum intri. au mocheta gri petrol, doua paturi suprapuse si unul individual. nu stiu cum s-or descurca cu un sifonier asa mic. pe un perete, e urcata o bicicleta, care nu pare fixata prea stabil. sub geam, langa calorifer au pe masa nes la borcan, zahar si niste cani. in colt e un frigider arctic, mic. cel mai gras dintre ei, ocupa doua rafturi intregi din frigider cu mancarea pe care i-o trimite maica-sa' la sfarsit de saptamana. noroc ca se termina repede. in camera sunt 5 asternuturi diferite, 5 laptopuri negre si 5 perechi de papuci aruncate prin camera. pachete de tigari, napolitane, sticle de plastic goale si fara dopuri si pe ici pe colo cursuri imprastiate, desi camera nu e neaparat dezordonata. in dreptul fiecarui pat, e cate un petic de perete umplut de postere, dupa gusturile personale. fete imbracate doar in piele uda ca dupa dus, trupe de rock, peisaje, animale si o poza mare cu un bugatti.

totusi, ceva nu s-a schimbat. inca mai arunca de la geam pungi umplute cu apa in capul celor care intra in camin. cateodata, victimele sunt alti colegi, in zilele norocoase, nimeresc chiar si portarul.

-se va continua-

Cum stric eu surprizele

2009-11-17T11:53:00.000-08:00

De pe la vreo 6 ani am inceput sa stiu fiecare colt din casa, in care mai devreme sau mai tarziu tot am dat cu capul ( literalmente). asa am ajuns sa gasesc, ascunse din timp de mama, diferite lucruri ce urmau sa imi fie facute cadou de craciun, paste, mos niculae, ziua mea, ziua de nume, 1 iunie.

deobicei le ascundea undeva unde nu credea ca as putea ajunge. dar nu s-a gandit nicio clipa ca ma cataram pe politele din camara, sau pe rafturile bibliotecii. pentru ca, desi am o gramada de frici, si chiar 2-3 fobii, intaltimea nu m-a speriat niciodata.

le gaseam din prima; papusile si jucariile ascunse printre haine, prin sifonierul ei, dulciurile in debara, iar pantofiorii noi in sertarele comodei. fotografiam cu ochii pozitia lor exacta si modul in care erau impachetate. desfaceam ambalajele si ma jucam cu papusile mele noi, facand planuri pentru viitorul lor, cam ca o pustoaica indragostita pentru prima data. imi imaginam deja potentialele relatii cu celelalte papusi, viata echilibrata pe care o vor duce si inevitabil curmata timpuriu de un accident de calarie cutremurator. ma abtineam de fiecare data sa nu le pieptan, pentru ca li s-ar fi electrizat parul si mama si-ar fi dat seama ca mi-am deschis cadoul inainte sa fie cazul.
cu pantofii, procedam asemanator. le scoteam cocoloasele de hartie din interior si ii purtam prin casa, asortati, in mod evident, cu rochia preferata (pastrata pentru petreceri si mese in familie sau serbari) din acel moment. dansam cu ei, dupa care, le spalam cu o carpa talpile prafuite si ii puneam frumos inapoi in cutie si la loc in sertar.
problematice erau doar dulciurile. cel mai bine era daca imi luase bomboane ( cele de pom, spre exemplu, cu jeleu lipicios in mijloc) si puteam sa deznod funda si sa topesc cateva pe limba, fara ca nimeni sa se prinda.

din cauza acestei curiozitati bolnavicioase, am ajuns sa aflu inocent ( penibil, daca ma intrebi pe mine) de tarziu ca mos craciun nu exista, gasind de dinainte ce urma sa ajunga sub brad.

dar, incredibil sau nu, faceam cum faceam si reuseam sa o supar pe mama de cand descopeream ce urma sa primesc si pana in ziua in care trebuia sa deschid oficial cadoul si sa mimez mirarea la vederea acestuia. deznodamantul era destul de simplu: nu mai primeam nimic.

cu tine de ce s-a intamplat la fel? am apucat sa-mi placa sa te descopar, sa te intorc pe toate partile, dupa care imi esti luat inapoi. oare e doar vina mea pentru ca stiu deja ce primesc si de craciunul asta?

starea de azi: cafea bauta prea tarziu si [audio]

Stalker

2009-10-29T12:53:00.000-07:00

poate nu sunt chiar singura ciudata care face asta.
cateodata( nu te speria, nu fac asta zilnic) , imi aleg un om care coboara in aceeasi statie de metrou ca si mine.
pastrez o distanta care sa nu para deloc dubioasa si raman, evident in spatele lui.
imi deviez traseul obisnuit si incerc sa nu fac prea mult zgomot.
ii urmaresc pasii si studiez persoana pana la cele mai mici detalii. daca ii ingheata mainile: si le indeasa in buzunare sau si le acopera cu mansetele trase? daca fumeaza, oare fumeaza aceleasi tigari ca si mine? oare se duce acasa? daca da, de ce se grabeste? daca nu, se intalneste cu cineva?
imi trec tot felul de intrebari stupide prin cap...
daca "victima" mea se opreste la chiosc, raman putin in urma. ma intreb: isi cumpara ciocolata amaruie care imi place mie sau doar niste ness?

cred ca toata urmarirea asta are un singur scop. sunt curioasa sa vad cate lucruri pot avea in comun cu un strain si, pe de-o parte, sa imi demonstrez ca poate nu sunt singura care face alegeri neobisnuite si ca impart aceleasi gesturi si cu altcineva.

totusi, eu sunt o fricoasa. daca as realiza ca cineva face asta si cu mine, m-as panica si as grabi considerabil pasul. asa ca, in fiecare seara, cand ma intorc singura, nu las usa cu arc de la intrarea in bloc sa se inchida singura, ci o trantesc cu mana mea. asta, doar ca sa ma asigur ca nu e vreun necunoscut in spatele meu. cat astept liftul, imi scot casca din urechea stanga, pentru a auzi orice sunet. si, bineinteles, am grija sa aprind mereu lumina pe palier.
probabil ca e vina maica-mii ca mi-a bagat de mica in cap povesti despre lumea asta rea in care traim. sau a mea, ca nu am luat niciodata lectii de autoaparare.

Unde ma termin si incepi tu

2009-10-24T13:49:00.000-07:00

of
ma termina asteptarea asta si ca invat adevaratul sens al cuvantului " departe"
mi se termina prea repede tigarile
termin destul de repede zaharul din borcan
nu stiu sa-mi termin ideea
ador sa-ti termin propozitiile
de o luna, sunt terminata, dorm prea putin
ma ratacesc printre terminale
imi place sa-ti termin ciocolata din usa frigiderului
mi se spune prea des sa termin cu ironiile
toata lumea uita cum incep povestile, dar vor stii mereu cum se termina

iar tu...
incepi sa te gandesti la viitor
mana ta incepe si se continua cu mana mea
inceputul cartii pe care ti-am recomandat-o nu ti-a placut
incep sa cred ca suntem doi nebuni curajosi
mi-ai promis ca toate diminetile vor incepe cu micul dejun in pat
sper ca nu o sa incepi sa te sperii cand ajungi sa ma cunosti si mai bine

dar nu uita ca...

ziua mea incepe si se termina cu tine

Audio

Hai sa ne intalnim aici, dar atunci

2009-10-20T13:03:00.000-07:00

ce ciudat a fost aseara
actorul de pe scena din fata mea semana atat de mult cu tine.
avea acelasi mod de a fuma, inclinandu-si capul pentru a tine intre buza de sus si cea de jos tigara, perpendiculara cu flacara albastruie a brichetei. parca si tragea fumul in piept cu aceeasi pofta ca tine, dupa ce iti indulceai suficient cafeaua.
am coborat privirea, genunchii ososi si patratosi ii rupsesera si lui blugii.
pe sub tricou, am ghicit ca avea coaste la fel de proeminente ca si ale tale. as fi putut sa le numar, fara sa le parcurg cu degetele, ci doar privindu-le cum parca strapungeau pielea alba si transparenta.

dar piesa s-a terminat. l-am aplaudat si am plecat acasa. flashback-ul cu tine s-a sfarsit o data cu ea. acum, nici macar nu mai fumezi. mi-a luat ceva timp, dar am invatat sa te pastrez intr-un colt al mintii mele. te caut numai cand imi e frica sa nu te uit de tot.
acum, traiesc si vreau alte amintiri cu personaje noi, care au invatat, la randul lor, alte moduri prin care ma fac fericita.

P.S.: Orice asemanare cu personaje reale nu este pur fictiva. Ele exista, fiecare reprezentand nu-stiu-ceul care m-a facut la un moment dat sa zambesc. Nu, iubirile mele nu se amesteca niciodata, ci doar raman arhivate sub forma unor amintiri speciale.

Nu stiu nici macar cat face unu plus unu

2009-10-08T13:12:00.000-07:00

nu mai am rabdare sa cresc, sa "ajung la casa mea" ca sa pot avea animal de companie, ca sa ma culc atunci cand se presupune ca ar trebui sa ma trezesc, sa pot sa-mi pun o cantitate revoltator de mare de zahar in cafea si sa-mi incalc propriile reguli.
ma enerveaza clepsidrele cu nisipul lor bejuliu si nenorocit, care se scurge prea incet; secundarele care ticaie enervant; calendarele care sunt impartite in prea multe patrate cu prea multe zile aferente; cronometrele care ne fac agitati, desi suntem presati de niste cifre care se tot invart in ordine crescatoare.
gata. stop.
nu am nevoie sa-mi reaminteasca cineva cat timp a trecut de cand m-am nascut, cat mai e pana nu voi mai fi, cate minute nu pot respira cand te vad.
si daca vreau sa ma opresc sa traiesc?
vreau sa uit orice sistem de numarare, chiar si cel de pe degete, sa-mi sterg din minte orice cifra, ce-mi aduce aminte ca sunt doar un numar intr-un dosar. vreau autobuze cu nume, nu cu numere din trei cifre, vreau sa existe un singur etaj intr-un bloc, o data de nastere universal valabila.
doar gandeste-te cat de simplu ar fi.
fara date de nastere=> fara zodiace sau horoscop, fara superstitii si scuze ieftine
fara numere de telefon=> fara retele mobile avantajoase
fara matematica
fara "te iubesc de un infinit de catralioane de ori"
fara ceasuri
fara relatii imposibile, cu diferente de varsta
fara marimi, grade, unitati de masura
fara sa stau sa calculez suma tuturor populatiilor tuturor tarilor si dupa sa scad doi, ca sa aflu "cata lume e intre noi"
in caz ca te intrebai, raspunsul e:
150, 709, 589

Imi place toamna

2009-10-03T01:19:00.000-07:00

...cand fumez pe furis o tigara in bucatarie, cat e mama plecata la piata, dis de dimineata.
Imi intind picioarele pe masa, vad cum ploaia se scurge pe geam si astept sa fie gata cafeaua. Am o oala mare in fata mea, cu prune despicate pe jumatate, acoperite de zahar. In curand, vom manca gem de prune.
Muraturile au fost puse zilele trecute, mirosea in toata casa a otet si eram inconjurata de borcane.
O sa imi termin tigara, ma bag in pat, sub patura, pana la gat, si o sa citesc si o sa sorb niste cafea cu lapte din cana mea preferata. Mai incolo, o sa ma plimb prin balti cu umbrela mea alba si o sa urmaresc frunzele nici verzi, nici galbene inca.
Gata...butonul cafetierei nu mai e rosu. Astept sa iasa pe geam fumul tigarii mele si sa ramana doar aburii de cafea.
O sa ma prefac ca imi plac si alte ploi in afara de furtunile din vara.
O sa ma mint cu succes ca nu am nevoie sa te astept ca sa ma binedispui.
Desi, stim amandoi ca azi imi ascult numai discurile cu muzica melancolica.

Audio

ETA

2009-09-27T13:21:00.000-07:00

cand tu esti acolo, dar eu te simt aici; in sare, in mare, in soapte, in noapte, aproape- departe, in stele, in gustul de mere. mai stii? ne ascundeam printre saltele.

te simt aici, in metrou, la bunici, la liceu, cand adorm in troleu, in suflet, in noapte, aproape-departe.

te simt in suflare, in tample- ma doare. te vad venind, poate chiar si calare, alergand de departe, vreau sa te simt mai aproape.

te simt in orice melodie, o sa ma opresc din facut barcute din hartie, ce plutesc pe ape, ma apuc de modelat avioane cartonate si le voi trimite catre tine, departe, doar sa ma simti aproape.

tu esti singur acolo, blocat printre oameni-furnici. dar ghici ce?! nici eu nu mai sunt aici.

Audio

P.S.: ETA= estimated time of arrival

Dupa matematica

2009-09-06T07:54:00.000-07:00

Acum ca m-ai luminat, am aflat ca aproximativ 10 miliarde de picaturi se loveau aseara de corpul meu si de corpul tau. Traversam desculti, cu mult dupa miez de noapte, parcul din drumul spre apartamentul tau. Stropii se izbeau de lac, de maieul meu, de blugii tai, de asfalt, de frunzele deja galbene ale copacilor, de pietricele, de zebrele de pe trecerea de pietoni.

Am stors si hainele mele si hainele tale in chiuveta, am dat drumul la cuptor si am pus hainele pe un scaun, in fata lui. Mi-ai facut ceai cald si bun. Mirosea toata casa a citrice uscate si tutun ars. Vedeam numai aburii ce se ridicau din cana mea alba si fumul de la capatul tigarilor noastre. Auzeam doar clinchetul linguritelor argintii ce zgariau zaharul de pe fundul cestilor si apa de ploaie ce se scurgea din parul meu, fix in scrumiera. Ne-am uscat cu un singur prosop, ne-am incalzit buzele cu cele doua cani de ceai si corpurile, facand un pas inainte.

Am murdarit gresia cu urme ude, in forma de talpi de dimensiuni diferite. Am lasat baltoace mici cu ploaie de sfarsit de vara din hol si pana in dormitor. Am julit varul de pe perete cu tablia de sus a patului.
Am pierdut sirul greselilor pe care le fac cu tine. Am uitat numarul intrebarilor stupide pe care ti le pot pune atunci cand ti-e somn. Am omis sa iti multumesc pentru rasfaturi, rabdare si raspunsuri.

P.S. : Titlul trebuie tradus in engleza, fara space, pardon, spatiu.

coloana sonora

Curatenie de toamna

2009-09-04T12:08:00.000-07:00

Bunica m-a invatat sa aleg graul, bunicul sa deosebesc piulitele de saibe, mama cum sa pun rufele rosii,verzi si albastre la colorate si pe cele albe separat, inainte sa le bag in masina, tata cum sa fac diferenta intre muzica de consum si cea de calitate.

M-am apucat, ca o casnica plictisita de gatit, stat degeaba si butonat televizorul, sa fac curat.
Am facut gramezi mari prin camera de: lucruri indispensabile, maruntisuri cu valoare sentimentala, maruntisuri cu valoare sentimentala inventata si altele care sigur sunt destinate cosului de gunoi.
Am aruncat cariocile uscate, niste caiete, desene de la gradi, sosete despecheate, pastile expirate si chiar si cateva papusi.
In mod evident, gramada problematica, e cea de maruntisuri pseudo importante, care candva au insemnat ceva ce acum a disparut. Cu alea ce ma fac? Sunt disperata, imi ocupa peste jumatate de covor. Las' ca, le bag sub pat si ma mai gandesc toamna urmatoare la destinatia lor.

Tu la ce te gandesti?

2009-08-31T16:14:00.000-07:00

Deobicei, cand un tip e cu o fata in pat si trebuie sa faca imposbilul pentru a amana inevitabilul, se gandeste la orice altceva, mai putin la ce se intampla: la traficul din oras, cosuri de gunoi ce refuleaza, la cum se face Cordon bleu-ul, la perucile purtate de barbati in secolul 18, la atentate teroriste, la maica-sa' , la tot felul de bucati de carne trecute prin masina de tocat.

Ma intreb
Si cand ti-e frica sa te indragostesti ce faci? Cand nu vrei sa termini asa de neplacut de repede cu... hoinaritul sufletului tau,inca in stare de convalescenta, merge regula de mai sus? Te chinui sa ti se umple mintea cu orice alt fel de gand si dispare inceputul de gol in stomac?

Nu stiu. Eu, una, am fugit. N-am timp sa ma gandesc la asta; am altele pe cap. Trebuie sa spal vasele, sa invat sa crosetez, sa injur perfect in cel putin 25 de limbi straine si sa evit subiectul asta pe cat de mult posibil.

Fugi pentru viata ta

2009-08-31T15:30:00.000-07:00

tu ar trebui sa salvezi balenele de tipii aia rai, cu harpoane, care le vaneaza de prea mult timp pentru oase si carne si ulei. sa te duci cu vaporul in larg si sa le sperii, pentru binele lor.
sau ai putea sa te angajezi la departamentul politiei pentru opintirea tentativelor sinucigase. sa primesti telefoane dupa miezul noptii si sa te cheme pe diverse acoperisuri de bloc si sa salvezi pustoaicele cu inimi frante, ce considera ca fara iubirea lui, viata nu merita traita.
da.
tu esti baiatul perfect.
perfect pentru salvat suflete ratacite, pentru aratat drumul cel bun si alternativa nu atat de sumbra. potrivit pentru intins batiste la nevoie sau pentru oferitul propriului umar, si-asa pus la dispozitie pentru a plange pe el, pe post de batista.
si ce te faci cand sufletul ratacit vrea sa fie liber sa rataceasca in continuare, cand tot ce ti-ai dori ar fi sa gresesti alaturi de el?
te reprofilezi.
iti usuci frumos umerii.
iti menajezi somnul.
te opresti din a fi eroul din viata altora si te apuci sa-ti resuscitezi propria existenta.

P.S. : in mod evident, titlul trebuie tradus in engleza pentru a fi savurat, dar mi-am promis ca macar aici voi renunta la romgleza mea fluenta.

Nu stiu cine esti

2009-08-19T13:23:00.001-07:00

Am nevoie de tine, oricine ai fi tu, strainule, am nevoie sa te invat cum sa fii mai bun. Stiu ca ti-e frica, o sa-ti fie imposibil sa ma uiti cate zile vei avea. Stiu ca n-or sa fie multe, ca tu crezi, ca si mine, ca o sa traiesti putin, dar intens. Si o sa mori repede, strivit de o masina sau de un alt corp ce te iubeste.
O sa ma iubesti pentru ca vom vorbi in pat pana cand noaptea se transforma intr-o noua dimineata. O sa dormim in timpul zilei si seara o sa stam intr-o cafenea pana cand nu vom mai avea monede de bagat in tonomatul ala vechi. O sa inveti cum imi place cafeaua si o sa ma intelegi cand adorm cu tigara aprinsa. O sa ma iubesti pentru ca si tie iti mai place sa te joci. O sa ma iubesti pentru ca o sa fi indragostit iremediabil de ticurile mele ce implica muscarea buzei de jos. O sa ma iubesti pentru ca o sa-ti placa si tie sa-mi musti buza de jos.

Nu stiu cine esti, dar stiu ca o sa-ti placa.
Nu stiu cum sau cand, dar incerc sa ma prind de ce, la un moment dat, te vei opri si nu o sa ma mai iubesti.

[post inspirat de melodia primita de la o cititoare secreta si din fapte reale. ]
[da, sufar de OCB in stare incipienta -> dovada si asta ascult acum]

Cat de mult poti sta sub apa?

2009-08-13T13:13:00.000-07:00

trag fumul ultimei tigari, expir, trag aer in piept, te trag de mana si te trag in apa dupa mine.
"hai in larg"
talpile mele nu mai ating nici nisipul, nici pietricelele de pe fund, ci doar talpile tale.
ne sarutam sub apa si nu mai stiu ce e timpul.
uit de mine, uit de cum mergea treaba cu respiratul pe sub apa. de tine nu am cum sa uit, esti chiar aici, lipit de mine. ne ies bule de aer prin coltul gurii. acum te las sa nu ai grija unde iti pui mainile. "ce frumos ne miroase pielea pe sub apa". mi s-au incretit buricele degetelor si nu mai simt cum te mangai. mi s-au lipit pleoapele si nu le mai pot deschide ca sa te vad cum ma saruti.
"hai la mal"
"hai sa mergem sa ne uscam si sa se lipeasca nisipul de noi si sa ne trezeasca rasaritul"

Ce poti pune intr-un borcan?

2009-07-24T16:30:00.000-07:00

O sa plec la mare. Imi iau de-acasa un borcan plin cu integrame, pentru drum.
Pe tren, o sa beau un borcan mare cu cafea.
Pe plaja, o sa imi arunc tigarile fumate intr-un borcan.
In mare, o sa arunc un borcan cu capac cu filet plin cu amintiri.
In cort, o sa imi umplu un borcan cu bondari si alte gaze.
Dimineata, mananc cate un borcan de peltea.
Seara, imi inec amarul in bere la borcan.
Dupa care, dimineata, imi dreg mahmureala cu muraturi din borcan.
La plecare, o sa iau un borcan cu scoici si nisip.
Ce vrei sa-ti aduc? Vezi ca nu am mult loc in borcan.

Am intarziat

2009-07-23T12:43:00.000-07:00

Agenda ei e plina cu numerele de telefon ale diferitelor firme de taxi din oras. Nici macar nu sunt scrise in ordine alfabetica, ci sunt impartite dupa alte criterii: ieftin, scump, soferul dragut.
Nu stie sa se descurce cu mijloacele de transport in comun, dar minte frumos ca a invata scurtaturile din capitala de pe geamul din spate al taxiului.
E studenta la Arte Plastice si nu sta tocmai central, ci mai degraba intr-un cartier cu vecini burtosi, amatori de senzatii tari pe stadioanele de fotbal si de gratare spontane in fata blocului.
Mignona, cu parul lung si carliontat, niciodata nu iese din casa fara sa fie parfumata. Poarta genti mari, colorate, unele cu franjuri, altele cu petice in care sigur gasesti creioane cu mina 2B.
Iar intarzie la facultate.
Nimic nou. Ba, mai mult, si-a dat intentionat ceasul cu un sfert de ora in urma, pe post de scuza universala pentru lipsa ei de punctualitate. "Imi pare rau ca am intraziat, uite cat arata ceasul meu, habar nu aveam ca e asa tarziu."

In timpul asta, un tip la vreo 20 de ani fuge dupa autobuz. Soferul amabil, ca deobicei, doar fata de calatorii de sex feminin, ii inchide usile in nas.
S-a trezit prea tarziu. A repetat pana la vreo 6 la chitara si a adormit cu ea in brate. Enervat de cat de prost si-a inceput dimineata, fara cafeaua imperios necesara, isi aprinde o tigara, arunca o injuratura pentru sine si se aseaza pe o bordura mai inalta.
E normal sa fie nervos, autobuzul ala vine din an in paispe.

Are you sure you want to remove this?

2009-07-14T14:43:00.000-07:00

Acetona sterge oja, detergentul scoate nu chiar atat de multe pete, diluantul sterge vopseaua, foarfeca taie linile strambe, lama de ras indeparteaza parul nedorit, cu bricheta deobicei ard atele inestetice, corectorul cica face cerneala sa dispara, apa spala diverse murdarii de la farfurii la trupuri.
Si eu ce naiba fac cu tine? Cum mi te scot din cap?

Partaj

2009-07-08T16:15:00.000-07:00

Voi vorbi cu dumnezeul meu. O sa-ti pun o vorba buna. Vreau sa-ti las prin testament toti norii mei.
"de ce?", o sa te intrebi de parca iti explic ceva la mate.
Pentru ca ii urasc. Imi amintesc constant de tine. Da, bucatile alea nenorocite de vata, suspendate dumnezeu-stie-cum cu fire transparente de guta ma urmaresc. Oriunde as ridica privirea, vad nori. si in bezna si la rasarit si la apus. Ti-i dau tie pe toti, in special pe cei care imi aduc ploaia. Stiu, ploaia e vremea ta preferata, dar pe mine ma dezorienteaza. Da, eu sunt genul ala care nu iti place tie, genul care foloseste umbrele.
Te rog, accepta. ia-mi norii astia de pe cap. Spune-le ca daca vor mai insista sa imi hartuiasca viata, ii voi da in judecata. Voi arunca cu avioane de hartie in ei, pana se spulbera. Mie lasa-mi doar soarele din spatele lor.

Despre dragoste si alti demoni

2009-06-07T04:08:00.000-07:00

iubirea mea e imorala. se bate, injura, minte, omite, face orice e nevoie pentru a trai cat mai mult si a muri cat mai tarziu.

iubirea mea e contagioasa. e o stare de bine, de euforie, cam ca dupa ce bei.

iubirea mea e coplesitoare. reuseste sa imi controleze corpul, gandurile, cuvintele.

iubirea mea e imatura. cam ca o pustoaica teribilista, care nu se gandeste la consecinte.

iubirea mea e exagerata. nu stie niciodata cand trebuie sa inceapa sau cand ar fi cazul sa dispara.

iubirea mea e neconditionata. nu asteapta nici macar raspunsuri.

iubirea mea e inconstienta. se tot loveste singura de niste ziduri, asteptand ca ele sa dispara.

iubirea mea e singura curajoasa dintre noi doua.

iubirea mea e imprevizibila. nu stiu niciodata ce va vrea sa faca.

iubirea mea e orgolioasa. nu stie cum sa piarda.

spune-mi unde te doare

2009-04-26T02:10:00.000-07:00

mi-au spus unii ca ma dor prea tare amintirile. serios? nu dor deloc. cum sa te doara cand zambesti?!
doare mai curand faptul ca lucrurile alea au farmec o singura data.
vrei sa stii ce doare cu adevarat? ca am crescut.
mai stii cand apogeul apropierii noastre fizice era sa-mi mangai genunchii prin rupturile din blugi?
mai stii cand ma desparteam de tine dintr-un motiv inventat pe moment, iar peste un minut te sarutam?
mai stii cand ne ascundeam, ca doar noi sa stim ce ni se intampla?

si acum mi-e frica. stiu ca daca simti, inseamna ca traiesti. dar daca am simtit prea mult, prea repede, ce-mi mai ramane pentru restul iubirilor?

Un long dimanche de fiancailles

2009-04-23T13:01:00.000-07:00

Mi-am zis ca daca primul autobuz care opreste in statie va fi unul care ma va duce la el, inseamna ca exista o sansa pentru noi doi. Batea vantul, haos cu claxoane . Eu, intr-o margine de refugiu imi muscam buza si tineam pumnii stransi in buzunare. Ghici ce masina a venit? Ghici ce numar din trei cifre avea? Fix cel care ma lasa in fata casei lui. Normal ca m-am urcat, nu aveam cum sa ratez ocazia, parca ni se decidea viitorul in secunda aia. Parca destinul zicea "nu fi fraiera, ce alte dovezi vrei? Uite! se mai poate! ". Am gasit si scaun liber, incredibil sau nu, si am inceput sa-mi aranjez in minte toate cuvintele. Daca "ia-ma inapoi" va fi la inceputul sau la sfarsitul conversatiei. Si, da... aveam emotii si imi inchipuiam scena: hainele lui, cand o sa zambeasca, cand o sa ne luam in brate si o sa incepem sa radem.

Normal ca am uitat sa cobor la statia la care trebuia. Am ajuns la dracu', la capatul liniei. Daca as fi fost genul care sa injure, ala ar fi fost momentul in care as fi aratat de ce sunt in stare. Dar nu, eu am oftat. Oare era alt semn?

Si acum stau si incerc sa-mi explic de ce eu, care sunt capabila de a-mi imagina imposibilul, imi alimentez speranta?

Ma intreb, acum ca am scris asta, chiar nu mai e nicio sansa?

Cum am invatat sa pierd

2009-04-02T06:54:00.000-07:00

Audio

Stia. Stia de la bun inceput. O tinea strans de mana stanga, ca ea sa poata fuma cu dreapta. O strangea si simtea. Simtea ca tipul care venea din sens opus ar fi perfect pentru ea. Stia, desi nu ar fi recunoscut-o niciodata. Aveau acelasi mers; acelasi gen de ochi, care au ganduri pigmentate in spatele irisului. Ochi de culori diferite, ce-i drept, dar cu siguranta aceleasi ganduri. Par asemanator, ondulat, aproape brunet. Strainul era ceea ce i-ar fi trebuit ei. Genul care pare un dur universal, dar capabil sa-i ofere toata dragostea pe care ea si-o doreste atat de mult. "Pe pariu ca si el rade rar, dar zgomotos." . Era constient de tot: ca cel ce se apropia de ei, ar putea fi ce el nu a fost niciodata: o provocare, o joaca, un risc, o incercare. Ei ii place sa se joace; stia bine ca atunci e cea mai frumoasa.

Tipul se apropia. Stia ca daca ea l-ar vedea, s-ar indragosti si i-ar da drumul mainii.

Trebuia sa faca ceva.

"Macar daca nu l-ar vedea acum..."

Ajunsese in dreptul ei. "sa nu intoarca acum capul..."

-Nu te uita in dreapta!

Normal ca s-a uitat. Din greseala, l-a atins cu tigara...s-au privit cu ochii lor ingandurati. Si-au cerut scuze cu zambetele lor nevinovate chiar si cand gresesc.

Desi, de vina a fost frica lui.

Asa a pierdut-o.

ce liniste si ce intuneric

2009-03-12T13:30:00.000-07:00

Audio

( Era ceata in Bucuresti si era o noapte de martie. Prognoza meteo anunta si soare, si nori , numai in suflet furtuna. )
Se intorcea acasa, singur cu mizeria lui . (Bezna si o liniste infricosatoare, cu becuri arse pe hol si ecoul butoanelor de la lift apasate.) Nu se difuza niciun meci la televizor, blocul tacea.
Talpi izbite pe trepte, o secunda de liniste, zornait de chei, zgomotul unei incercari nereusite, scartiat de usa (de doua ori) ,zbang, intrerupator apasat, pantofi trantiti pe gresie, alt zgomot de intrerupator, unghii atingand sticla paharului, apa curgand, plescait, sunetul limbii plimbate peste buze, fundul paharului atinge masa, inspira.
-Ce dracu' fac?

Si muzica porneste; coloana sonora a vietii acestui tip cu destin de personaj sparge peretii tacuti.
"Nu e nimic mai oribil decat linistea, nici intunericul, nici inaltimea."
Inainte, asculta muzica buna... bataile inimii ei.
Acum i-au ramas doar discurile aranjate in ordine alfabetica; a avut grija sa-i lase cate un cantec pentru fiecare noapte din fiecare saptamana a fiecarei luni petrecute impreuna.

dialog

2009-03-10T12:53:00.000-07:00

a: do you actually believe in love?
b: din nefericire ,da
a: de ce? argumenteaza-ti opinia.
b: pentru ca are momente cand chiar nu e insotita de probleme si secundele alea jur ca par perfecte
a: doar cand le traiesti,cand privesti in retrospectiva nu
b: serios,are farmec si in reluare. ca fazele bune din titanic (normal ca ma refer la faza cu geamul aburit al masinii)

magazin de amintiri cu tampiti

2009-03-04T01:32:00.000-08:00

Audio

ma uit la depozitul din jurul meu. unii o numesc camera. dar, eu pastrez tot.

cuiul pe care l-am batut in perete ca sa agat prima poza cu noi

genele tale cazute

niste nisip de la mare

ultima gura din berea ta

mirosul pielii tale

ziare din care am citit horoscopul meu si al tau

tabelele noastre de whist,unde eu pierdeam si tu castigai

tigari fumate si indoite pentru a fi stinse

si totusi...de ce nu accept sa traiesc in prezent? ma agat de tot ce am avut,ca si cum nu as mai putea avea asta niciodata. e bine?

transform momentele noastre in cele mai frumoase experiente vreodata. e rau?

Bilant

2009-02-27T14:30:00.000-08:00

intre mine si tine
2 usi
2 zavoare
3 statii de metrou si vreo 10 minute de mers pe jos
vreo 3 cartiere
multe blocuri
nu-stiu-cate mii de oameni grabiti
cateva secunde de asteptare de cand imi formezi numarul
7 nasturi ai camasii tale, plus inca 2, cei de la mansete
fermoare
sireturi
material de prisos
goluri...dar doar in stomac

Abac

2009-02-27T13:50:00.000-08:00

E atat de simplu, nici n-am nevoie de numaratoare. 1 2 3 4...1 2 3 4... de atati pereti ai nevoie ca sa construiesti o camera, si ca sa ajungi sa te simti singur. 4 ziduri nenorocite ,caramizi suprapuse. o podea, ca sa nu cazi in gol si un tavan ca sa nu te lase sa zbori.
si ramai singur intr-un spatiu. nu ai ferestre, nici usi, nici fisuri in pereti, nici macar urme lasate de cuie. totul e intact, ca in prima zi intr-o casa noua. dupa ce te-ai gandit la toate metodele de a iesi, nu-ti mai ramane decat un singur lucru: sa numeri 1 2 3 4
si sa urli
si sa speri
si sa lovesti peretii
si sa vezi ca nu poti decat...
sa astepti.

trebuie sa vorbim serios

2009-02-23T10:35:00.000-08:00

de ceva timp...nu stiu ce am

NU

mai am bani
mai am timp
mai am lacrimi
mai imi e teama
mai am cum sa dorm singura
mai are cum sa doara
mai vreau sa ma sarute altcineva

si

AM

numai pofte
cu cine sa beau cafea dulce
cu cine sa fumez dupa ore tigara de dupa

Souvenir

2009-01-24T02:03:00.001-08:00

Audio

Mai tii minte vremea in care nu stiam sa ne sarutam pe buze?Stiam amandoi ca vrem asta, stiam chiar si cum se face, din scenele cu saruturi din filme, la care nu indrazneam sa ne uitam de fata cu ai nostri.

Mai tii minte primul sarut?

Ne-am ciocnit dinti in dinti in statia de autobuz.

Dar pe cel mai frumos?

In parcul din fata scolii,intinsi pe iarba,ascunsi de soare si de colegi sub camasa ta alba,parte din uniforma, ,prin care razele tipau : "Iubeste!" .

Ultimul?

Nu vreau sa-mi amintesc, consider ca inca nu s-a intamplat.

Simplu

2009-01-13T12:02:00.000-08:00

suntem pe bancheta din spate a unui troleu care circula aproape de facultatea ta si departe de liceul meu. ghiozdanele si chitara ta ocupa locul unei persoane. in jurul nostru,diversi oameni ai strazii ce beau diverse lichide spirtoase si cateva geamuri aburite, cu injuraturi desenate cu buricele degetelor calde,din loc in loc. ne-am cam blocat in trafic. lumea foloseste ce au masinile mai de pret,si anume,claxonul.

eu beau cafea la plic dintr-un pahar de unica folosinta si tu de-abia astepti sa opreasca la prima ca sa fumezi inca o tigara. ducem o existenta modesta. nu purtam haine de firma, nu mancam la restaurant. cafeaua pe care o bem e instant,nicidecum columbiana. fumam tutun ieftin,pe care il aprindem cu chibrituri. in vacante, facem autostopul. o data...chiar am reusit sa trecem granita si sa facem baie in marea altora. acum am un loc de munca stabil, te iubesc cu norma intreaga. asa ca mi-am permis sa ma mut...am un domiciliu permanent, intr-un spatiu dragut: in locul tau ala problematic, de deasupra coastei stangi.

si in nicio secunda nu ne dorim mai mult.

Apartamentul de la parter

2009-01-03T14:01:00.000-08:00

Audio

mai stii cand traversam doua magistrale cu metroul si luam si tramvaiul pana la capat? cand tramvaiul se golea, si ramaneam noi doi cu vatmanul si cu cate un muncitor ametit de frig si de alcool,tolanit pe vreun scaun portocaliu din spate, stiam ca ne-au mai ramas 10 minute intregi de mers pe jos.

si ajungeam in ceea ce a urmat sa devina apartamentul fratelui tau mai mare. daca stau sa ma gandesc, nu stiu ce era mai gol...corpul meu lipit de al tau sau camerele intunecoase? aveam un singur bec, o saltea si niste chei de la intrare. chiuveta din baie picura anemic, tocurile geamurilor lasau linistea sa intre pe sub ele, iar eu ma strecuram pe sub pielea ta. dar in ultima noapte cand am fost acolo...ne-am dezbracat incet, cu timiditate curioasa, parca frigul din camera ne facea sa ne simtim ca si cum de-abia ne-am fi cunoscut. un bec de pe strada ne lumina un colt de saltea, tie un genunchi si mie un umar. si atunci ne-am apropiat. si saruturile nu se terminau, se extindeau pe tot corpul, ca un foc dintr-o seara cu vant. si atunci mi-ai cuprins tot corpul intr-o inclestare groaznic de placuta. si am deschis ochii. o ramasita din tigara ta inca mai fumega pe ciment, iar pe peretele crapat, umbra ta o iubea pe a mea.

Galbenus

2008-12-13T02:56:00.000-08:00

Audio

m-a prins controlorul azi in autobuz. nu aveam bilet.am scapat fara amenda, dar m-a dat jos din masina la prima statie si am luat-o cu pasi marunti inspre casa. pe drum, am vazut cel mai galben copac vreodata. de dinainte sa stiu sa vorbesc,m-am indragostit de ideea de copaci galbeni si perfecti.imi aduc aminte ca, intr-un an, ma intorceam cu ai mei cu masina, de la munte, dupa un weekend care se vroia placut si avea rolul imposibil de a ne apropia. tata apasase in sfarsit pe acceleratie, ajungand pe un drum lung si drept. de-o parte si de alta a asfaltului, erau copaci inalti ( mie-mi pareau ca atingeau norii), batuti de toamna. treceam de fapt printr-un fel de tunel galben si obsesiv, aproape infinit. imi parea ideal, cel mai potrivit loc in care m-as fi putut opri sa imi dau voie sa ma simt vulnerabila, mica in fata hipnozei galbene. a fost prima data cand mi-am zis "aici mi-ar placea sa mor". imi lipisem nasul de geam si zambetul de buze si noi goneam in continuare inspre orasul nostru haotic si prafuit si tunelul galben se risipea in spatele nostru. atunci, am vazut pe marginea dreapta a drumului, un grup de femei triste, ce faceau cu mana masinilor ce le ignorau, totusi, nu semanau cu autostopistii. ele mi-au aruncat un pahar cu apa rece in fata fata si m-au trezit. ele m-au facut sa constientizez ca tunelul ce-mi parea magic si ma mistuia cu frunzele lui de culoarea focului de tabara, era de fapt o padure in care soferii isi potoleau cu corpurile lor murdare (ingalbenite poate doar de tutunul pe care atunci il detestam) cele mai bolnave fantezii trupesti, cu o simpla deschidere atat de curea, cat si de portofel. m-a trecut un fior amar, mi s-a facut pielea de gaina si mi-am grabit pasul spre casa, imaginandu-mi alt loc perfect.

Inainte si dupa

2008-12-10T12:25:00.000-08:00

inainte imi placea sa dorm, acum beau cafea.

inainte imi placea sa vorbesc, acum imi place sa ascult.

inainte aveam prieteni, acum am si mai multi.

inainte credeam orice, acum cred absolut orice.

inainte vroiam sa fiu mare, acum vreau sa fiu ca inainte.

inainte nu stiam cum sa ma sarut, acum nu stiu cum sa ma opresc.

inainte stiam sa numar numai pe degete, acum nu mai am cum,ma tin de mana.

inainte nu stiam sa merg pe tocurile mamei, acum nu stiu sa merg nici pe ale mele.

Hmm

2008-10-02T12:23:00.000-07:00

Oare e nevoie sa iau primul tren si sa rup pozele cu tine si cu noi in bucati cat se poate de mici si sa le dau drumul in vant?

Oare e nevoie sa fac asta cand trenul merge repede ca sa fiu sigura ca o sa se imprastie in cat mai multe locuri si ca nu o sa mai pot gasi niciodata vreo particica?

Oare o sa ma uit dupa bucati cum o sa zboare si o sa-mi doresc sa cobor din tren si sa fug si sa caut toate fragmentele din fotografii si sa ma chinui ore in sir sa le lipesc?

Oare o sa plang?

Oare o sa regret?

Oare o sa zambesc?

Oare am nevoie de gesturi dramatice ca sa trec peste un episod nefericit?

Oare a fost nefericit?

Oare vreau sa uit?

Oare stiu ce vreau?

Oare o sa fac ceva ?

Nu.

Uite...

2008-09-26T12:34:00.000-07:00

Audio:http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk&feature=related
totul incepe asa
te uiti intr-un punct fix
si o silueta se apropie de tine
si pana sa vezi cine e,e deasupra ta si te saruta.
ai ochii inchisi.
nu vrei sa-i deschizi.
stii doar ca plaja e mai goala decat a fost mintea ta vreodata si mai stii ca alaturi e marea.
nu vrei sa stii cine e cel care te saruta,dar vrei sa o faca in continuare.
nu te intereseaza numele,numarul de telefon,orasul natal,hobbyurile,culoarea ochilor,ce l-a deteminat sa faca asta,daca sta singur sau nu.nu .absolut nimic.doar sa nu se opreasca.ti-e bine
nu vrei romantisme.
nici relatia vietii.
vrei doar sa ramai cu ochii inchisi si sarutul ala nenorocit sa nu se mai termine.

Evrika

2008-09-25T10:35:00.000-07:00

Audio: http://www.youtube.com/watch?v=qTTGX27fsA4

Gen descoperirea zilei

De ce are cartea "Ce stiu barbatii despre femei?" doua sute de pagini goale?

Pai,sa vezi...

azi am facut o analiza a relatiilor

vai cat de cliseu sunt toate

la inceput

totul e un zambet

si un fior si o indragosteala si mama ce frumos e tot.si orice coincidenta ti se pare de fapt ceva

meant to be

pe urma

esti indragostita

si el de tine

si e totul super

si il bagi in cercul tau de prieteni totul bine

mai trece niste timp deja il iubesti

dar

incep micile certuri din motive stupide

initial treci cu privirea

inghiti,suporti,accepti, ca sa ii pari lui perfecta si total non-absurda doar tii la baiat

pe urma incep certurile din ce in ce mai dese

ti-e cam sila sa mai accepti tot cacatul lui incepi sa te certi cu el sa ii faci scandal

si il faci de ras

si te porti nasol si el suporta tot te-ai desparti de el dar ti-e mila

sexul devine naspa si el

apare un fost prieten

te apuca nostalgia si vezi in fostul dobitoc toate chestiile pe care nu le are actualul dobitoc

te-ai desparti de actualul dar saracul

totusi el s-a purtat frumos

si stai intr-o sila si o scarba totala

asteptand ca idiotul sa te recucereasca

ai vrea sa faca cele mai frumoase gesturi
ai fi chiar dispusa sa le accepti dar

el crede ca se rezolva de la sine

la fel ca si pana acum si eventual

aduce flori

aceleasi flori ca si pana acum care au devenit cliseul absolut.

fac ceva rau,nu ma mai iubesti,iti aduc flori,esti din nou a mea

In pat

2008-09-07T16:26:00.000-07:00

nimeni nu doarme mai linstit ca mine,nici macar un suflet mort

pentru ca mie nu mi-e frica de moarte,de timp,de intuneric.

tu,in schimb,te misti,vorbesti,tresari,depui efort

ca si cand maine nici nu va mai fi,maine se va termina coleric.

doar impreuna dormim perfect:

eu respir in bratele tale ca iarba dimineata,dupa ploaie,

iar tu inspiri,deloc discret

pentru noi,cat sa ne-ajunga aerul pentru o viata.

uite cum ne completam

.

2008-08-24T11:22:00.000-07:00

M-am trezit cu cineva in brate, nu stiu exact cine, dar mirosea a tine.Aroma de cafea proaspat rasnita, cu gust de mare in care plutesc multe chistoace fumate asteptand rasaritul.M-am trezit goala langa acel cineva, ce inca pareai sa fi tu,dezvelita total, nu ca in filmele americane,cu un cearceaf care imi acoperea mie sanii si tie masculinitatea. Cearceaful nostru,al meu si al persoanei ce semana cu tine,era mototolit pe jos,perforat cu arsuri de tigara. Pielea iti era plina de nisip,parfumul meu si niste scrum.Mi-am mutat corpul inspre marginea patului,am luat o gura de cafea rece si amara,numai zat si mi-am aprins, ca din reflex,inca o tigara.M-am indreptat spre baie,lasand in patul de doua persoane, o persoana ce-mi amintea de tine si mormaia ceva ,cu gura intredeschisa.Mi-am dat drumul la apa,stand pe marginea cazii,asteptand sa devina suficient de calda incat aburii sa sufoce formele din fum,adevarate capodopere moderne,pe care viciul meu le creeaza inconstient.Mi-am dat drumul in cada si am inceput sa-mi curat ranile sangerande,urme ale fostelor relatii.Unii raman cu tatuaje,case ,caini sau copii;eu cu rani adanci.

Papiota

2008-03-06T14:31:00.000-08:00

As vrea sa devin croitoreasa,

Sa-ti cos buza de jos de-a mea,

Sa-mi fac o rochie lunga,alba,de mireasa,

Sa-ti prind cu un nasture mana stanga de dreapta mea.

Ti-as coase ochii deschisi,sa ii privesc mereu verzi,

Un zambet larg,din ata rosu-sangeriu

Deasupra,nori albi in care sa te pierzi

Obraji roz,sa nu pari palid,ca deobicei,ci viu.

In dreptul inimii,ti-as coase un fermoar,

Lung,pana pe sub coaste

Sa m-ascund in tine ,ca-ntr-un buzunar

Oricand as avea,daca se poate, zile si mai proaste.

Fara frica,fara degetar,

Mi-as coase langa tine toata viata

Cu un nod strans de doua ori,galben-mustar,

Tu ai fi un ghem si m-as infasura in jurul tau,ca ata.

Mai in gluma, mai in serios

2008-03-06T14:24:00.000-08:00

Cand te-am cunoscut,

Nu stiam sa numar,

Nu stiam sa cant.

Purtam soarele pe-un umar,

Si ma jucam prin vant.

Pe-atunci aveam pistrui

Si bretonul mult prea scurt

Ochii mai putin caprui,

Iti ziceam ca stiu sa ma sarut.

Ma priveai cu ochi atunci verzui

Nu stiu cum de m-ai crezut.

Ne jucam cu mingii,flori si bete

Cand pierdeam,ma pupai pe obraz

Recompensa:mere verzi,padurete.

Cu inele din fir de iarba verde-praz

Ne-am logodit in spatele unor tufe crete.

Atunci ne-am sarutat,nu numai pe obraz.

Erai ud si dulce

Ca o inghetata in soare

Cand ne-a vazut,bunica s-a mirat:si-a facut cruce.

Ne-a batut la fund,pe fiecare

Ai inceput sa plangi cand ai vazut ca de par vrea sa m-apuce.

De cand nu te-am mai vazut,

Am invatat sa supar,

Am invatat sa cant.

Dar tot nu stiu sa numar.

Doi fac tot unu,inelele s-au frant.

Yesterday

2007-12-24T06:42:00.000-08:00

-Cand eram de varsta ta,nu o ascultam pe maica-mea cand imi spunea sa sting lumina si sa nu mai citesc,visam mai mult la maine si aveam complexe।Colectionam tot felul de prostii:ba scoici,ba ace de siguranta si imi rodeam unghiile।Nu stiam sa dansez ,sa vorbesc in public,nici sa rezolv probleme de trigonometrie।De gatit,nici nu mai vorbesc,dar imi placea sa spal vasele।Imi incercuiam data nasterii in orice calendar si de fiecare data cand ieseam din casa,paseam cu dreptul।Si cu pisicile negre aveam bataie de cap.Noroc ca impotriva ghinionului pe care mi-l aduceau,aveam descantec:trei pasi inapoi+o cruce(de 3ori).Prietena mea era pasionata de dalmatieni si avea papusi mai frumoase –ea nu le tundea pe ale ei.Cand ma scotea tata in oras,imi luam prajituri cu cea mai multa ciocolata,pe care le mancam incet,in lingurite mici,razuind apoi cu degetul ramasitele de pe farfuriile albe cu dungi bleu.Eram alergica la paianjeni si la puful de plop.Imi doream sa stau intr-o mansarda,cand o sa fiu mare,sa ma sarut cu un baitat si sa stiu sa merg pe tocuri.-Si acum,ce iti doresti?-Sa am din nou varsta la care imi doream sa fiu mare.

Continuare

2007-10-13T03:49:00.000-07:00

In fiecare seara,cand stingea lumina lustrei ei cu doua becuri in forma de lumanare(stinsa,eventual,avand in vedere ca straluceau prea putin,spre deloc),L. se tavalea pe toata lungimea patului ei cu tablii de lemn si cu doua saltele,intinzandu-si corpul de adolescenta insomniaca pe burta si pastrandu-si talpile in aer.Degetele mainilor lungi i se infasurau singure in jurul suvitelor castanii de par,iar fluturi nabadaiosi incepeau sa-i roiasca prin stomac:se indragostea;de mirosul proaspat al cerului cu stele,de paloarea lunii,de umbrele mereu mute si de singuratatea ce suiera prin oras.

<Ai simtit vreodata ploaia?
Stiu ca n-ai cum;esti doar o gramajoara de hartie.
Cu totii imi spun ca ochii mei se joaca.In ochii mei se nasc furtuni, de fapt.Caci furtuna ce e pana la urma?Un joc de-a Dumnezeu.Mie nici macar nu-mi place ploaia,dar o simt intens,o simt venind din mine.Cand zambesc ,simt ploi de vara,care te prind pe nepregatite in parc,care te fac sa alergi cantand pana in statia de autobuz sau un copac acoperitor.Cand ma cert,simt norii cum se aduna in vartejuri,peste munti,cand ti-e frica si sa respiri sa nu starnesti ploaia.Simt fulgerele cum se izbesc de pervaz si tunetele imi strapung geamul…simt totul aici,in mine.>>

Fara niciun fel de reticenta,viata i se desfasura la fel.Rutina mersului la liceu,cu un metrou supraaglomerat,fara aer,cu ghiozdanul aruncat intre picioare ba pe tocuri,ba in slapi,cu fruntea rezemata de usa si cu varful nasului aburind geamul acesteia.

Din 2 in 2 minute isi verifica ceasul cu cadran dreptughiular,tinut intotdeauna la mana dreapta(da!ciudatenia ei in fata celorlalti era ca-si purta ceasul la mana dreapta),sperand la fiecare verificare sa intarzie la ore cu un motiv plauzibil.Din nefericire,e prea punctuala.

Coboara din metrou(deobicei cu nume de metropola),intotdeauna pe la prima usa din fata,urca scarile,doua cate doua,pe cele rulante se aseaza pe in partea dreapta a unei trepte si asteapta sa fie dusa la suprafata.Alege intotdeauna cel mai lung drum spre scoala,ocolind parcul plin de craite si castani.Isi aprinde tigara,tragand adanc in capul pieptului.Calca frunzele uscate de castani,omorandu-le printr-un fosnet,inchide ochii atunci cand trece pe langa tufele de craite,portocaliul intens de semafor o nemultumeste.E enervata in fiecare zi de aceleasi poteci pavate cu pietricele care zornaie,sarind in dreapta si in stanga.Viseaza la zile fara scoala,la ciocolata calda,la sarutul lui M.,la schimbare.Uraste sa i se inaspreasca mainile ,sa aiba nasul rece ca un catel,temperaturile sub 20grade,sa piarda pagina la care ramasese sa citeasca,sa fie contrazisa,mirosul de vinete coapte,parfumurile pe baza de vanilie,pasarile si sa-si piarda cerceii.

Dupa ore interminabile,existenta i se repeta.M. o ia de la liceu,pe acelasi drum ocolitor inspre metrou ,se asaza pe banca si e singurul caruia i se poate plange.

Si daca...

2007-06-10T12:11:00.000-07:00

Cum ar fi ca,vreme de 60 de ani sa te trezesti in fiecare dimineata langa corpul meu,la inceput cu rotunjimi fragede si nedefinite,apoi cu o suplete totusi obraznica a linilor aproape pictate,devenit elegant prin supunere si maternitate si la final ridat de toate noptile de dragoste.Cum ar fi sa fie adevarat?

[Eu nu te vreau materna, plangacioasa,Te plac cum esti: o pacatoasa!]

Azi-noapte

2007-06-10T12:06:00.000-07:00

Am senzatia ca a dormit cineva strain azi-noapte in patul meu,cu alt miros,alt caprui al ochilor si alt ritm al inimii,cu alta pozitie in somn,care mi-a aruncat pernele si ursuletul,a tras jaluzelele si a inchis geamul,care a purtat pijama,care nu si-a spus rugaciunea,care mi-a mototolit plapuma.Acum n-am somn.Nu dorm bine in paturi straine.

Epilog

2007-06-07T12:23:00.000-07:00

Mergea ,privind in jos, pe dalele prafuite ale orasului in care isi simtea sufletul acasa,apasand pe fiecare dintre ele,parca povestindu-le viata.

Toate librariile erau goale,ca tot orasul ,de altfel,doar lumina opaca,fara o sursa bine definita,umpland aerul nostalgic.L. isi tinea umbra de mana si apuca cotorul de culoarea visnii putrede al unei carti cu cealalta.Pe prima pagina,isi recunoscu scrisul ,rotunjit ,apasat si dezordonat ca intotdeauna "Amintiri".

Cartea,un album foto,cuprinde ,de fapt toatemomentele surprinse pe o pelicula infinita din relatia lui M. cu L. .Saruturi,strambaturi,"bezele", biletele ascunse prin buzunarele de la spate ale blugilor,trandafiri albi si ghiocei presati ,lacrimi bine conservate,bilete de teatru,de film,poze din copilarie(cand,desi nu se cunosteau,se iubeau de pe atunci ca doi nebuni),te iubescuri urmate de randuri intregi de semne de exclamatie(care aici nu exprima mirarea,ci hotararea autorului),bilete de tren,abonamente de petrou,contururi de inimioare trasate cu buricele degetelor pe geamurile taxiurilor,nume scrijelite pe banci sau copaci,deobicei incadrate in dificile operatii de adunare,care dau intotdeauna acelasi rezultat(L.+M.=<3),tavaleli>

L. rasfoi paginile pana la cuprins.

"Capitolul 5:Incercari .Ghinion,certuri,lacrimi,furie,usi,telefoane,palme trantite,diferente,urlete,nervi,dezamgiri,impacare,pierderea prietenilor,libertatii,vina distribuita reciproc,fugi de-acasa,probleme.

L. rodea un nasture rotund si sidefiu de la camasa lui M. .Simtea stransoarea hotarata a dintisorilor ei si ii saruta,din reflex fruntea ce visa in continuare.

-L.,pe unde esti?

-Printre problemele noastre.

-Totusi,toate au avut rezolvari.

-Cmpromisuri,vrei sa spui.

-Nu,solutii.

-Predominant nereusite.

-Cum asa?Inca ne iubim!spuse M.,patruns de o indignare adormita.

-Dar oare pentru totdeauna?

-Da.

(L. se stranse mai aproape de camasa lui M. care mirosea perfect a parfum,tutun si coniac).

-Iubito,ce mai visezi?

-Stai ca mi-a cazut palaria.

-Porti tu palarie?Nu te-am vazut niciodata.

-Macar in vis sa indraznesc.Umbra,draga umbra,adu-mi palaria inapoi!

-Unde fugi?

-Nu stiu.E lumina aceea infernala,a zis L. gafaind oprita din alergat.

-Te ajut sa o prindem din urma?

-Nu.Ma descurc.Stai ca nu o mai vad.ma duc dupa ea.Sa nu uiti ca te iubesc!

-Cum sa uit?

M. tresari si visul i se spulbera in particule.Ingesuita-n bratele lui,in fotoliul extensibil,L. dromea linistita ca un copil multumit.

Nu avea de unde sa stie ca somnul rece o furase.

Nu si-a dat seama decat cand a sarutat-o lung,zgomotos chiar si buzele nu i se clintira;schitau acelasi zambet indragostit.Era prea tarziu.Ea plecase sa-si gaseasca palaria,undeva unde lumina dispare de tot.

Si totusi..."Nu-si putea imagina viata fara el."

...Sa nu sfaramam visele din noi...

Fragmente inchise-n pleoapa

2007-04-26T23:32:00.000-07:00

Noapte de noapte,L. isi strecura rotunjimile corpului in pat,lipita de perete,intotdeauna cu o mana pastrata sub perna rce si cu picioarele in afara coconului de plapuma.

Pana sa adoarma,isi freca talpile una de cealalta,amintind de jocul bebelusilor inchisi in pantecele mamelor sau poate doar ii amintea de atingerea talpilor lui M. .

L. s-a nascut somnambula si foarte bruneta,cu aspect aproape asiatic.Cand era mica,isi gangurea singura povesti de adormit pe sine.Nicidata nu-i placuse Cenusareasa(cum sa ramai fara pantofi?!),era mai curand adepta Albei ca Zapada,o poveste de iubire continuata chiar si tragiucl eveniment de inecare cu un mar otravit.

Visele erau intr-adevar o problema serioasa..de cele mai multe ori le confunda cu viata insasi.De cate ori nu si-a lovit piciorul de perete,crezand ca este de fapt intr-un meci de fotbal cu tribune pline,coplesit de aplauze,in care sutul ei era decisiv?Sau nici nu cred ca mai tine minte de cate ori s-a trezit plangand,visand cum ar fi viata fara M. .[Bizar sau nu,desi traise si inainte de a-l cunoaste pe M.,ba foarte bine chiar,aceasta perspectiva ii parea acum catastrofal de imposibila.]

Intr-o seara, cand L. si M. au dormit impreuna,dupa o petrecere in compania unor prieteni vechi ,a multor pajhare golite si a unui strat dens de fum.Culcusul lor le-a fost un fotoliu extensibil de o persoana si jumatate,adica,cat pentru M.(nu intelegeti gresit,pentru M. si jumatatea lui,L.).Au cascat amandoi pofticiosi,inghitandu-si unul celuilalt somnul,pana cand au patruns pe taramul periculos al viselor,tinandu-se in brate.M.,probabil jinduia ,cu pleoapele inchise si buzele despicate,la sanii lui L.,tavaliti prin patul lui de adolescent controlat de hormoni.Pana cand,L. a inceput sa tresara.M. s-a dezmeticit,s-a rezemat cu un cot in cotiera fotoliului si cu un ochi intredeschis a inceput sa-i vorbeasca:

-Ce faci?

-Uite ma plimbam,raspunse L.,pierduta de-abia in inceputul visului.

-Cu cine te plimbai?intreba M.,cu o usoara doza de gelozie in tonul adormit,tipic masculina.

-Nu cu tine.

-Dar....?

-Imi plimb umbra.

-Pe unde?

-Prin viata mea.

-I n ce etapa a ei?

-In cea mai luminata,raspunse zambetul lui L. .

-Cum se poate sa-ti vezi umbra in lumina?

- E simplu:e lumina inainte de marele intuneric.

Mazgaliturile vietii

2007-04-25T00:38:00.000-07:00

Viata lui L. pana acum 15 ani si 8 luni se derulase fara scantei sau explozii.

Era absolut tot,mai putin comuna si numai ideea de a fi la fel ca o alta persoana,o infiora.Nu credea in prietenii cei mai buni,deoarece i se demonstrase ca acestia nu exista.Nu credea nici macar in ea.Incetase sa judece oamenii,considerand ca fiecare isifabrica fericirea.

Avea cativa prieteni,castigati din intamplari mai mult sau mai putin fericite,majoritatea baieti,restul colege.Desi realiza ca baietilor le e practic imposibil sa inteleaga o fata,ea ii intelegea pe ei;cu toate obsesiile lor legate de jocuri,cu toate ideile preconcepute si copilaresti legate de anatomia fetelor.cu dorinta lor inexplicabila de superioritate in orice moduri,inzestrati cu neindemanare nativa,cu gusturi indoielnice legate de moda,cu un apetit gigantic si stangaci in incercarea de a formula biletele de dragoste.

Cand avea 4ani,unicul interes al lui L. era sa le decupeze ochii luciosi de plastic ai papusilor;sa le fereasca cumva de lumea mult prea des rea.

L a5 ani,inca desena cu creioane cerate pe peretii din spatele fotoliului plusat din sufragerie.Pana cand,mama i-a potolit porinirile artistice prin palme bine aplicate.(Totusi,nu si aminteste sa fi desenat vreodata "Eu,mama si tata").

La 7ani,a sustras din camara imbacsita cu borcane mai mult sau mai putin pline cu dulceata,o surubelnita cu capul "cruce",cu maner rosu si si-a gaurit tocul usii camerei ei.Gaura era suficient de mare si rotunda,incat sa-i permita pupilei sale migdalate,sa spioneze cum mama se cuibarea in fiecare seara la pieptul tatei,facand plapuma sa fosneasca.(A se preciza:pentru a nu da de banuit parintilor,L. astupa cu grija vizorul din tocul vopsit alb,din lemn cu un abtibild cu o ratusca.)

La 8ani,L. a avut prima "experienta" cu un baiat.Era cu 5ani mai mare si-a intrebat-o daca vrea"sa faca ca-n filme".Curioasa,a zis:"Da!".Baiatul cret si uratel,i-a luat capul intre mainile prafuite de mingea de fotbal,i-a apasat buzele cu ale lui,facandu-si loc cu limba in gura rozalie a lui L. .Aceasta,l-a muscat scurt si dureros de varful limbii,plecand acasa fara niciun cuvant.In baie,deasupra chiuvetei,si-a spalat limba cu sapun,fiind nevoie de multi clabuci amarui pentru a face senzatia de umezeala neplacuta din gura sa dispara.

La 9ani,a furat o tigara pentru a incerca sa inteleaga de le spune alor ei ca viciul asta ii omoara.A fumat-o pana la filtru,fara a se ineca,tot asteptand sa i se intample ceva.N-a fost deloc impresionata.(Pe la 14 ani,a inceput sa-i placa.)

La 10ani,si-a aruncat toate papusile sub pat,divortand de ele.Tot atunci,a inceput sa scrie poezii intr-un carnetel verde.

La 11 ani,a inceput sa citeasca romane de dragoste,asteptand agitata pasajele in care erau descrise saruturile.Tot ,la aceeasi varsta,L. si-a visat bunicul preferat(cel care ii aducea napolitane si eugenii),bolnav in spital,iar dupa 6luni,acesta a plecat in Ceruri.

La 12 ani ,i s-a bombat pieptul.La 13,inca un pic,a trecut la sutien ,si-a lasat parul saten inchis,nici vorba brunet ,sa creasca,intrucat baietilor nu le plac fetele cu par scurt si s-a inaltat mult.

La 14 ani,deja forma sanilor se stabilise la a fi rotunda si s-a indragostit nebuneste de un fost coleg.

La 15,si-a parasit atat prima iubire,cat si pe prietenul lui cel mai bun(de fapt el pe ea,nu se pune),a intrat la liceu,a pierdut 3luni de vara nu se stie cum,si l-a cunoscut pe M.,mai mare cu un an.

Acum se aproprie de 16.L.,incotro iti fuge viata?

scris in cerneala albastra

2007-04-23T23:19:00.000-07:00

L. isi plimba ochii usor cam vioi pentru acea ora prin intunericul desavarsit al camerei de 10 pe 10.Urmarea atent fiecare umbra ce se odihnea pe cate un perete alb:umbra unei plantepe care mama i-a cumparat-o in ideea de a socializa,umbra draperiilor si umbrele luminilor.Prin bezna,se chinuia sa-si faca unghiile de la picioare;oja rosie o atragea cel mai mult.Folosita numai pentru unghiile de la picioare,create pentru a fi acoperite si care tipau din toti rarunchii rosului doar in dus sau la culcare.

L. isi desfasura acest intim ritual doar in timpul noptii.De ce?Pentru ca L. se indragostea noaptea.Se indragostea numai noaptea ,atunci cand nimeni nu o vede;nici macar mama,ca nu e invelita cu plapuma pana sub barbie.Dansul feromenilor este unul tainic,destinat numai noptilor instelate.

Timpul,in inocenta lui trecea prea repede pentru L. .Ii imbatranise pana si ursuletul,ramas acum fara un ochi si cu mult mai putina blana.Ii rapea si zilele prea curand,secerandu-i orice moment in crae s-ar fi putut indragosti de un soare frumos,daca nu de un baiat(neaparat cu ochi verzi).

Numele lui L., desprins parca din romane siropoase,era cel pe care il gasea scris de mama sa pe copertile caietelor sau pe spatele pozelor de la mare,din vremea cand era si ea adolescenta,nume scris caligrafic impecabil,asa cum numai curtezanele semnau sub pseudonim ravasele destinate amantilor .Cu un astfel de nume,demn de povesti cu zane,era clar ca menirea lui L. era sa aduca placere oamenilor.Studia germana si franceza in particular pentru a-i face placere mamei,urma cursurile unui liceu cu profil real,pentru a- face pe plac tatei,nu purta uniforma decat pentru a nu crea neplaceri si nu asculta muzica tare pentru a nu-si nemultumi parintii.Ce ii facea ei placere?Sa viseze ca iubeste si ca a trai aceasta viata ,chiar ii face placere.

Desigur ,si ciocolata,oja rosie ,bratarile,plimbatul prin centrul vechi,cafeaua dulce,cartile filozofice,filmele tulburatoare,bezelele,studiatul oamenilor,muzica cu mesaj ,camasile,sunetul sorbitului prin pai,trosnitul degetelor,cronicile de carti,revistele literare,acadelele,culoarea verde,fotografiile cu tenta retro si utilizarea pixurilor cu cerneala neagra,constituiau cateva dintre deliciile absolut necesare desfasurarii vietii.

Cronica

2007-04-16T13:27:00.000-07:00

Sunt un"observator al spectatorilor" asa cum spunea Kafka.Privesc detasat chiar si desfasurarea spectacolului vietii mele.Un amalgam stupid de rasete si lacrimi ,majoritatea fara rost,fiecare sfarsite din senin.Blestemul meu e ca nu pot sa intervin niciodata in propriile-mi greseli,le pot doar constata si regreta,macinandu-mi zambetul;sa critic toti actorii,sa le blamez fiecare pas,sa ii dispretuiesc chiar si pe ai mei,fara sa pot face nimic...sa deschid gura si sa nu se auda decat ecoul tacerii...sa nu-mi mai pese nici macar ca sunt singura in sala,genericul s-a sfarsit demult,fara spectatori sau aplauze..sa nu-mi mai pese ca joc rolul arlechinei singuratice,singurul si cel mai important rol din piesa vietii mele.

vreau

2007-03-29T01:50:00.000-07:00

Vreau sa ma mangai pana iti tocesti buricele degetelor si devin ridate ca ale unui muncitor pe camp;sa ma saruti ,pana cand limba iti devine letargica si nu mai poate deosebi gustul dulce de cel amarui;sa ma tii in brate ,pana cand oasele mainilor ti se vor sfarama in pulbere;sa-mi scrii pana epuizezi hartia,cerneala,tusul si grafitul;sa ma privesti pana iti distrugi pupilele;sa ma pozezi pana ard lentilele;sa dormi cu mine pana se supara Morpheu;sa calatorim pana cand pantofii ne raman orfani de talpi;sa ma iubesti-e chiar atat de greu?

~schita~

2007-01-18T01:25:00.000-08:00

Stii,atunci cand pui apa sa fiarba,unele bule freamata impreuna,altele se rasfrang.Intotdeauna ramane una care tremura singuratica,in mijlocul ibricului.Asa se simtea si ea,incoltita de prea multi ochi straini,care parca ii vanau orice greseala.Anul trecut fusese atat de ciudat..a iubit de trei ori,si-a schimbat comportamentul de treizeci,a devenit mai inchisa,la fel cum pastrezi jucariile copilariei intr-o cutie de carton pentru a le feri de praf.Nu o mai multumea nimic.Rareori,cateva sentimente traite alaturi de el,anumite clipe ce nu pareau sa dureze mai mult decat sorbitul unei cafele si poate cateva forme neobisnuite ale norilor.Nu se simtea impacata:cu ea,cu ce simte,cu cei din jur,pe care parca nu-i mai cunostea,cu impulsurile,cu dorintele ei.Mama ii tot zicea:"Tu,te-ai schimbat mult.Nu mai esti aceeasi."Maria riposta repede,fara a digera cuvintele:"Numai pe mine ma vezi ca ma schimb!Poate ca problema e de fapt la voi!".In clipele acelea,punea mana pe telefon,il suna pe el(el,tot el,singurul capabil sa o inteleaga,asculte si eventual iubeasca) si ii propunea printre suspine sa se vada cat mai repede,ca sa plece de acasa.El schimba un tramvai si un metrou,suna la interfon,ea isi lua geaca si geanta portocalie si trantea usa.Il lua de mana,il pupa fugar pe obraz si grabea pasul spre o zona sigura,in care nicun cunoscut n-ar fi putut sa o vada cum inhala nevrotic fumul unei tigari.Se linistea,il lua in brate si ii multumea ca e singurul caruia ii pasa.Cel mai frumos era cand se plimbau doar ei doi,ca niste tineri boemi,care isi savurau portia de cafea,de soare,de tutun,de iubire.Maria se apucase sa numere:cel mai mult a pertecut cu Eduard 8 ore..intr-o zi.I se parea atat de putin.Nici nu e de mirare ca ii era constant dor de el."Dar cum se poate?8 ore?Dar el e mereu aici."Isi facea tot felul de planuri,unul mai indraznet ca altul:sa plece impreuna intr-o zi la Brasov.sau poate la tara?!Ce conta..atata timp cat era cu el.Simtea o nevoie acuta de libertate pe care scoala,familia,mai nou chiar si prietenii,nu i-o puteau oferi,Numai el si ideea de interzis o mai atrageau.Nu intelegeaun singur lucru:cum ea, o fatuca de cinspe ani,reusise sa se indragosteasca in halul asta de un necunoscut?Mai intalnise ea cativa tipi,care sa ii scrie poezii si care sa-i spuna"te iubesc",dar Eduard era cu totul diferit(nici in sensul bun,nici in cel rau).Nu prea pricepea ea ce i se intampla..:isi asumase un risc imens acceptand sa se vada cu un strain,individul ii aduce la prima intalnire un trandafir alb,ea se fastaceste,nu stie ce sa faca,incercand sa para totusi stapana pe ea(pe naiba!),la sfarsitul intalnirii ajunge la concluzia ca-l iubeste.Si il iubeste inca de atunci.Si e hotarata sa o faca in continuare.Urata varsta,adolescenta asta:prea multe de facut,prea mult de iubit,prea multe probleme,prea putin timp.

.:.Poveste.:.

2006-09-27T01:34:00.000-07:00

~Se plimba singura pe aleile umbrite ale Cismigiului.Avea castile in urechi,date la un volum considerabil.Era frumos afara,exact cum ii placea:putin soare,putin vant.Mainile,scufundate in buzunarele pantalonilor care ii atarnau inert,zgariind pamantul,cautau nelinistite niste maruntis.A gasit pana la urma cat sa-i ajunga de o vata de zahar:mare,alba si excesiv de dulce.Cu vata in mana s-a indreptat catre lac,asezandu-se pe iarba,fara sa-si dea seama de la inceput ca era uda.Se uita pierduta,prea departe,cautand nesfarsitul azuriu.Se gandea la tot ce a fost ,la tot ce este,la certurile cu ai ei,la iubirile inca neconsumate,la cat de mult isi dorea sa fuga,sa fuga fara vreo tinta anume,doar sa plece,sa fie libera,dar niciodata nu s-a gandit la ce va fi...Ca s-ar putea ca lucrurile sa mearga bine,ca pana la urma firea ei extrem de optimista o va ajuta,ca zambetul de nesters de pe chipul ei va functiona si nu va mai zambi degeaba,in gol.S-a ridicat si a plecat,se uita la tunelul facut de copaci,copaci obraznici care ii fura visul ei de-o viata,cel de a strapunge cerul si a suras:norii molateci i-au fagaduit ca va fi fericita.
Si asa a si fost si este.Nu inca nu a schimbat lumea,inca e plina de noroi.Si da,inca se mai cearta cu ai ei si vrea sa fuga.Dar nu singura.Acum ...il are pe el.El care o iubeste asa cum e:prea visatoare,prea vorbareata,prea timida,prea sincera,prea indragostita de tot si nimic.A da,si de el...
Se tin de mana,rad,se joaca.Se joaca de-a iubirea,de-a viata...Caci asa a fost,este si va fi viata ei:un joc
Acorduri de chitara gadilata se aud pe fundal.Povestea s-a terminat.Dar nu si visul ei.Pana la urma,tot va atinge cerul...

Ciudat sau monolog al tacerii reci

2006-09-10T02:54:00.000-07:00

Ma scufund din ce in ce mai mult in patul de vise.Iar cand ma trezesc,realitatea ma zdrobeste,nimiceste tot ce inseamna frumos din mine.Roade precum rugina biata mea inima plina cu sperante dulci si naive de copil.Totul se transforma in cosmar,fantome din trecut vor sa ma rapeasca,ademenindu-ma cu amintiri care candva imi aduceau zambetul in ochi si lacrimi pe buzele palite de soare.Strigoi cu fete familiare imi promit ca-mi va fi mai bine,ca am o ultima sansa de a reface tot ce am distrus.Stiu,ca am gresit mult,dar la ce ma ajuta regretele?La nimic ,doar sporesc cantitatea de sange amar ce-mi curge prin vene.Sa ma intorc?Nici gand.Am mai facut greseala asta.Am crezut ca bizara masina a timpului ma va duce inapoi in ziua in care totul mi-a fugit de sub talpile desculte.M-am inselat.A fost mai rau.Amintirile n-au putut sa-mi primeasca umilele scuze.Asa ca m-am intors,cu aripi frante si jumulite de "vantul schimbarii".M-am intors in grota sumbra a prezentului.Prezent murdar,prezent in care mor.Mor intoxicata de supradoza de metafore.Sunt o luna amara,ce se stinge incet...Cel mai mult imi doresc un pistol.Cu care sa impusc bolta cereasca.Si sa fim loviti de stele cazatoare care sa ne promita dorinte.Sa ne promita ca intr-o buna zi ,poate sub alt cer,poate deasupra altui iad,dorinta noastra va capata forma.Esenta va patrunde in materie.Si totusi unde e iubirea(repet ca un disc stricat)?Iubirea MEA n-a cunoscut inca realitatea.Rmane un vis.Un vis frumos care ma face sa dorm intruna.Un vis...Si totusi...nu iubesc ceva real...?Iubesc un inger.Iar ingerii nu sunt palpabili,dar stiu ca exista...
P.S.:Vorbesc prostii.Nu este monolog al tacerii reci pt ca:
1)este rece,dar nu este tacere
2)este tacere,dar nu e rece
3)zgomotul are efect calmant asupra mea,in schimb tacerea ma sperie,tulburand putinul din mine.Concluzia:prezentul nu ma sperie,ma ingrozeste.
~...protect me from what I want...~

Ora de critica-01:35

2006-09-07T01:45:00.000-07:00

"Sa poti sa crezi
Cand unii te inseala,
Sa te ridici
Cand altii te doboara,
Sa poti pastra
Cand altii vor s-alunge,
Sa razi chiar daca
Sufletul iti plange ,
Si cald ramai
Chiar daca afara ninge"
Mi s-a repetat ca sunt un copil.Ca nu stiu ce e viata.Afirmatie care nu-si are rostul.Cum sa nu stiu ce traiesc?!Versurile de mai sus ma reprezinta.Vreau nori cand e senin,vreau soare cand e frig...il doresc cand nu-l pot avea.Nimic nu mi se pare imposibil.Trebuie doar sa vreau.Asta e si versul caracteristic zodiei mele:a vrea.Si se impune,pentru ca niciodata dorintele mele,care mai de care mai neadecvate momentului,ies la suprafata si ma lupt ca sa le implinesc,pe cat posibil.Dar daca asta va face sa credeti ca sunt mai puternica,va inselati:am fost inselata de persoane in care am crezut.Am plans ,dar pana la urma a fost mai bine.Am cazut de mii de ori(n-ai stiut sa tragi de sfori),m-am curatat de praful iadului negru in care ma afundasem ,m-am ridicat si am inceput din nou sa-mi caut scara mea spre rai.Am pastrat amintiri mai mult sau mai putin frumoase,cand altii vroiau sa ma uite.Am ras,desi nu simteam decat ca inima mi-era starpunsa de durere.Iubesc,cand tot in jur e numai ura.Asa sunt eu.Simt ce nu trebuie,cand nu trebuie.Dar cine stabileste reguluile astea,elemetele spatial-temporale?Nimeni.Nimeni nu spune ca trebuie.Sau poate ca spun.Dar nu-i ascult.Eu doar imi traiesc viata,asa cum Nu stiu ca se face.

~~Life is elsewhere~~

2006-09-06T11:35:00.000-07:00

[un post mai vechi,de pe un blog mai vechi]
Intr-adevar,dupa cum spune Kundera,viata e in alta parte.Cel putin pentru mine.Sunt scarbita de mizeria in care ne complacem noi toti zi de zi,devenim robotizati,orbiti de rutina noastra..Te uiti in jur:ce vezi?10fete cu aceeasi nuanta de blond jegos,proaspat scoasa din tubul de vopsea,10fete cu aceiasi blugi bleu prespalati si cu strasuri pe buzunarele din spate,aceleasi bluze extra-mulate cu mesageimbecile gen"I'm rich"...M-am satrurat!De ce sa fim la fel ca toti ceilalti?Copii xerox,clone mai mult sau mai putin reusite..Clonele sau mai bine zis esecurile societatii se deplaseaza mereu in cete,generatia care in afara de McDonalds,Mall si holbatul obsesiv la tv nu stie sa faca altceva.Aceste hoarde de oameni falsi,fara un dram de personalitate asculta,bineinteles acelasi tip de muzica:in cel mai fericit caz,house,drum'n bass sau reggaeton...Idolul romanilor (folosesc impropriu acest termen,mai exista si cateva exceptii,foarte putine,ce-i drept,dar totusi se pun la socoteala)a devenit super-faimoasa si multi-talentata Shakira.S-a mediatizat atat de mult concertul ei,incat altele(voi fi subiectiva si voi adauga :gen"Placebo")devin ignorate si apreciate doar de fani.Sa va povestesc despre o alta hiba a societatii noastre:cartea.Pe tot felul de site-uri unde ideea centrala e sa cunosti oameni noi,indiferent de nationalitate,la sectiunea"Carti favorite",tipica oracolelor de clasa a5a,dar totusi interesanta,majoritatea(adica un procent considerabil de 90%)scriu:"Ce-s alea?","Eu nu citesc...","Asul de trefla","Manualul de dirigentie,ce dracu..nici Mara n-am citit!".Sau restul,care vor sa para interesanti(si sincer,nu sunt) scriu despre vestitele romane ale lui Dan Brown(Cum,n-ati auzit de "Codul lui DaVinci"sau de "Fortareata digitala"?)bombe de marketing,publicate doar pentru a dezorienta si mai mult populatia globala,deja naiva din nastere.Un accesoriu care ma enerveaza din rasputeri sunt ochelarii de soare.Cum dimineata n-am ce face,imi tocesc buricele degetelor de la mana dreapta,tot dand de scroll-ul mausului si controlandu-i cursorul pe pagini de hai faiv ale unor persoane cunoscute sau nu.La sectiunea"Photos"gasesti poze de tot felul,dar pentru a fi bombardate cu comment-uri trebuie ca baiatul sau fata fotografiati sa poarte ochelari de soare.Musai negri sau de tip"oglinda",cu inscriptii D&G,Channel sau Dior pe lateralele ramelor.Dar,cum sunt o fire optimista si stiu sa fac si altceva decat sa critic,va anunt ca mai exista o speranta.Da,am intalnit adolescenti deosebiti.Fiecare incearca sa socheze,chiar sa epateze,doar pentru a se diferentia de mase.Acesti "pusti"(ia uite cine vorbeste,baba de cinspe ani din mine!!!)vor sa nu se incadreze intr-un sablon,vor sa atraga atentia,sa arate ca se poate si altfel.Babutele se uita urat la ei ca nu se inchina la fiecare biserica pe langa care trec in tramvai,somerii de varsta a3a,duhnind a transpiratie sau ,ma rog,a orice miros cauzat de spalarea o data la 6luni(ca deh,e scumpa apa,iar de sapun nu mai vorbim)se mira de ce astia poarta atat de mult negru,pana si vara.Pentru ca ei vor o alternativa.Ei nu vor sa fie ca mine sau ca tine,vor sa fie ei insisi.Si eu ii iubesc pentru alegerea lor.Ii iubesc pentru ca toti ceilalti ii considera ciudati sau scursori lae societatii.Ii iubesc pentru ca sunt asa cum sunt...

P.S.:Nu puteam sa neglijez un articola parut in Bravo(la rubrica "Love and Sex" sau "Sex and Love"...uatevar)acum putin timp.Inca o dovada vie (stati linistiti ,tolba cu clisee inca este plina)a prostiei(ca sa folosesc un eufemism si sa nu zic"imbecilitatii")"tineretului din ziua de azi"(iarasi generalizez,dar consider ca am exclus categoria celor speciali de mai sus).Nu mai am articolul,dar voi incerca sa reproduc cat mai aproape de adevar:
(un anume "gigel"),20ani:Cand m-am casatorit,sotia mea a sustinut ca era virgina.Am pus-o sa jure pe Biblie si chiar a sugerat sa mergem la un doctor,dar i-am spus ca nu e nevoie.Totusi,in noaptea nuntii,ea nu a tipat,deci nu a durut-o si nici nu s-a umplut de sange.Intre timp am divortat ,dar tot vreau sa flu raspunsul la intrebare:este posibil ce s-a intamplat sau m-a mintit de la bun inceput?"
Concluzia va las sa o trageti singuri...
Make love,not war-condoms are cheaper than guns.

Forever autumn(not by Lake of Tears,by me)

2006-09-03T00:24:00.000-07:00

nu-mi place toamna.niciodata nu mi-a placut.mi se pare ca e o depresie patetica si jalnica ce dureaza 3luni.3luni in care totul moare.(da.da.stiu.ca sa invie din nou.blablabla).mi-am adus aminte de ce scriam in clasa a2a:"toamna e anotimpul in care pasarile calatoare pleaca spre tarile calde,in care suna din nou primul clopotel...Regina toamna poarta o rochie lunga,lunga,facuta din mii si mii de frunze aurii,aramii,cenusii"...exista un singur lucru care imi place toamna:bruma visinie din luna octombrie..si fosnetul frunzelor ucise de trecatorii ce le calca cu brutalitate si indiferenta in picioare.atat!bine..imi mai place si mustul.toamna ne schimba radical...devenim nostalgici ,melancolici,stam toata ziua sa ne holbam la picaturile alea de ploaie lipite de geam..fara sa mai gandim,fara sa mai iubim...asa ca wake me up,not when september ends...when november ends...(deh,iarna imi place) ~Coming closer every day, forever autumn~

Refulare

2006-09-01T11:30:00.001-07:00

Ma simt prost.prost de tot.poate ma simt si un pic proasta..din varii motive...ai simtit vreodata ca nu-i loc pentru tine nicaieri in lume?nici macar un ungher prafuit,nicio hruba cu miros de mucegai...nimic,nimic..vreau sa fug..dar nu stiu unde..vreau sa-mi fie bine...vreau sa fiu ucigator de egoista si sa nu-mi pese ce vor crede altii despre fuga mea,sa plec..pur si simplu..cu ghiozdanul in spate..unde vad cu ochii(da,mai departe de blocul din fata)...as iesi pe usa chiar acum,dar e cam imposibil..nu am bani..tot din motive financiare dau inapoi..e un complot..cred ca pus la cale de ai mei impreuna cu banca romana(da-le dracului de majuscule,mi-e lene)...si mai e altceva..vorbesc eu vreun dialect inca imposibl de tradus in limba romana?pentru ca mi se pare ca in ultimul timp,mai mult decat inainte,nimeni nu ma mai intelege...comportamentul meu este incomprensibil pentru cei din jur..vreau liniste,zgomot,iubire,multa iubire,vreau pace,vreau distractie,vreau sa simt ca traiesc,si vreau sa mor cate putin(nu numai mortii stiu cum e sa mori)vreau sa ma scufund si sa ies la suprafata,vreau saimi fie bine si vreau sa-mi fie foarte rau,vreau tot ce nu pot avea...just great.acum intelegi de ce ma simt proasta?pentru ca am scris asta...I wanna heal, I wanna feel like I’m close to something real I wanna find something I’ve wanted all along Somewhere I belong ...
[ca totul sa fie "mai mult ca perfect"..a plecat si el...nu din viata/inima/agenda mea...doar a plecat]
~After time the bitter taste Of innocence decent or race Scattered seeds, buried lives Mysteries of our disguise revolve Circumstance will decide ....Cos nobody loves me It's true Not like you Nobody loves.. me It's true Not, like, you.. do~

Inger sedat...

2006-08-31T00:23:00.000-07:00

"In lumini albe cobor E omul neom al proscrisului om Nemiscat eu te fac sa respiri sacadat Eu anarhic, vandal, pacatos si venal Prin abisuri si urlete mov ma intorc Plictisit si ucis in lumini de neon Sunt un inger sedat, astazi nu am cap Nici tu nu ai cap, ce ma fac? "...am inceput blogul acesta cu versuri din Travka..de ce?pentru ca-mi plac...nu,nu m-am autoproclamat inger,doar ca ma simt ca unul,ca unul care zboara,strapungand cerul innorat,prin potop,injumatatind fulgerele...ajungand in sfarsit la destinatia mult ravnita:un cer senin,fara nori..un cer de un albastru nemaivazut...un cer pentru doi...si da,sunt sedata...with sugar,spice and everything nice...si cu iubire...cred ca in loc de limfocite,trombocite si leucocite am inimioare mici(dar nu roz!!!)..si daca as dona sange cuiva...ar intra in coma instantaneu..de ce?din prea multa dragoste...si cum rezist eu?te vei intreba..ma ajuta el...

~If I could fly...~

2006-08-30T01:28:00.000-07:00

Se pare ca aceasta e cea mai mare,arzatoare frustrare a fiintei umane:ca nu poate zbura.Invidia il macina pana la autodistrugere atunci cand vede cum plutesc pescarusii,lipsiti de griji,de parca cerul ar fi regatul lor infinit si azuriu.Unii(spre exemplu,legendarii Dedal si Icar)si-au curmat viata incercand sa aiba aripi...Totusi,si oamenii pot simti aceeasi senzatie eliberatoare sau, ma rog ,macar una asemanatoare:cand isi saruta persoana iubita in mijlocul bulevardului arhi-populat si cred ca sunt numai ei doi,singuri...atunci starea aceea de dulce beatitudine si libertate incantatoare ii acapareaza si ii urca pe cel mai inalt nor(cum era?!nimbus,cummulus...?)
....in concluzie:nu regret ca sunt om si nu pescarus...il am pe el...el e aripa mea...

Exi(s)t

varianta mea de cantec soptit

.

Poveste de la scara A- partea a9a

Poveste de la scara A- partea a8a

Poveste de la scara A- partea a 7a

Poveste de la scara A- partea a6a

La inceput, cand nu ma puteai minti

Poveste de la scara A- partea a5a

Epicentru

Poveste de la scara A- partea a4a

Mai mult ca imperfect

dragavecheiubire.tu

Cauta-ma

Poveste de la scara A- partea a3a

Poveste de la scara A- partea a2a

ma intorc tarziu, dar asteapta-ma

Metamorfoza

Poveste de la scara A

Cum stric eu surprizele

Stalker

Unde ma termin si incepi tu

Hai sa ne intalnim aici, dar atunci

Nu stiu nici macar cat face unu plus unu

Imi place toamna

ETA

Dupa matematica

Curatenie de toamna

Tu la ce te gandesti?

Fugi pentru viata ta

Nu stiu cine esti

Cat de mult poti sta sub apa?

Ce poti pune intr-un borcan?

Am intarziat

Are you sure you want to remove this?

Partaj

Despre dragoste si alti demoni

spune-mi unde te doare

Un long dimanche de fiancailles

Cum am invatat sa pierd

ce liniste si ce intuneric

dialog

magazin de amintiri cu tampiti

Bilant

Abac

trebuie sa vorbim serios

Souvenir

Simplu

Apartamentul de la parter

Galbenus

Inainte si dupa

Hmm

Uite...

Evrika

In pat

.

Papiota

Mai in gluma, mai in serios

Yesterday

Continuare

Si daca...

Azi-noapte

Epilog

Fragmente inchise-n pleoapa

Mazgaliturile vietii

scris in cerneala albastra

Cronica

vreau

~schita~

.:.Poveste.:.

***Ciudat sau monolog al tacerii reci***

***Ora de critica-01:35***

~*~Life is elsewhere~*~

Forever autumn(not by Lake of Tears,by me)

Refulare

Inger sedat...

~If I could fly...~

Ciudat sau monolog al tacerii reci

Ora de critica-01:35

~~Life is elsewhere~~